Cristian Grosu / Din miezul noii faze istorice a (de)capitalizării României: Fenomenul ”Cocotierul” și efectul ”Bombonica”

de Cristian Grosu | 28.3.2017 .

La ora la care scriu aceste rânduri, sistemul judiciar din România tocmai turnează încă un episod penibil, dintr-un șir tot mai lung de episoade penibile. Un nou termen în dosarul ”Bombonica” al dlui. Liviu Dragnea – folosirea la sediul PSD a două angajate la instituția de stat condusă de nevasta ”liderului”.

Să nu se impacienteze nimeni : Nu e vorba de contestarea abuzului dlui. Dragnea. Da, e plină țara de astfel de cazuri – oameni care muncesc pentru privați sau pentru partide și sunt trecuți pe ștatele de plată publice; și pentru care, da, vinovații Trebuie să plătească.
E vorba, dimpotrivă, de chiar mai mult : de fenomenul care a spulberat România în ultimii 17-18 ani și, înainte de a explica, îl rog pe cititor să mă ierte pentru caracterul ieftin al metaforei din titlu : dar așa l-am găsit eu acoperitor. Pentru că e chiar acoperitor.

*

Poveștile ”mici” sau cazul școală – Dragnea

Ca (mai degrabă fost – că acum nu-mi mai permite timpul) jurnalist de investigație, am citit cu pozitivă invidie investigația făcută de colegii de la Rise Project, publicată săptămânile trecute.

Despre banii folosiți/”investiți” de dl. Liviu Dragnea în Brazilia, prin fostul său amic Costel Comana (care s-a spânzurat în avionul dintre Columbia și Costa Rica în februarie 2015). Despre încasările supraevaluate pe terenuri, obținute de dl. Dragnea de la Costel Comana, care și-a triplat cifra de afaceri pe rutele CFR din județele controlate politic de actualul lider PSD, chiar pe semnătura dlui. Dragnea. Despre sumele de zeci și sute de milioane (în valută forte) evaporați prin rudimentara ”dedicație” a contractelor – în niște ani în care liderii politici nici nu-și închipuiau că li se va putea cere, într-o zi, socoteală. Și, mai ales : în ani în care nici nu exista ideea de ”socoteală” sau că cineva le-ar ține, pas cu pas, socoteala.

”Am cumpărat cocotieri” – a fost reverul scurt, la disperare, de evitare a problemei, pe care l-a dat dl. Dragnea presei la întrebările directe referitoare la datele din investigația publicată de Rise Project.

Un singur lucru Nu am admirat (dar nici nu am blamat în mintea mea – după principiul ”unde am ajunge și ce am scrie dacă ne-ar preocupa moralitatea surselor noastre” ) : momentul publicării investigației și, mai ales, efectele pe plan economic (pentru că pe cele pe plan politic le vedem și le știm) :

demobilizarea dlui. Dragnea în dosarul ”Bombonica”, la schimb cu tergiversarea sau chiar ignorarea unui dosar (dosarul ”Cocotierii” – cu zecile de milioane scoase afară de către cel care a dat lovitura în afacerile cu rutele CFR) în care liderului PSD să i se impute și niște bani. Bani: adică banii cei mulți, nu prejudiciul de 20.000 de euro din dosarul ”Bombonica”.

(Rise Project vorbește de un milion de euro supraevaluare terenuri – cu siguranță că atât au putut/au avut acces să dovedească – (un milion – haha!). Pentru un milion, vorba ăluia, un politician cu telecomanda în mână nici nu se dă jos din pat…).

Cele de mai sus configurează un lucru : odată scoși din sistem, oamenii nu mai prezintă ”un pericol” : rămân cu banii. Sau, spus mai direct : dacă vrei să rămâi cu banii, n-o fă pe deșteptul, mulțumește-te cu procesele pe mize/prejudicii financiare mici și eliberează zona, îți ajunge.

Dacă logica de mai sus vi se pare prea perversă : vă rog să-mi dați un exemplu – de la Dan Voiculescu la ultimul golan care a finanțat un partid, un baronat sau un banal grup de interese – în care să se fi recuperat și prejudiciul…

În contrapartidă, aș veni eu cu un alt exemplu : în timpul celor 2 mandate ale lui Sorin Oprescu, Bucureștiul a pierdut sute de milioane de euro din licitații măsluite, mită directă, subevaluări unde era cazul, supraevaluări unde era altul cazul, abuz, foloase necuvenite, parandărăt. Da uite că omul a scos steagul alb la primul flagrant de câteva mii de euro și va lua cel mult o suspendare. E-o lume dură : atâta costă o simplă nerespectare de consemn.

*

Și economia românească a cocotierilor : mai puternică decât economia românească oficială

Problema de mai sus poate fi rezumată astfel : indiferent ce verdict se va da în dosarul ”Bombonica”, Dl. Liviu Dragnea nu va fi căutat, ”pe bune”, niciodată la marile sume investite în ”cocotieri” – sau, dacă va fi căutat, nu i se vor imputa niciodată adevăratele sume scoase afară prin interpuși, bani rezultați din vremea în care niciun politician nu-și închipuia că așa ceva i se va putea imputa vreodată.

Iar acesta e și miezul problemei : decapitalizarea masivă a României din ultimii 25 de ani și – atenție! – fuga Justiției de-a ancheta această decapitalizare, care reprezintă adevăratul rău făcut României în ultimii 20 de ani.

Pentru că banii României nu sunt în România.

Sunt puțini cei care știu :

toată lumea stă cu ochii pe Produsul Intern Brut. Dar: așa cum cursdeguvernare.ro a insistat în nenumărate rânduri, marile state europene (marile economii, de fapt) stau cu ochii mai mult pe ceea ce se numește Produs Național Brut : adică, la produsul intern brut se adaugă și ceea ce banii investiți afară din țara respectivă produc profit în țările de investiții. (de exemplu, profitul expatriat de mutinaționale, deși e PIB în România, el e – cel mai important – produs național brut în țările de origine a banilor – lucru care contează cel mai mult : e important nu doar cât produci, ci, în primul rând, cât încasezi din asta și cu câți bani rămâi).

Ei bine , în România lucrurile au funcționat în 4 pași :

1), Economia și resursele României au fost transormate în cash, prin corupție, trafic de influență și alte infracțiuni

2),Banii au fost scoși din țară și investiți – sau ”investiți” – afară. ”În cocotieri” – cum ne spune textual dl. Dragnea.

3),Cei care au făcut asta Nu au repatriat profituri (ca o investiție oficială făcută de o multinațională).

4),Cei care nu au avut pretenții politice, economice, geopolitice etc. etc. au fost lăsați în pace. Cei care au revendicat și altceva au fost ”loviți”, nu la marile tunuri, ci la micile găinării – un fel de ”efect Bombonica” la ”fenomenul Cocotierii”.

Cele de mai sus dau o imagine simplistă asupra fenomenului, dar exemplele se scurg seară de seară la televizoarele tuturor (exact ca și cum în fața noastră s-ar certa niște tâlhari beți) configurînd dezastrul :

Când Pinalti sau Dorin Cocoș sunt înhățați pentru ”trafic de influență”, din cauză că în dosarul Microsoft le-au ieșit 17 milioane de euro numai pentru intermediere, nu ai cum să nu te întrebi cât le-a ieșit cumpărătorului de influență și vânzătorului de influență. Dar banii adevărați din această afacere sunt departe – numai niște proști ca Cocoș și Pinalți puteau învârti banii aici în țară.

Mai vreți ? Aseară ascultam pe Mihai Daraban – președintele CCIR – povestind de vânzarea, la începutul anilor 90, a unui teren petrolifer pe care România îl deținea în Africa : 71 de milioane a încasat statul român, pe un teren care, de atunci și până acum, a produs (pentru cumpărători, firește) în 25 de ani 300 de miliarde (treisutedemiliarde!) .

Cu siguranță că mita luată la cele 71 de milioane – mult mai mare decât prețul în sine, a fost investită tot în niște cocotieri. Pentru că, să fim serioși – dl. Liviu Dragnea rămâne un băiat simplu din Gratia, a cărui lăcomie a fost la fel de simplă :

Cele 3-4-5 PIB-uri ale României scoase după mecanismul descris mai sus, care de 25 de ani sporesc sistemul circulator al unor țări exotice, conțin, de fapt, masa de combustie a capitalului cu ajutorul căruia România nu ar fi stat azi în genunchi – fără infrastructură, fără sistem educațional perfomant, fără resurse și fără forță.

Capitalul autohton nu ar mai fi fost blamat ca astăzi – când, dacă cineva deschide gura și revendică lucruri legitime, i se răspunde – de afară, și pe bună dreptate – ”dar cine dracu v-a furat banii dacă nu voi înșivă?”.

O să spuneți că lucrurile astea sunt apanajul unui grup restrâns, care e în minoritate și, în orice caz, fără putere de decizie în cercurile politice creatoare de politici. Dar NU-i așa.

Anul trecut, când Gabriel Biriș – pe atunci secretar de stat la Finanțe – propunea ”amnistie fiscală” pentru repatrierea banilor din ”cocotieri”, cine a sărit primul la beregata sa ? Dl. Liviu Dragnea, care a profitat de o eroare a lui Biriș – aceea de a pune în același proiect de Ordonanță o nouă grilă de fiscalizare a PFA-urilor și PFI-urilor. A fost pretextul de a îngropa chestiunea repatrierii banilor, care n-a figurat în nicio declarație de combatere a Ordonanței : cum să pronunți așa ceva – doar știm bine că ceea ce formulăm chiar se întâmplă, cum zice poetul: ”ferește-te de nume, pentru că ele numesc”.

Astfel încât, după explozia ”dosarului Panama”, în timp ce alte state se înghesuiau să cumpere CD-urile cu numele cetățenilor lor care și-au ascuns banii pe acolo, România nu avea nici bază legală să le repatrieze- în mod legitim, Constituția prevede: ”caracerul licit al averii se prezumă”, și nici nu-și putea fixa un ”Moment zero”, care ar fi permis statului român să – DA! – șteargă cu buretele 25 de ani de furt istoric, cu condiția / și câștigul de a recapitaliza lucrurile aici.

O problemă morală? Bineînțeles, și încă una foarte mare – să-l ierți pe hoț dacă îți aduce înapoi lucrul furat, la egal cu cel care nu a furat niciodată. Dar totuși: când vom închide – în definitiv – această etapă istorică a raptului unei economii investite în cocotieri ?

Așa că rămânem la ”efectul Bombonica” : în loc să-l socotocim pe Dl. Liviu Dragnea la cocotieri și să-i recuperăm banii cei mulți, îl ținem în șah cu un abuz la fel de penal, dar pentru un mărunținș pe care șoferul lui (la fel ca șoferul dlui. Oprescu) , îl țin la îndemână pentru micile cheltuieli de la tutungerie sau la restaurant.

(Zic și eu ”Liviu Dragnea” pentru că el a căzut în povestea cu cocotierii – ce să mai spunem de marile extrageri din România, față de care dl. Liviu Dragnea rămâne un băiat simplu din Gratia, cu o lăcomie la fel de simplă ?)

*

Nu-i de glumă :
cunosc zeci de antreprenori români – autentic ”autohtoni” – care și-au construit business-urile aici, cu efort, disperare, suportând discriminări față de capitalul extern, spoliați de politicienii locali, presați de administrații, dezavantajați de guvernanți (atenție: de guvernanții naționaliști care-i mângăie pe creștet în timp ce-i buzunăresc, pentru că așa au citit ei că preludiul e foarte important) – și care țin aici banii de dezvoltare :

din păcate, miliardele de euro pe care autohtonii cinstiți și determinați le scot din piatră seacă sunt departe de sutele de miliarde care zac acum ”în cocotieri”.

Iar noi o să scoatem de la Dl. Dragnea cel mult 20.000 de euro – bani pe care șoferul său îi are la îndemână pentru vreun chef la restaurant – și pentru care însuși Dl. Dragnea e în stare să dea foc la țară : zecile de milioane ”nu se pun”.

Or eu nu vreau bănuții ăia pe care Justiția – mai blândă și mai perversă decât o știm noi, îi împută: eu vreau milionul, milioanele, zecile de milioane ”produse” de dl. Dragnea cât a fost tătuc absolut peste 3-4 județe sărace, din care a scos bani cu ouă fierbiți la subțiori și fum de ardei iute pe la nas : și nici măcar pe cei băgați în cocotieri de Liviu Dragnea:

ci pe cele 3-4-6 PIB-uri ale României scoase afară de inși de care nu se atinge nimeni, nicăieri între granițe, niciodată.

Altfel o să ne mulțumim cu mărunțișul pe care Dl. Dragnea va avea șansa să-l ”doneze” dacă e cuminte – cum a fost în ultimii 2 ani – și se va implica în binele, folosul și propășirea statului de drept.

O să ne mulțumim? Nu, mulțumim!

*

O încheiere în cheie foarte (da, parșiv) românească, adică în amestecul ăla de humor și profunzime care ne ține pe fiecare pe orbita vieții lui: un banc și o parabolă :

Înțelege masa (massa) generală a votanților fenomenul decapitalizării României și al mizelor din jurul acesteia, descris în jurul procesului dlui. Dragnea?

Poate da – dar în exact aceeași măsură în care Avram Iancu încerca să-și mobilizeze armatele de țărani neștiutori de carte împotriva grofilor :

”Fraților, aseară boierul a pierdut la cărți tot ce am muncit noi vara trecută prin boieresc, fumărit și clacă. Toți banii!”. În mulțimea fără număr a țăranilor, liniște. Așa că Crăișorul s-a dus întins spre unul din primul rând și l-a luat direct: ”Băi boule! Bănișorii tăi! Pe toți! Ăia pe care i-ai muncit și asudat toată vara la boieresc și fumărit și clacă! Și pe care ți i-a smuls punându-ți ouă fierbinți la subțiori și pentru care ți-a dat cu fum de ardei iute pe la nas! La cărți! Munca ta a pierdut-o la cărți!!”. Iar țăranul îi răspunde : ”Păi acuma ce-ai fi vrut să facă și boierul, săracul, dacă nu i-a intrat omului carte?!”.

Și o abordare (mult mai) serioasă :

Acea parabolă a talanților, dar ușor modificată – pentru a fi în deplin acord cu ceea ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani și pentru care azi nu suntem în stare să găsim, pe ultima sută de metri, o soluție :

Evanghelia spune că cel care a primit 5 talanți a produs alți 5, cel care a primit 2 a produs alți doi. Iar cel care a primit unul singur l-a îngropat și pe ăla și i l-a restituit Stăpânului la final. Luați-i-l – a spus Stăpânul – și dați-l celui care primise 5 – că ăla știe ce să facă cu ei.

Ei: Cum ar fi sunat această devastatoare parabolă dacă cel care și-a bătut joc de bani ar fi fost cel care a primit 5 talanți ? Căci chiar au fost 5 : climă, resurse între primii din Europa, ieșire la mare, fluviu, 2/3 din teritoriu pământ ca untul, plus oameni muncitori și știutori de carte și meșteșug.

(PS: ‘sszzzdamăti’: și tu îi bagi în cocotierii altora!”)

Publicat la data de 28.3.2017 .

3 comentarii

  1. Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica
    28.3.2017, 11:31 pm

    1.Marsarea pe problema “(de)capitalizarii” Romaniei este o cauza pierduta si poate trebuie reluata doar din cind in cind, evitindu-se totusi de a deveni o “blocare in proiect” sau cum vrem s-o denumim!Cred ca a venit vremea “tranzitiei” de la ceeace nu se poate realiza in drept – recuperarea averii Romaniei, sau de la seturi de solutii si strategii teoretice irealizabile in economie – la sustinerea “proiectelor de reindustrializare”, ca unice reparatoare (in timp) a situatiei economice actuale.Recuperarea banilor pierduti de Romania ramine la fel de indepartata, ca pedepsirea vinovatilor pentru pierderile de vieti omenesti la “Revolutie”, pe masura ce trece timpul!
    Poate ca ambele capitole ar trebui considerate trecut si inchise odata pentru totdeauna si trecut la ceva de viitor:reconstructia economica si REINDUSTRIALIZAREA Romaniei.Adica la prezentarea si sustinerea unor astfel de proiecte!In rest,tot respectul pentru profunzimea prezentarii situatiei, care ramine insa, lipsita de conditiile recuperatorii minimale.
    2.Este o tema de profunda meditatie, daca nu cumva insasi proiectul de reindustrializare ar fi conditia prima ca banii emigrati sa se introarca intr-o forma sau alta ca investitii in Romania?
    3.Mai este la ceva (foarte sensibil) de meditat:daca nu cumva, romanii care au obtinut in mod mai mult sau mai putin legal active sau terenuri, etc. in Romania n-ar trebui mai putin acuzati pentru ca averea noastra ramine in tara?Daca strainii au pus mina pe averea nationala, pe 1/3 din terenul arabil, au cumparat teren intravilan in orase, intreprinderi, paduri, au supermarketuri in care lucreaza romanii pentru straini si “exporta” locurile de munca din tara prin marfa vinduta – este in regula?Daca ai nostri pun mina pe ceva si acel ceva nu mai ajunge in mina strainilor, nu mai este in regula?Poate ca la acest lucru trebuie sa meditam din “ratiuni capitaliste – nationale”, iar nu comuniste, ca averea tarii este “a noastra” a tuturor!Ea este a noastra doar atita vreme , cit n-au cumparat-o strainii!Daca o cumpara romanii – mai mult sau mai putin legal sau ieftin – ea ramine pe vecie a Romaniei!Altfel, ramine pierduta pentru copiii, copiilor nostri…

  2. Ramon
    29.3.2017, 7:15 am

    un articol destul de complex, dar este un simplu strigăt într-o mare de mii de astfel de strigăte, care nu rezolvă nimic. Cu cât stă mai mult PSD la putere (și este din 2012) cu atât va fi mai greu de doborât. În 2000 primar al Bucureștiului a fost ales un anti PSD ist, dar acum marile orașe ale țării sunt conduse fie de pigmei, fe de PSD iști, deci de unde ar putea apare un nou lider ? Opoziția este la pământ și peste 3 ani ultimul bastion al speranței poate cade și el. Scrieți: ”fără infrastructură, fără sistem educațional performant, fără resurse și fără forță”. De fapt de bate monedă pe infrastructură pentru că în spatele ei există un potențial imens de jaf. Scriam undeva că a nu avea autostrăzi, deci a sta mai mult în trafic pe drumurile naționale înseamnă de fapt, o masă în plus la restaurant (sau fast food), un popas plătit peste noapte, poate și un servici în plus din partea celor care muncesc legal în Amsterdam, dar niciodată recunoscute în Ro. Sistem educațional performant ? Spre ce să facem această educație ? Sistemul de învățământ este ticsit de pile, paraziți, sute de lucruri inutile. Luna aceasta aveam să aud de la un tânăr întreprinzător că nimic învățat în facultate nu-i trebuie astăzi. Credeam că numai cei care am făcut școală acum 40 de ani putem spune asta. Constat, cu invidie, că de la o facultate de 6 ore ori 6 zile e săptămână sa ajuns acum la 4 zile ori 4 ore, deci o demonstrație că noi am făcut mult și fără rost (acum puțin și prost, probabil). Sistemul nostru nu a fost niciodată puternic, Ceaușescu s-a complăcut într-un sistem tot mai închis, de amorul păstrării puterii sale (și a familiei). Economia noastră a fost și acum 70 de ani ultima din UE, nu este loc de a urca câteva locuri. Așa că foștii informatori s-au tran sformat în noiii ziariști, care scriu la comandă. Toți!

  3. Truia Dan
    29.3.2017, 10:54 pm

    Sistemul plătirii fictive a unor persoane pt munci pe care nu le prestau era o obişninţă în comunism.
    Toţi sportivii de performanţă erau angajaţi la diverse întreprinderi şi ministere pe unde însă treceau doar să-şi ridice salariul. Aşa i-am păcălit (!?) zeci de ani pe occidentali că noi avem sportivi amatori nu profesionişti.
    De ce urmaşii actuali ai comunisto-securiştilor nu ar proceda la fel ? Riscul de a fi prins e mic iar indulgenţa concetăţenilor, mare.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Horațius Dumbravă

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / “Germany First”. Paradoxal, ce ar însemna un guvern Merkel IV fragil?

Puncte cheie: Când Donald Trump și-a anunțat, în discursul inaugural, Doctrina care-i poartă numele, sub semnul unui teribil de populist slogan America First, am...Citeste mai departe »

Marin Pana

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coşea

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Muresan

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Germany First”. Paradoxal, ce ar însemna un guvern Merkel IV fragil?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Când Donald Trump și-a anunțat, în discursul inaugural, Doctrina care-i poartă numele, sub semnul unui teribil de populist slogan America First, am...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română