Creşterile salariale nu vor mai putea depăşi creşterea productivităţii, cursul nu va mai putea fi “ajustat” pentru a impulsiona competitivitatea economiei locale, care va trebui să fie “sincronizată” celei din zona euro, având în vedere că deciziile de politică monetară se vor lua la Frankfurt, iar Banca Centrală Europeană (BCE) ţine cont de o medie a zonei euro, nu de particularităţile statelor care compun blocul monetar:

E lista de consecințe prezentată de Valentin Lazea (foto), economist-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), în cadrul seminarului EU-COFILE, organizat de BNR, Alpha Bank şi Asociaţia Română a Băncilor (ARB).

“Salariile reale au crescut în perioada 2009-2017 cu circa 45%. Productivitatea muncii a crescut cu vreo 27%. Costul unitar al forţei de muncă, respectiv costurile totale pe care le au angajatorii cu salariile, a crescut cu 14%. Taxarea asupra muncii a scăzut foarte mult. Antreprenorul a plătit mai multe salarii, dar mai puţine contribuţii şi taxe. Am putea spune că s-au împuşcat trei iepuri cu un singur glonte, dar aceste glonte s-ar putea dovedi unul otrăvit deoarece s-a realizat pe spinarea devalizării bugetului”, a explicat Valentin Lazea.

Creşterea costului unitar al forţei de muncă trebuie limitată la maximum 12% pe trei ani cumulat. Creșterea mult mai accelerată (decât în UE) a productivității muncii va permite o creștere ceva mai mare (decât în UE) a salariilor, precum şi o apreciere nominală (în etapa pre-adoptare a euro), respectiv o apreciere reală (post-adoptare a euro), reiese din prezentarea economistului-şef BNR, o astfel de evoluţie fiind consemnată în Slovacia.

În ceea ce priveşte cursul, Lazea a arătat că deprecierea leului a creat un plus de competitivitate, dar, în opinia sa, tentaţia de a cere deprecierea leului pentru sprijinirea exporturilor este mai redusă în România decât era, spre exemplu, în Italia, după cel de-Al Doilea Război Mondial şi până la intrarea statului în zona euro.

“S-au învăţat 50 de ani cu o cârjă, o propteală destul de mare pentru competitivitatea lor. Tentaţia de a cere există şi în România (…) Ea trebuie eradicată din minţile tuturor”, a explicat economistul-şef al băncii centrale.

În perioada 2009-2017, leul a pierdut în jur de opt procente în faţa euro. Odată ce România va face pasul către antecamera zonei euro şi va intra în ERM 2, deprecierea nu va putea să depăşească 2,25% faţă de paritatea centrală, stabilită la intrare.

Soluţia este creşterea competitivităţii externe a produselor şi serviciilor româneşti, însă aceasta implică reforme structurale şi investiţii în educaţie, infrastructură şi cercetare şi dezvoltare.

La nivel macro, renunţarea la pârghia cursului va implica necesitatea unei balanţe de plăţi echilibrate. Deficitele externe nu se vor mai putea rezolva prin deprecierea leului. Pentru corectarea acestora e nevoie tot de reforme structurale adresate sectoarelor care generează deficitele, cum ar fi agricultura sau turismul.

În absenţa acestora, România va continua să acumuleze dezechilibre după aderarea la zona euro, iar în eventualitatea unei crize, nemaiavând instrumentul curs, va fi nevoită să apeleze la instrumentul devalorizării interne prin scăderea salariilor, situaţie cu care s-a confruntat Grecia.

Un alt instrument la care România va renunţa odată cu trecerea la euro este politica monetară “croită” exclusiv pe nevoile economiei locale.

“(în zona euro, n.r.) rata dobânzii e stabilită de BCE în acord cu obiectivele întregii zonei euro. BCE nu face dobânzi în funcţie de statul x, y sau z, ci în funcţie de media condiţiilor din cele 19 sau 20 de ţări. Dobânda-cheie nu o mai stabileşte BNR în funcţie de situaţia din România, ci Frankfurt în funcţie de o medie a zonei euro”, a spus Valentin Lazea.

În consecinţă, România trebuie să aibă condiţii macroeconomice similare atunci când cedează cele două prerogative (cursul şi politica monetară). “Trebuie să alergi în ritm şi în pluton cu celelalte ţări”, a adăugat el.

Lazea este de părere că există trei condiţii politice de aderare la euro: dezvoltarea economică sustenabilă a României presupuneri acorduri cu sindicate pentru creşteri salariale mai mici decât creşterile de productivitate; venituri bugetare de 35% din PIB (faţă de sub 30% în prezent) şi de consens politic în ceea ce priveşte stabilitatea macroeconomică şi implementarea reformelor structurale.

România ar urma să intre în ERM 2 în 2024, potrivit analizelor realizate de Comisia Naţională de fundamentare a Planului Naţional de aderare la zona euro, spun surse apropiate discuţiilor. O analiză în acest sens ar urma să fie publicată la finele anului. Cele trei scenarii de lucru sunt atingerea unor ţinte de PIB pe cap de locuitor de 65%, 70% sau 75% din media blocului monetar.