Jihadiştii din gruparea așa numită Statul Islamic din Irak şi Levant au ocupat luni spre marţi noaptea orașul Mosul, al doilea ca mărime din nordul Irakului, în timp ce poliţia şi armata irakiene – formate şi antrenate de-a lungul anilor de SUA pentru a putea asigura securitatea propriei ţări – au fugit şi au abandonat, în fuga lor nu doar teritoriul, ci şi arme şi echipamente.
A fost momentul care a declanşat violenţele din Irak, la nici trei ani după retragerea trupelor SUA, dar un moment care, spun analiştii, a putut fi anticipat, la cum arăta situaţia în ţară.
Într-un comentariu în Washington Post, Fareed Zackaria, unui dintre cei mai reputaţi analişti de politică internaţională, vede o cauză a situaţiei actuale modul în care administraţia Bush a ales să se alieze cu şiiţii în Irak şi l-a adus la putere pe premierul Nouri Maliki.
După invazia Irakului, SUA au ajuns la concluzia că au nevoie de aliaţi locali. Aşa că politica administraţiei americane de la acea vreme a fost să distrugă establishmentul sunnit şi să dea puterea partidelor şiite, care s-au aflat în opoziţie faţă de Saddam Hussein.
Întreaga structură de putere sunnită s-a prăbusit, argumentează Fareed Zakaria, iar asta a avut mai multe consecinţe decât insăşi invazia Irakului. Armata a fost destructurată, birocraţia la fel şi s-a trecut la o prigoană a sunniţilor.
Distrugerea armatei lui Saddam Hussein a lăsat sute de mii de militari fără un loc de muncă. Cei cu grade superioare, de la colonel în sus, cu vaste cunoştinţe în strategie şi tactici de luptă, au avut şi mai mult de suferit, pentru că nu au avut dreptul la pachete de compensaţii financiare şi nu au avut permisiunea să lucreze pentru guvernul irakian.
În aceste condiţii, ei s-au alăturat grupării ISIL. Urmarea a fost ca această grupare să fie bine pregătită şi să cunoască bine Irakul. Mulţi dintre generalii lui Saddam Hussein se regăsesc acum aici, iar asta face ca jihadiştii să fie de cele mai multe ori mai bine organizaţi, mai buni la strategie şi mai adaptaţi misiunilor de luptă decât actuala armată irakiană, susţine Fawaz Gerges, profesor la London School of Economics and Political Science.
Cucerirea oraşelor Falluja şi Ramadi în decembrie 2013 şi a Mosul şi Tikrit în iunie 2014 nu este o surpriză, cred analiştii, urmări ale multelor greşeli din seria celor făcute de autorităţile irakiene.
Sunniţii – prigoniți, nu implicați în viaţa politică a noului Irak
Premierul Maliki şi partidul său s-au comportat ca nişte bandiţi: au exclus de la putere sunniţii, s-au folosit de poliţie, armată şi miliţii pentru a-şi teroriza oponenţii, susţine Fareed Zakaria.
Atât el, cât şi alţi analişti, cred că sunniţii trebuiau implicaţi în viaţa politică a noului Irak. Trebuiau cooptaţi la putere, aduşi şi menţinuţi în structurile de guvernământ.
Însă premierul Maliki nu numai că nu a făcut asta, dar a ignorat toate înţelegerile care au existat: a oprit finanţarea triburilor şi miliţiilor sunnite şi a început persecutarea oficialilor sunniţi: printre aceştia, vicepreşedintele Irakului şi ministrul de finanţe.
Cine sunt jihadiştii
Gruparea Statul Islamic în Irak şi Levant (ISIL) s-a dezvoltat în timpul războiului civil din Siria şi s-a extins graţie vacuumului de securitate care a urmat plecării trupelor americane din Irak.
Scopul declarat al grupării este de a crea un stat islamic în zonele populate de sunniţi, pe un teritoriu de la graniţia comună dintre Irak şi Siria este tot mai realizabil.
ISIL controlează mii de kilometri pătraţi de teritoriu unde autoritatea s-a evaporat. Ignoră graniţele internaţionale şi îşi manifestă prezenţa de la costa mediteraneană a Siriei până în sudul Bagdadului.
Statul Islamic al Irakului și Levantului – ISIL a anunțat că va aplica legea islamică strictă, sharia, în orașul Mosul și alte regiuni din Irak pe care le-a cucerit.
Jihadiştii cred că locuitorii din Mosul trebuie să participe la rugăciunile zilnice, femeile trebuie să stea în casă pentru a păstra „decența”. Ei au avertizat de asemenea că vor tăia mâinile hoților, și a cerut polițiștilor și soldaților din armata irakiană se căiască, în caz contrar riscînd să fie uciși.
Dacă ISIL îşi menţine controlul asupra oraşului Mosul şi îşi consolidează prezenţa acolo, atunci va face un pas uriaş în atingerea scopului de a crea mult-doritul califat islamic.
Asta ar însemna indubitabil o schimbare a graniţelor din Orientul Mijlociu, impuse de Marea Britanie şi Franţa acum un secol. Şi totul ar începe cu spargerea Irakului pe linii sectare.
Cum ISIL este un grup extremist sunnit, succesul său va adânci conflictul sectar dintre sunniţi şi şiiţi in Orientul Mijlociu.
Iranul, majoritar şiit, are relaţii foarte bune cu premierul şiit irakian, Nouri Maliki şi legături strânse cu unele miliţii şiite din Irak. Iranienii ar putea interveni cu unităţi ale forţelor speciale împotriva ISIL.
Numai că asta ar inflama şi mai mult situaţia şi i-ar putea ostiliza şi mai tare pe sunniţii din Irak, care au ajutat gruparea jihadistă să avanseze spre sud.
Pe de altă parte, o invervenţie aeriană a SUA, pentru care preşedintele Barack Obama a lăsat opţiunile deschise, ar putea face acelaşi lucru.
