Capitalismul este în codul genetic

De Lucian Croitoru | 30.1.2012 .

La scară istorică, lupta continuă a oamenilor pentru o viață mai bună a dus la crearea capitalismului. Punctul său forte este capacitatea de a crește productivitatea economică. Pe această bază capitalismul produce mai multe oportunități pentru mai mulți oameni și promovează libertatea personală și politică. Faptul că este mai bun decât alte sisteme nu înseamnă că nu are defecte. Cu toate acestea, când defectele produc consecințe greu de suportat, apare fie viziunea periculoasă că sistemul capitalist trebuie să fie perfect pentru a fi păstrat, fie ideea că libertatea piețelor trebuie redusă. Suntem pe vreunul dintre aceste drumuri?

Omul și defectele capitalismului

În ultimii ani am trecut atât printr-un boom nesustenabil cât și printr-o recesiune severă, iar în unele țări inegalitatea în venituri a atins maxime istorice. Aceste evoluții pun din nou în discuție cele două defecte principale ale capitalismului. Primul, este că nu poate evita bule nesustenabile urmate de crize inevitabile. Al doilea este că nu poate evita inegalitatea veniturilor și accentuarea episodică a acesteia, mai ales în perioadele de recesiune.

Cele două defecte rezultă din natura umană și de aceea nu există un leac pentru ele. Interesul personal și încrederea—ambele trăsături umane—sunt sursele ultime ale acestor două defecte. Câteodată, încrederea privind producerea bogăției crește nemăsurat (apare exuberanță), producând boom-uri nesustenabile și prăbușiri inevitabile. În același timp, efortul pentru a produce bogăția este prea mare pentru unii și ei rămân în urmă, astfel că sistemul funcționează cu inegalitate în venituri, care se accentuează în recesiune.

Pentru cei care nu privesc sistemul de producție prin prisma naturii omului, înlocuirea capitalismului pare o soluție pentru rezolvarea problemei fluctuațiilor și pentru eliminarea inegalității economice. Când numărul celor care gândesc astfel a crescut foarte mult, unele țări au trecut la socialism. Socialismul a demonstrat că nu poate genera o productivitate mai mare decât capitalismul deoarece confiscă libertatea piețelor și, din acest motiv, nu poate inova. Pentru a supraviețui pe termen lung socialismul confiscă libertatea individuală și politică. În locul fluctuațiilor economice și inegalității veniturilor, socialismul a adus penuria generalizată și piața neagră, care i-a îmbogățit pe speculanți. Comparativ cu acestea din urmă, cele două defecte ale capitalismului sunt de preferat. Ele vor exista atât timp cât natura umană nu se schimbă și în codul genetic scrie că oamenii nu pot fi egali. Tot ce putem face este să limităm consecințele celor două defecte la niveluri acceptabile.

Economia de piață este compatibilă cu acest scop datorită capacității sale excepționale de a răspunde la presiuni economice și politice. Pentru a acomoda aceste presiuni, piața rămâne deschisă la schimbări. Forța care conduce aceste schimbări este dorința naturală a oamenilor de a lucra pentru mai binele lor și al familiilor lor. Dacă acesta este interesul personal, atunci interesul personal este bun. Schimbările instituționale și ajustarea relației cu instituțiile politice ocupă un loc special deoarece asigură încorporarea interesului personal în valori înalte ale societății, chiar dacă acestea se pot separa temporar. Așa au rezultat societățile cu răspundere limitată, reglementările prudențiale, reglementările privind mediul înconjurător, băncile centrale (independente), asigurările sociale etc. Și crizei actuale i se va răspunde cu noi soluții instituționale și cu o nouă relație a piețelor finaciare cu instituțiile politice.

Cu toate acestea, existența celor două defecte este suficientă pentru ca ideea unei societăți socialiste promițând egalitate, inclusiv economică, să nu dispară niciodată, chiar dacă faptele arată că socialismul nu a furnizat egalitate. Căderea socialismului este temporal prea aproape de criza curentă, astfel că eventuale cereri pentru organizarea socialistă a societății par indecente pentru aproape toată lumea. Prelungirea crizei a determinat totuși apariția unor mesaje anticapitaliste, de exemplu în mișcarea Ocuppy, care este focalizată mai ales împotriva piețelor financiare. Astfel de mesaje au apărut și la București, dar rămân, ca și în cazul mișcărilor Ocuppy, pierdute într-o mulțime de mesaje doctrinar incoerente. Nu se văd semnale că actuala criză economică ar putea sfârși prin devieri de la capitalismul democratic, dar nu trebuie uitat că astfel de alunecări au avut loc.

Criza actuală a intensificat însă, așa cum au făcut toate crizele majore, lupta dintre stat și piețele financiare—cei doi candidați la rolul central în administrarea economiei. Intensitatea mare a luptei este vizibilă inclusiv din discursuri ale liderilor politici și ale șefilor de companii financiare. Fiecare candidat are propriile sale probleme majore care nu pot fi rezolvate pe termen scurt. Publicul le conștientizează și decide dacă statul sau dacă piețele libere pot rezolva cel mai bine ambele tipuri de probleme. Sarcina reformelor (reparării problemelor) va fi dată de public acelor politicieni care înțeleg cel mai bine candidatul ales de el pentru a juca rolul central în administrarea economiei.

Criza financiară favorizează statul

Politicienii de stînga și centru-stânga văd oportunități în actuala criză, inspirați probabil de creșterea rolului pe care l-au jucat guvernele în economie după criza din 1929-1933. Atunci nu au existat salvări ale industriei financiare de către guverne. Cu întârziere, pentru a suplini deficitul de cerere cu care s-au confruntat economiile atunci, statele au urmat politici de ocupare a forței de muncă bazate pe lucrări publice. Efectele crizei s-au întins pe mulți ani. Treptat, încrederea în mecanismele pieței s-a diminuat, iar încrederea publică în stat a crescut la cote nemaintâlnite după al doilea război mondial. În paralel, după apariția sa în 1917 în Rusia, socialismul a cuprins în următoarele trei decenii mai bine de o treime din întreaga lume.

Discursurile pro-stat, pe care publicul le-a favorizat, după criza din 1929-1933 pentru aproape 2 decenii conțineau cuvinte ca ”lăcomia bogaților”, ” naționalizare”, ”inegalitate” etc., ca și discursurile de astăzi. Încrederea publică în guverne ca agenți principali în administrarea economiei a rămas la cote înalte până când, în timpul crizei petrolului și a inflației din anii 70, lupta fost câștigată de piețele financiare.

Și astăzi, politicienii de stânga și centru-stânga speră că dezamăgirea publică în legătură cu sectorul finaciar va conduce la reabilitarea guvernului ca actor central în administrarea economiei. Acest lucru este exploatat și în mișcarea Occupy și în alte mișcări anti-globalism sau de orientare democrat socială. Căderea lui Lehman Brothers în septembrie 2008 părea să fie simbolul coborârii de pe piedestal a piețelor financiare și semnul că politicienii vor redobândi rolul central în administrarea economiei. Publicul, furios pe ceea ce s-a numit “lăcomia băncilor”, pe care le considera principalii vinovați pentru criză, părea să sprijine această idee. La scurt timp de la colapsul lui Lehman Brothers, lupta părea câștigată din nou de politicieni, care cu cuvinte înțelepte promiteau o nouă arhitectură a sistemului financiar și asigurau că au învățat lecțiile Marii Depresii.

Datoriile publice favorizează piețele

În ciuda aparențelor, de data aceasta, lupta pentru locul central în administrarea economiei ar putea fi câștigat de piețele financiare. Am scris pentru prima dată acestă idee într-un articol din septembrie 2011. Argumentul meu era că avem nevoie de piețe libere pentru a crește productivitatea și a relua creșterea economică sustenabilă. Piețele finaciare libere sunt astăzi expresia unei economii globalizate. Lupta se dă între aceasta din urmă și guvernele naționale, care se străduiesc să satisfacă cererile electoratelor naționale. Evident, lupta este inegală, deoarece economia mondială este prea puternică în raport cu orice guvern. Ca să rămână puternice, guvernele trebuie să coopereze, dar situația din zona euro arată că acest lucru este foarte dificil.

Datoriile publice mari afectează și mai mult echilibrul dintre stat și piețe. Creșterea datoriilor suverane, sancționată de agențiile de rating, a slăbit și mai mult capacitatea guvernelor de a lupta împotriva crizei și a creat probleme sectorului bancar. Unele guverne au devenit ilichide și chiar insolvabile, bondurile suverane pierzând statutul de activ fără risc. Aceasta a indus neîncredere pe piețele de finanțare a băncilor și a readus spectrul recesiunii și al șomajului în Uniunea Europeană. Astfel, cel puțin în Europa, criza a ajuns să fie văzută în conștiința publicului nu numai ca o consecință a lăcomiei bancherilor, ca în faza de început a crizei, dar în egală măsură ca o criză a datoriilor publice.

Este posibil ca, pentru public, mărimea, rolul și eficiența statului să fi devenit deja o problemă centrală comparativ cu instabilitatea și libertatea piețelor. Aceasta va orienta voturile pentru mult timp și va influența structura politică a societății. Publicul înțelege că răspunsul la problema datoriile nesustenabil de mari nu poate fi lărgirea deficitelor. Ajustările necesare în sectorul financiar și ”repararea” capitalismului în general vor fi lăsate de public în grija celor care înțeleg cel mai bine piețele. Vom evita, în acest fel, să intrăm pe vreuna dintre cele două căi de care vorbeam la început. În același timp, deschiderea piețelor la schimbări va asigura că interesul personal va fi permanent încorporat în valori înalte ale societății, pentru a nu pierde reperele morale ale capitalismului.

“Reparații” necesare

Nu înseamnă că dacă publicul favorizează piețele și dreapta politică, problemele vor fi rezolvate fără dificultăți și că fundamentele economiei de piață nu sunt în pericol. Dimpotrivă, încrederea în economia de piață și libertatea societăților sunt serios amenințate atât de entitățile too big to fail cât și de capcana anticipaților în care se află guvernele. În criza actuală, spre deosebire de cea din 1929-1933, entitățile financiare too big to fail și nu numai, au fost salvate de guverne, care din acest motiv nu au mai putut iniția proiecte suficiente pentru a crea locuri de muncă. Exact invers comparativ cu Marea Depresie. Astfel, această criză a zdruncinat bazele economiei de piață.

Entitățile too big to fail pot fi justificate prin economiile de scară, dar în mod cert sunt în contradicție cu principiul că entitățile care eșuează trebuie să suporte consecințe. Ele slăbesc principiile economiei de piață și extrag venituri de la plătitorii de impozite atunci când o parte a banilor publici trebuie utilizată pentru a salva instituții too big to fail. O reglementarea mai bună trebuie să asigure că riscurile pe care aceste instituții le creează sunt internalizate. Astfel se păstrează economiilor de scară concomitent cu reducerea riscurilor pentru societare, ceea ce reprezintă o “reparare” esențială a capitalismului.

O soluție trebuie găsită și pentru capcana anticipațiilor, care amplifică atăt creșterile economice nesustenabile cât și recesiunile care le urmează în mod inevitabil. Datorită capcanei anticipațiilor, în fazele ascendente ale ciclului de afaceri , entitățile financiare au menținut stocurile de capital la niveluri relativ mici comparativ cu cele pe care le-ar fi menținut dacă ar fi știut că nu există posibilitatea de a fi salvate de către guverne. Aceste comportamente se pot regla prin crearea de reguli care să interzică salvările de către guverne a entităților private. Astfel s-ar reduce componenta nesustenabilă a fazelor ascendente ale ciclului de afaceri și, implicit, profunzimea recesiunilor care urmează.

Succesul capitalismului depinde de politici monetare și fiscale bune, care moderează fluctuațiile în activitatea economică pentru a evita șomajul nenecesar și inflația crescătoare. Deoarece produce democrație, capitalismul poate asigura un raport bun între discreție și reguli în conducerea politicilor monetare și fiscale, deși nu a învățat încă cum să o facă bine în cazul celei din urmă. Este nevoie de reguli care să limiteze prociclicitatea politicilor fiscale și să limiteze datoria publică ca procent din PIB, astfel încât guvernele să nu rămână fără instrumente în perioade de recesiune.

În sfârșit, sistemul are nevoie de redistribuire pentru a evita niveluri aberante ale disparităților în venituri. Important este însă ca acesta să nu interfereze cu prețurile și salariile, ci să se bazeze pe impozite și sisteme de securitate socială. O inegalitate prea mare nu numai că îi lovește pe cei săraci, dar împiedică productivitatea și creșterea economică prin sufocarea inițiativei în interiorul clasei de mijloc și prin zdruncinarea încrederii în economia de piață.

Lucian Croitoru este consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR

Publicat la data de 30.1.2012 .

7 comentarii

  1. casandra
    31.1.2012, 11:56 am

    Cu masura ar trebui sa scrieti despre codul genetic. Deocamdata, geneticienii par sa fi descoperit gena care predispune la infractiuni…

    http://www.descopera.ro/dnews/9178787-zestrea-genetica-ar-putea-fi-vinovata-pentru-producerea-infractiunilor

    Si, la cate infraciuni se pot pune in sarcina capitalului global(chiar daca infractorii si-au utilizat resursele pentru a modifica “convenabil” legile), putem spune doar ca ne-am lasat jefuiti de o haita de nemernici in anii din urma.
    Astfel, putem vedea clar astazi cum capitalismul financiar este in Codul penal, nu in codul genetic.

  2. Norse
    31.1.2012, 3:00 pm

    Domnule Croitoru, dumneavoastra chiar nu vedeti ca si capitalismul si-a trait traiul, ca aintrat intr-o spirala a pierzaniei? De la dumneavoastra, de la economistii profesionisti asteptam solutii de guvernare realiste si oneste. De la politrucii pusi aiurea in functii nu mai asteptam nimik, decat sa se duca acasa si sa lase specialistii sa lucreze. Impreuna cu colegii de la BNR, gasiti urgent o sulutie sa devenim si noi competitivi si sa ne ridicam odata!

  3. Ionita Ion
    1.2.2012, 9:16 am

    Problema care se poate pune este – daca cetateanul prefera ca pe altarul libertatii, a democratiei sa sacrifice situatia sa materiala. Dezvoltarea ciclica, pe care intr-adevar o genereaza capitalismul, finalizata cu crize economice, financiare, sociale si chiar politice reprezinta slabiciunea sistemului capitalist. Istoria capitalismului arata ca acesta ofera cetatenilor satisfactii materiale si morale mai mari decat oferea socialismul, dar acestea se realizeaza ciclic si se finalizeaza cu crize care, prin amploarea dezamagirilor, suferintelor, pot depăsii satisfactiile. Nu inteleg de ce oamenii politici,si chiar economistii, nu privesc cu interes sistemul economic al Chinei! Aici s-ar putea gasi solutii pentru remedierea celor doua mari slabiciuni ale capitalismului mentionate de dl. Croitoru. Mereu s-a sustinut ca statul nu trebuie sa mai fie implicat in viata economica, nu trebuie sa mai fie agent economic. Iata, acum dl. Croitoru sustine rolul statului in rezolvarea problemelor generate de criza. Cam tarziu.
    Se insista pe vanzarea sau privatizarea tuturor proprietatilor statului care- chipurile este un prost manager! Or, viata a demonstrat intzerventia politicului face ca regiile si societatile de productie cu capital de stat sa mearga prost. Ce s-a intamplat cu Combinatul siderurgic de la Galati? Cum a fost posibil ca la un an dupa ce a fost vandut unui investitor strain sa produca profit?
    Este un studiu de caz care ne-ar putea lumina.

  4. soso
    1.2.2012, 7:28 pm

    Ce vad eu in capitalism;hotie pe fata,muncesti esti fraier,cele mai imputite caractere prospera,analfabeti plini de bani,profesori saraci,muncitorii muritori de foame,smecheri si politicieni acelas lucru ,miliardari in tara saraca etc.Gena de care amintesti este primitiva, acolo unde e, ce pot sa zic e ca daca esti OM niciodata nu vei fi un mare capitalist ,EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE SUBOM .DACA AI ONOARE , EMPATIE ,MORALA SANATOASA,BUN SIMT,CARACTER NU POTI FI capitalist

  5. Tehnocratul și timpul pierdut | Blogul lui schmoukiz
    3.2.2012, 7:59 pm

    […] domn Croitoru putem alfa indirect dintr-un articol pe care îl semnează recent, intitulat Capitalismul este în codul genetic. E exact cum mi-l imaginam și ca prim-ministru: deloc dezamăgitor, chiar surprinzător de lucid […]

  6. ioan ion
    7.2.2012, 6:41 pm

    Domnule Croitoru, sunt un simplu lacatus mecanic, dar din istoria omenirii am invatat ca toate oranduirile au avut un inceput vertiginos, urmat de apogeu, inevitabilul declin, urmat de sfarsitul acelei oranduiri.

    Acum este timpul de declin al Capitalismului, urmat de un sfarsit inevitabil. Cel putin un sfarsit al acestui gen de capitalism.

    Vina pentru sfarsitul acestui gen de Capitalism, si se pare si al celorlalte oranduiri, o poarta in primul rand lacomia, de la omul de rand pana la mari oameni politici si ,, investitori strategici” ai zilelor noastre, care cu ajutorul oamenilor politici, incapabili, inculti si coruptibili au legalizat HOTIA atat in Romania cat si in lume.

    Domnule Croitoru santeti un om al cifrelor, oare chiar credeti ca Banca Mondiala si Fondul Monetar International nu stiau de venirea crizei?

    Eu domnule croitoru cred ca aceste institutii sant principalele vinovate de aceasta criza, chiar ele au creato si o controleaza. Aproape intreaga lume este controlata economic si financiar de aceste institutii.

    Pentru iesirea din criza in primul rand trebuie sa intelegem cu toti (INTREAGA OMENIRE) ca nu putem produce un leu si sa castigam 3 lei, Este imposibil.

    Intotdeauna intre productie si castigul celui care produce efectiv (muncitorul din fabrica), trebuie sa existe intotdeauna un echilibru.

    Acest echilibru la noi in tara, dupa parerea mea a fost stricat de neplata muncii la adevarata ei valoare. In acest fel din dorinta patronilor de a fi mai eficienti si competitivi, au scos pe piata produse care din lipsa banilor nu au mai putut fi achizitionate.

    Pe de alta parte diverse institutii, firme dar mai ales banci, desi nu erau direct productive, acordau salarii, extraordinar de mari, consumand fara drept, din punctul meu de vedere, marfa produsa de muncitorul din fabrica.

    Aceste institutii gen Banca Mondiala si F.M.I. chiar acest lucru la indus in constiinta tuturor, oameni de rand sau de afaceri, ca putem fi mai bogati decat ne permitem. Celebrele credite cu buletinu, sigur nu au fost inventate de mine.
    Dupa parerea mea in ziua de astazi bani sant doar hartii, care reprezinta o valoare ireala.

    De fapt problemele sant mult mai complicate.

    Exemplu: USA, CAND A AVUT NEVOIE DE LICHIDITATI A TIPARIT MONEDA.
    DOLARUL fiind moneda nationala, dar folosita ca moneda de referinta la nivel mondial, inflatia americanilor a fost transmisa tuturor statelor care folosesc $ ca moneda de schimb, ceace nu este corect.
    Sa nu uitam ca,aceasta criza a fost declansata de Americani.
    Uitam oare ce prime isi atribuiau reprezentanti ai unor banci si corporatii americane, desi erau falimentare.
    Acum cineva trebuie sa plateasca aceasta lacomie a unora.

    Eu unul, cred ca daca Romania nu ar mai primi recomandari de la Banca Mondiala, F.M.I. si U.E., coruptia ar fi asanata si ar pune accent pe crearea de locuri de munca in industrie si agricultura s-ar redresa intr-un timp record.

    Romania este inca o tara prea bogata, ca sa aiba cetateni saraci.

    Poporul roman, nu mai vrea sa mai fie prostit.

    De peste 22 de ani se fura in aceasta tara, fara ca justitia sa pedepseasca pe cei vinovati, dar va veni vremea cand si justitia va plati pentru injustitia facuta de 22 de an si complicitatea la jaful national.

    Acesta este adevarul, adevaratul adevar, pe care il cunosc.

    Restul sant doar vorbe.

    Cu respect, lacatus mecanic Ioan Ion.

  7. Dumitru Vlad
    8.2.2012, 10:17 pm

    Capitalismul este în codul genetic? Nu, nu este.
    “La scară istorică, lupta continuă a oamenilor pentru o viață mai bună a dus la crearea capitalismului.” Nu chiar… In orice caz, lupta aia este strict pentru o viata mai buna si atat. Iar ce intelege fiecare printr-o viata mai buna este un lucru relativ. Ori tocmai aici e problema. Si are legatura cu genele intr-adevar.

    Toate formele de viata, evident si oamenii, au evoluat si functioneaza pe baza unor principii derivate din principiul al 2-lea al termodinamicii si anume al efortului minim si al consumului minim de energie. A minimei actiuni in directia rezistentei minime. The biggest bang for the buck… Cu alte cuvinte in mod natural, in general, oamenii sunt predispusi catre orice ii poate face sa aiba o viata mai buna cu un efort minim, cu toate rezultatele care pot deriva din asta, indiferent de cat de imorale ar putea fi.

    Lupta continua pentru o viata mai buna poate genera orice sistem, sau mai bine zis, orice inclinare generala a oamenilor (catre stanga sau dreapta) in functie de perceptia (reala sau nu) asupra rezultatului unor calcule privind raportul dintre investitii si rezultate. Solutia optima (rezultate maxime cu investitii minime) va determina trendul unei societati care stanga sau dreapta si rezulta din perceptii, care din nou, pot fi reale sau nu. Si care pot fi si manipulate.

    Pe scurt, e vorba despre sisteme, entropii si consumuri energetice adica despre oportunitati si sanse. Pe lung, o sa scriu un articol pe blog si o sa va anunt.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Radu Crăciun

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

radu-craciun-bcr1 Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Eșecurile celei mai slabe generații de lideri europeni. Renzi, al patrulea premier din UE care ratează un referendum propus chiar de el

valentin-naumescu1111 Puncte cheie: După David Cameron (Brexitul din 23 iunie), Mark Rutte (6 aprilie, ratificarea Tratatului de Asociere UE-Ucraina, semnat inclusiv de către Olanda, pe...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

aurelian dochia Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Viitorul preşedinte al Franţei, pro-Rusia. Cercul se strânge. Ce facem?

valentin-naumescu1111 Puncte cheie: François Fillon, fost prim ministru sub președinția lui Sarkozy (2007-2012), a câștigat categoric alegerile primare ale dreptei franceze și va candida la...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

cristian-grosu-11 Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Comentarii

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

radu-craciun-bcr1

Radu Crăciun

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Eșecurile celei mai slabe generații de lideri europeni. Renzi, al patrulea premier din UE care ratează un referendum propus chiar de el

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După David Cameron (Brexitul din 23 iunie), Mark Rutte (6 aprilie, ratificarea Tratatului de Asociere UE-Ucraina, semnat inclusiv de către Olanda, pe...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

aurelian dochia

Aurelian Dochia

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Viitorul preşedinte al Franţei, pro-Rusia. Cercul se strânge. Ce facem?

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Puncte cheie: François Fillon, fost prim ministru sub președinția lui Sarkozy (2007-2012), a câștigat categoric alegerile primare ale dreptei franceze și va candida la...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

cristian-grosu-11

Cristian Grosu

Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Inflația (deflația) și credibilitatea băncilor centrale; de ce s-a recurs la ”relaxare cantitativă”?

Daniel-Daianu-

Daniel Daianu

Expectatiille inflationiste au un rol major in mersul inflatiei si conduita bancilor centrale. Guvernatorul Bancii Centrale a Irlandei, Philip Lane, afirma ca nu trebuie...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / America s-a schimbat. Să ne pregătim pentru schimbarea lumii

valentin-naumescu1111

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Epoca Obama s-a încheiat cu repudierea totală a moştenirii sale politice, lăsându-l în urmă pe Trump, candidatul cu profilul politic şi intelectual...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Nu vă goniți copiii !

radu-craciun-bcr1

Radu Crăciun

Aproape ca a devenit de bonton sa anunti ca in niciun caz copiii tai nu vor ramane in tara. In momentul in care intrebi...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Problema momentului: cea mai bună situație macroeconomică, la cele mai mari riscuri de instabilitate

valentin-lazea

Valentin Lazea

O recentă declaraţie a guvernatorului BNR a iscat discuţii aprinse în societate. Domnul Mugur Isărescu afirma că niciodată în ultimii 26 de ani situația...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

gabriel-biris

Gabriel Biris

Revin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre...Citeste mai departe »

Varujan Pambuccian / O privire în economia iminentă: De ce este nevoie să schimbăm urgent sistemul educațional

varujan-pambuccian1

Varujan Pambuccian

În ultimii ani lumea a intrat într-o epocă nouă, la sfârșitul căreia societatea umană va fi radical diferită de ce este ea azi. Numită...Citeste mai departe »

Claudiu Degeratu / Cui îi este frică de Armata europeană?

claudiu-degeratu

Claudiu Degeratu

În ziua de 17 noiembrie 2015 Franţa a invocat articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona ca urmare a atacurilor teroriste din Paris. A...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un moment care nu trebuia ratat: De ce nu poate România cumpăra documente din Panama

cristian-grosu-11

Cristian Grosu

Proiectul de OUG privind modificări în Codul Fiscal – care face atâta vâlvă de 2 zile – e unul ratat. Secretarul de stat Gabriel...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Europa post-Brexit: o bătălie care merită purtată

valentin-lazea-

Valentin Lazea

(Un text – un adevărat manifest – care ar trebui bătut în cuie pe ușa oricărui european. Dacă ar fi fost până acum, poate...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Problemele congenitale ale UE și lecția din care nu va învăța nimeni nimic. Regândirea Europei

Cristian-Grosu-11

Cristian Grosu

O Europă disfuncțională pentru că se bazează pe slăbiciunile popoarelor, și nu pe ce au ele mai bun * Ieșirea UK din UE poate...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

cristian-grosu-11

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

New title

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română