Oarecum paradoxal, inegalitatea distribuției veniturilor în România s-a diminuat în perioada de criză pentru a reveni în 2015 la o valoare mai mare decât cea de la aderarea în Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, beneficiile reluării creșterii economice și a revenirii PIB peste nivelul din 2008 au fost adjudecate preponderent de o parte mică a populației, ceea ce explică în bună parte tensiunile sociale în creștere.
Procentajul din veniturile totale care revine părții de 20% din populație cu cele mai ridicate venituri raportat la procentajul din veniturile totale care revine părții de 20% din populație cu cele mai mici venituri (veniturile trebuie înțelese ca venit echivalent disponibil) a fost în primul an de apartenență la UE
de 8,1. Simplificat, cei mai bogați români au câștigat cam de opt ori mai mult decât cei săraci compatrioți.
Cum a evoluat raportul dintre bogați și săraci
De reținut, 2007 a fost și primul an când s-a calculat după metodologia europeană acest indicator, pentru a se asigura comparabilitatea cu alte state. Indicatorul a scăzut până la 6,1 în 2010, atunci când s-au manifestat cel mai intens efectele crizei economice, după care a revenit, din ce în ce mai repede spre niveluri mai înalte. Astfel încât, în 2015, a ajuns la 8,3, mai mult decât în 2007 și cea mai mare valoare din întreaga Uniune.
Dacă ne poziționăm în context european, se poate observa cum lucrurile sunt și mai grave decât s-ar părea la prima vedere. În pofida raportului devastator al veniturilor, motiv clar de afectare a coeziunii sociale, România NU este țara în care cei mai bogați iau cea mai mare parte a beneficiilor ci țara în care cei mai săraci primesc cel mai puțin din rezultatele activității economice.
Lituania are un procentaj de 44,4% al părții alocate bogaților față de 42,3% în cazul nostru, valoare care este, oricum, mult peste media de 38,8% a UE. La polul opus, suntem, din păcate, lanterna roșie a UE, cu un procentaj de numai 5,1% din venituri care revin cincimii cele mai sărace din populație.
Situațiile medii și extreme în UE din perspectiva inegalității veniturilor :
Dacă se face trimiterea la cele 57% nivel de trai în România față de media UE și se poziționează valorile menționate mai sus față de media națională, se obține o configurație socială în care o cincime dintre români, cu veniturile cele mai mari, se află la circa 120% din media UE iar o altă cincime trăiește la nivelul de aproximativ 14,5% din aceeași medie.
Cum stăm față de alte state din Uniune
Datele prezentate mai jos succint pentru câteva state, potrivit raportărilor Eurostat pentru 2007, 2010 și 2015, în ideea de a ne compara cu țările din regiune apropiate ca nivel de dezvoltare și cu marile democrații occidentale. Se vede destul de clar că ne situăm mult în afara practicii europene, fie ea centrală, fie ea de vest. În plus, stăm mai rău cu inegalitatea veniturilor și decât vecinii ceva mai săraci de la sud de Dunăre.
Ca model de urmat am avea, precum și în alte cazuri legate de economie, tot modelul polonez. Model care a evoluat independent de criză și s-a ajustat sistematic spre practica din Germania, unde aproape și ajuns anul trecut. Pe filieră latină, însă, noi semănăm mai mult cu Spania sau Italia (desigur pe alte paliere de redistribuire a rezultatelor economice, în pofida trecutului socialist la noi și capitalist la ei), țări în care inegalitățile au sporit în ultimii ani.
Cât despre moderația și constanța ceho-slovacă, este foarte greu de presupus că am putea ajunge vreodată la asemnea valori ale raportului de venituri între cetățenii cei mai bogați și cei mai nevoiași. De altfel, doar un fel de a spune, din perspectiva românească, în care, dacă facem abstracție de regiunea București-Ilfov, celelalte regiuni au oameni cam la fel de bogați precum cei mai săraci 20% dintre cehi.
Paradoxul: Inegalitatea a scăzut în timpul guvernărilor de dreapta și a crescut sub cele de stânga
Șansele de europenizare a redistribuirii rezultatelor economice sunt minime deoarece nici din perspectivă politică nu se întrevede nici o corelare cu ideologia promovată în teorie. La noi, pe parcursul celor zece ani de apartenență la UE, (din varii motive) inegalitatea a scăzut pe timpul guvernărilor așa-zise de dreapta și a crescut înapoi exact în perioada cu guvernare declarată a fi de stânga.
Problema este că până să ajungem cu convergența nivelului de trai la 60% sau la 75% din media UE, trebuie să facem cumva să nu mai avem devastatorul raport între cei mai bogați și cei mai săraci la un nivel aproape dublu față de bunele practici europene. Inclusiv pentru adoptarea euro, deoarece nu putem intra în Eurozonă cu un asemenea decalaj de nivel de trai între cetățeni de tip sud-american.
Un răspuns
Aparentul paradox al scăderii inegalității la guvernările de dreapta: creează un climat economic care stimulează munca, rezultatul este diminuarea inegalităților. Vine stânga, cheltuiește pe ajutoare economice pentru amărâți, aceștia se mulțumesc cu ele și cei care lucrează câștigă mai mult decât asistații sociali. Q.E.D.!