Când Mark Rutte se va muta în biroul său de la NATO, nu va avea la dispoziție o perioadă de adaptare, scrie Politico, care prezintă cinci provocări în fața noul secretar general NATO.
Suspansul legat de unanimitatea pe care trebuie să o atingă numirea secretarului general s-a încheiat joi, când Mark Rutte și-a asigurat sprijinul tuturor celor 32 de aliați NATO, după anunțul lui Klaus Iohannis că își retrage candidatura pentru post.
(Citește și: ”Klaus Iohannis și-a retras candidatura la șefia NATO”)
Secretarul general în funcție, Jens Stoltenberg, urmează să demisioneze la 1 octombrie. Mark Rutte, care conduce de 14 ani cea de-a cincea economie a UE ca mărime, este perceput pe scară largă ca fiind un generator eficient de consens, care a demonstrat deja hotărâre în sprijinirea Ucrainei, inclusiv cu eforturile recente de pregătire a piloților ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16.
Dar chiar și pentru un politician experimentat, următorul capitol al carierei politice a lui Mark Rutte nu va fi ”o plimbare în parc”. Iată primele cinci subiecte dificile cu care va trebui să se confrunte.
1. Posibila întoarcere a lui Donald Trump
La patru săptămâni după ce Rutte își începe noul loc de muncă, americanii merg la vot și l-ar putea realege pe Donald Trump, un sceptic NATO. În timpul campaniei, Trump a amenințat că va reduce ajutorul SUA pentru Ucraina dacă se întoarce la Casa Albă.
Dacă va fi reales, Trump ar putea da o lovitură gravă credibilității NATO de a ajuta Ucraina să se apere împotriva Rusiei, având în vedere că SUA au fost de departe cel mai mare donator de ajutor militar pentru Kiev.
De asemenea, realegerea lui Trump va deraia aproape sigur planul NATO de a pregăti Ucraina pentru viitoarea sa aderare, inclusiv eforturile de a finaliza occidentalizarea armatei Ucrainei.
2. O posibilă ofensivă de iarnă al lui Putin asupra Ucrainei
De îndată ce Mark Rutte va intra în funcție, Rusia îl va testa iar Ucraina îl va chema în ajutor pe măsură ce se apropie iarna.
În ultimele luni, Rusia a intensificat loviturile împotriva centralelor termice și barajelor din Ucraina – infrastructură care necesită luni, dacă nu ani, pentru a fi reparată complet. Și în prima iarnă de război, între 2022 și 2023, rețeaua electrică a Ucrainei a fost grav atacată.
Cheia, spune șeful NATO în funcție, Stoltenberg, constă în mai multe sisteme de apărare aeriană care ar putea proteja furnizorii de energie, precum și personalul de întreținere care lucrează pentru a repara instalațiile avariate.
Țările NATO se luptă, de asemenea, să trimită – sau, în cazul țării lui Mark Rutte, să construiască – sisteme de apărare aeriană. Dar Europa nu are atât de multe de trimis, ajutorul în SUA a fost amânat în Congres, iar țările apropiate Rusiei sunt mai puțin dispuse să renunțe la scuturile lor aeriene în acest moment periculos.
3. Convingerea membrilor NATO să plătească
NATO a sărbătorit săptămâna aceasta un număr record de aliați care au atins ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare – 23. Dar asta înseamnă că o treime din alianță încă nu atinge obiectivul, în ciuda faptului că acest angajament a fost asumat acum 10 ani.
Națiunile din sudul Europei sunt printre cele mai ”prudente” cu cheltuielile de apărare. În Italia, estimările pentru 2024 înregistrează o scădere ușoară de la un nivel deja scăzut, de 1,5% anul trecut. Spania va cheltui doar 1,28 la sută în acest an. Vecina sa, Portugalia, a angajat 1,55 la sută.
„Angajamentul slab al prietenilor noștri mediteraneeni este arma perfectă pentru Trump”, a spus un diplomat înalt din regiunea baltică, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber despre starea de spirit din cadrul NATO. Regiunea a fost un susținător puternic pentru o abordare mai dură a Rusiei.
Cu toate acestea, mai aproape de terenul lui Trump, lucrurile stau la fel de rău. Canada, membră a NATO încă de la începutul anului 1949, angajează doar 1,37% din PIB, înregistrând o creștere de 0,1% de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
4. Nemulțumirile flancului estic
Țările care se învecinează cu Rusia nu sunt cei mai mari fani ai lui Mark Rutte. Acestea au fost nemulțumite de alocările reduse pentru apărare decise de premierul Mark Rutte și sunt deosebit de deranjate că rolul principal la NATO a revenit întotdeauna Europei de Vest sau de Nord, chiar dacă țările din flancul estic sunt în alianță de un sfert de secol.
Premierul estonian Kaja Kallas nu a intrat în cursa NATO după ce i s-a spus că nu va primi sprijinul unor țări precum SUA, Franța și Germania. NATO s-a temut că numirea ei va fi văzută de Moscova ca o escaladare a ostilităților.
Președintele României, Klaus Iohannis, care a candidat pentru această funcție, a convins doar Ungaria – pe termen scurt și doar din motive tactice – să-l susțină.
Țările din flancul estic vor cere acum o mai bună reprezentare la nivelul secundar al NATO. Distribuția locurilor de muncă a fost un punct dureros pentru țările din est de ceva timp. Una dintre primele sarcini ale lui Mark Rutte în calitate de șef NATO ar fi să numească un adjunct și vor exista presiuni ca acesta să vină dintr-o țară din est.
5. Liderii europeni apropiați de Putin
Mark Rutte nu se va lupta doar cu Donald Trump- dacă va fi reales- să mențină viabilitatea NATO. În toată Europa, apar partide ”NATO-sceptice” și admiratoare ale lui Putin. Franța, de exemplu, se află în pragul unor alegeri parlamentare care ar putea înregistra câștiguri majore pentru Adunarea Națională, perspectivă care l-a determinat pe Jens Stoltenberg să ceară Franței să voteze pentru a „menține NATO puternică”.
Mark Rutte cunoaște sigur pericolul, chiar de la el de acasă. În Țările de Jos a luat avânt Geert Wilders, cel care mărturisește public că îi admiră pe Donald Trump și pe Vladimir Putin.
Un lucru este clar: Mark Rutte nu se va plictisi deloc în noua sa funcție.
***
