Cristian Grosu / Bugetul și vitamina ”D” de la Diversiune

Președintele României a anunțat, vineri, că nu promulgă Bugetul pe anul 2019, ci îl va trimite la Curtea Constituțională.

Deși intrăm în a treia lună fără Buget, cel puțin doi oameni au avut de ce să se îmbete de bucurie la aflarea veștii: ministrul de Finanțe Teodorovici și omul fără de care nu se poate în guvern, Darius Vâlcov.

Asta pentru că toată povestea cu amânarea bugetului – poveștile cu Ordonanța 114, vitamina D pentru copii și reevaluarea datelor – a fost o diversiune de la un cap la altul, în care Klaus Iohannis a fost, în fine, ”președinte jucător”.

Cum a funcționat – cine câștigă și cine pierde:

Mai întâi, Liviu Dragnea a anunțat tăierea bugetelor la Serviciile secrete și dirijarea banilor către programul ”Vitamina D pentru copii”.

A fost momentul în care PSD a declanșat procedura de amânare a bugetului, prin încălcarea deciziei CSAT privind finanțarea instituțiilor implicare în siguranța națională. Ședință CSAT la care participă și ministrul de Finanțe.

Care e miza amânării Bugetului pe 2019:

simplu spus, nu sunt bani, iar fiecare lună de amânare înseamnă funcționare după bugetul corespunzător din 2018 și blocarea oricărei decizii financiare în instituțiile statului. Adică, amânarea creșterilor de cheltuieli prevăzute în Bugetul pe anul 2019.

Reacția șefului statului era previzibilă, PSD a provocat amânarea Bugetului, de care avea atâta nevoie, cu mâna lui Klaus Iohannis.

Nu mai e un secret pentru nimeni că Bugetul a fost croit pe cifre eronate: Comisia de Prognoză a produs din nou un 5,5% creștere economică, în condițiile în care anul trecut am avut 4,1 (în cel mai bun caz!) după o prognoză tot de 5,5 – cât despre cursul valutar expandat de deficitul comercial ISTORIC (15,2 miliarde de euro) ce-ar mai fi de zis?…

Banii de la servicii s-au dus, totuși, pe altceva, dar în niciun caz la copii, pe vitamina D:

banii au luat calea ministerului de Interne – unde cheltuielile cu înarmarea cu muniție de război și material ”de intervenție” au crescut față de anul 2017 de 5 ori! Astfel că Bugetul Internelor a ajuns, în 2019, egal cu cel de Apărare, după o creștere cu aproape 52% (da!) în ultimii 2 ani.

Și cum banii de la Serviciile secrete nu ajungeau (e vorba de o creștere la Interne, de peste 7 miliarde), s-a luat și de la administrația locală (care pierde, per total, spre 10 miliarde), evident, nu de la plata salariilor, ci de la dezvoltare …

Într-un articol care contabilizează și transformă în grafice debandada din Bugetele României, cursdeguvernare.ro arăta în premieră, săptămânile trecute, bășcălia guvernamentală față de Legea bugetelor:

execuțiile bugetare arată scăderi pe toată linia față de legile bugetelor din ultimii ani la aproape toate domeniile strategice.

Într-un singur domeniu execuția arăta o creștere față de bugetarea din lege: la PNDL:

adică locul în care banii se împart în cel mai discreționar mod cu putință – prin semnătura ministrului de la Dezvoltare.

De altfel, marile administrații dezavantajate de acest mod de-a face ”dezvoltare” sunt cele ale municipiilor: locul în care se învârte pelteaua în România – orașele care au creat facilități pentru investitori și au produs creșterea numărului de salariați – și care acum pierd cel mai mult. Pierd în detrimentul ”pietruirilor de drumuri”, al renovării closetelor din curtea școlilor sătești, al vopsirii unor poduri ajunse, ca structură, adevărate pericole publice etc, etc.

(Citiți și: ”Câteva grafice: Haosul desăvârșit din Bugetele României. O analiză pe 4 ani a diferenței dintre Lege și Execuție”)

Amânarea bugetului mai crează, însă, un avantaj pentru guvern – iar pentru asta ne vom folosi de o povestioară reală:

în urmă cu câțiva ani (era tot guvernul PSD-ALDE, cu Victor Ponta premier), un prieten mă sună să mă întrebe de ce cred eu că sunt blocate – într-o manieră neoficială, desigur – investițiile locale. Vizitase un amic care era primar PSD într-un orășel de pe Valea Prahovei, iar amicul i se plângea că nu poate îngropa țevile de la investiția de alimentare cu apă a localității, pentru că primise ordin de la partid să suspende orice cheltuială indiferent ce presupunea aceasta.

Prietenul mă întreba care ar putea fi motivul unui astfel de ordin politic și care ar fi câștigul.

N-am știut atunci ce să-i răspund, dar analizând în redacție problema pe toate fețele și punând cap la cap cifrele, am descoperit ”câștigul”: deficitul bugetar central era atenuat de excedentul ”din local” – adică de lipsa de investiții locale, în bugetul consolidat.

Iar guvernele de stânga se miră de ce oamenii își iau lumea în cap pentru că știu că nu vor apuca să trăiască omenește în orașele lor, în timpul vieții lor.

(Citiți și: ”Atenție la riscul deceniului următor în economie. Și la dilema dacă e bine să-l evităm sau nu”)

Să mai spunem că amânarea bugetului în primul trimestru al anului (al oricărui an!) înseamnă defazarea investițiilor locale, mutarea banilor spre ultimul trimestru când – a devenit o modă, nu-i așa? – pot foarte bine muta facturile în anul următor:

cam cum au făcut în ultimele luni din 2018 cu rambursarea de TVA, și cu facturile venite din economia reală în primele 2 luni din 2019: salvăm, pe hârtie, deficitul pe ESA – dar situația din România reală ignoră calculele cinice ale guvernului:

Construcțiile (adică turnesolul dezvoltării acestei țări în care îți cad cărămizi în cap dacă treci prin vechile centre ale oraselor – și lipsa infrastructurii de transport) au coborât în 2018 al treilea an la rând! Și venim după 3 ani de podium european la creșterea economică…

Întorcându-ne la chestiunea inițială – aceea a diversiunii cu ”vitamina D pentru copii”, să mai observăm un lucru:

cine face comparații constante între cifrele reale și cele anunțate de guvern (așa cum o facem noi) constată că absolut totul e un sistem de diversiuni – nici măcar noi:

ne-am întors pe vremea minciunii oficiale generalizate din timpul lui Nicolae Ceaușescu – cifrele din real nu au nicio legătură cu cifrele oficiale, baronul local e mai puternic decât un fost prim-secretar PCR, Partidul e și în privat și în stat, iar incompetentul docil, cinic și impostor e piesa de bază a administrației.

Cele câteva afaceri autohtone de prestigiu totuși avansează și se dezvoltă? Într-o asemenea atmosferă, asta nu-i un lucru neapărat liniștitor: afacerile merg în ciuda acestei stări de fapt, iar asta nu poate ține la infinit.