Astăzi, noua termocentrală de un galben strălucitor din Leipzig înconjurată de un gard acoperit de graffiti arde gaze naturale pentru a produce electricitate. Dar dacă totul merge conform planului, într-o zi va funcționa cu hidrogen fără emisii de carbon, își începe Bloomberg articolul despre programele care au în vedere înlocuirea gazelor naturale cu hidrogen verde.
Este primul pas, minuscul, către un sistem energetic de vis, elaborat de factorii de decizie europeni, bazat pe combustibilul verde pentru a-și atinge cel mai ambițios obiectiv climatic din lume.
Acest program se bazează pe transformarea infrastructurii poluante nou construite într-una care să poată utiliza hidrogen, un combustibil care ar putea fi însă mult mai scump decât gazul natural și despre care nu se știe deocamdată cum va fi obținut, transportat în siguranță, dar să fie și ieftin și disponibil în cantități foarte mari.
Proiecte de peste 360 mld. dolari la nivel global
Guvernele și companiile care se străduiesc să respecte obiectivul net zero, dar vor să aibă și securitate energetică, pot încă să construiască infrastructură destinată gazelor naturale, în valoare de miliarde de euro, atât timp cât aceasta este „gata pentru hidrogen”.
9 din cei mai mari 10 poluatori cu carbon din lume au elaborat strategii pentru tranziția la hidrogen și acordă stimulente pentru creșterea gradului de utilizare a noului combustibil, cu o valoare la nivel global de peste 360 de miliarde de dolari, conform calculelor BloombergNEF.
Economiile care sunt dependente de gaze, inclusiv Germania, Țările de Jos, Spania, Italia și Marea Britanie sunt printre cei mai mari susținători din Europa ai utilizării hidrogenului, iar unele dintre ele intenționează să-l folosească pentru generarea de energie electrică.
Dar încă nu există o definiție oficială a ceea ce înseamnă ca o centrală să fie pregătită pentru trecerea pe hidrogen. Iar în cazul termocentralelor, utilizarea hidrogenului în locul gazelor naturale nici măcar nu a fost testată în instalații construite la scară industrială.
„Nu s-a înregistrat deocamdată niciun progres măsurabil în construcția de centrale electrice pe gaze naturale, care să fie capabile să funcționeze și cu hidrogen”, a declarat Eric Heymann, economist la Deutsche Bank Research.
Hidrogenul nu poate fi lichefiat
În al doilea rând este problema transportului hidrogenului. Centrala din Leipzig nu este conectată la rețeua de conducte (și nu dispune nici de propriile electrolizoare pentru producția hidrogenului), ceea ce înseamnă că combustibilul verde va trebui transportat altfel până când se va finaliza și etapa a doua a marelui plan guvernamental de decarbonare.
În prezent este în construcție un terminal pentru gaze naturale lichefiate – GNL în valoare de 1 mld euro în Brunsbuettel, un port la Marea Nordului, prin care inițial se va importa GNL dar care este proiectat să poată asigura tranzitul și pentru combustibili verzi.
Problema este că hidrogenul lichefiază la minus 253 grade Celsius, cu mult peste posibilitățile tehnice ale navelor care transportă gaze naturale lichefiate.
Astfel că Germania intenționează să importe hidrogen sub formă de amoniac, o combinație chimică între hidrogen și azot, gaz care poate fi lichefiat mult mai ușor.
Doar că amoniacul este foarte toxic și necesită sisteme de protecție mult mai performante. Iar multe din instalațiile și componentele terminalului LNG, inclusiv supape de siguranță, senzori de incendiu și gaz, precum și alte dispozitive – majoritatea nefiind testate la amoniac – vor avea nevoie de upgrade, atrage atenția Fraunhofer ISI, un think tank specializat pe energie.
Germania nu dispune de o rețea de transport prin conducte a amoniacului iar transportul cu cisterne auto sau pe calea ferată este restricționat din cauza periculozității lui.
Aceasta înseamnă că amoniacul va trebui convertit înapoi în hidrogen pentru transport, dar deocamdată nu există o tehnologie viabilă din punct de vedere economic pentru a face acest lucru. Operatorul terminalului GNL a declarat că va căuta strategii alternative dacă nu va apărea o soluție viabilă până anul viitor.
Randamente mai mici cu hidrogen
Energia eoliană și solară produc electricitate curată, care este deja utilizată în diverse scopuri. Obținerea de hidrogen verde pe de altă parte va necesita construirea mai multor ferme solare și eoliene, iar în cele mai multe cazuri ar fi mai simplu să fie utilizată direct această energie.
Obținerea hidrogenului, stocarea și arderea lui pentru a produce din nou energie electrică implică reducerea randamentului la 70%, cu costuri de trei ori mai mari.
În Marea Britanie un program care viza tranziția la hidrogen a fost anulat când populația a aflat că va trebui să-și schimbe centralele termice și aragazurile cu aparate noi care să funcționeze cu noul combustibil verde.
Aceasta nu se aplică producerii de energie electrică. Însă pierderile energetice care ajung la 70% la conversia hidrogenului în amoniac și înapoi în hidrogen pentru a-l arde în centrală, este neeconomic.
Cu toate acestea, în Germania se cheltuiesc 20 miliarde de dolari pentru a construi centrale electrice „gata pentru hidrogen”.
Pariul pe hidrogen s-ar putea dovedi unul foarte costisitor dacă nu vor fi rapid puse la punct tehnologii care să fie viabile din punct de vedere economic.
Deocamdată, conform datelor Agenției Internaționale pentru Energie, circa 80% din totalul proiectelor la nivel global de hidrogen se află în faza studiilor de fezabilitate și proiectare, cele funcționale fiind de mici dimensiuni.
Un combustibil mult prea scump
Robert Habeck, ministrul german al economiei și al acțiunii climatice și membru al Partidului Verzilor, spune că țara sa și-a redus deja planurile privind hidrogenul și că este conștient de riscuri.
„Germania are nevoie de mult hidrogen pentru a-și alimenta industria grea bazată pe combustibili fosili. A trebuit să ne adaptăm planul inițial de utilizare a hidrogenului în centralele electrice la scară largă, pentru că a trebuit să reducem costurile.”
Un raport S&P Global publicat în decembrie anul trecut arată că industria se confruntă cu creșteri ale costurilor, estimările pentru cheltuielile de capital crescând cu 40% până la 50%.
„Matematic încă nu se justifică”, a declarat Jean-Christophe Laloux, șeful operațiunilor de împrumut și consultanță la Banca Europeană de Investiții.
„În acest moment, nu există niciun caz pe care să îl putem vedea ca un model bazat pe hidrogen verde produs și distribuit independent ca un produs energetic.”
***
