Creșterea economică a României a fost pe trimestrul II din 1018 de 4,1%. O atestă toate datele agregate de cursdeguvernare.ro din toate sursele oficiale. O atestă și cele două rânduri de date provizorii, emise în ultima lună.
Maniera de ”construcție” a acestei creșteri economice conține, însă, câteva date suspecte de-a binelea, iar autoritățile care fac bugete și ar trebui să răspundă ce se întâmplă de fapt și la ce să ne așteptăm. Să-și răspundă, într-o primă fază, cel puțin, pentru ele însele.
Iată anomaliile:
Prima variantă provizorie datează din 7 septembrie și arată o creștere a PIB egală cu cea declarată de autorități: 4,1%.
Structura creșterii anunțate pe 7 septembrie arată așa:
4,1% se construiește astfel:
- partea care vine din consumul populației este de + 3,3%.
- partea de stocuri aduce un + 3%.
- partea de investiții aduce -1,1% (da, minus, ”investițiile” trag creșterea PIB în jos)
- partea de exporturi aduce un -1,3% (da, minus și la exporturi, că așa stau lucrurile cu competitivitatea).
În mod surprinzător, în mai puțin de o lună aceste cifre s-au schimbat fundamental:
Pe 10 octombrie apare cea de-a 2-a variantă provizorie:
Creștere tot de 4,1%, dar sursele ei arată, de această dată astfel:
- partea care vine din stocuri trece pe primul loc, cu un spectaculos salt de la 3% la 3,7%
- partea care revine consumului populației scade spectaculos: de la 3,3% la 2,5%
- minusurile care vin din investiții și cele din export se păstrează (-1,1% respectiv -1,3%)
Jocul cu ”stocurile”
O modificare a datelor oficiale atât de mare la capitolul stocuri, petrecută în doar 3 săptămâni, ridică problema în ce măsură acestea chiar fluctuează.
O privire în anii precedenți ne fac să ne întrebăm dacă datele nu sunt făcute ”din pix” :
În T2 din 2018 stocurile au avut spectaculosul aport de + 3,7% la o creștere PIB de 4,1%,
în timp ce în T2 din 2017 au avut un aport de +1,5% la o creștere PIB de 6,1%.
În toți anii precedenți (până în 2013 până unde am făcut verificările), stocurile au avut un aport negativ la creșterea PIB în T2.
Problema
De fapt, problemele:
1-, Ce e real și ce nu e real în creșterea PIB, dacă datele oficiale se schimbă atât de radical în interiorul aceleiași creșteri în doar câteva săptămâni? Date ”produse” de aceiași oameni.
2-, Nu doar că datele oficiale comunicate sunt luate în serios și ca repere de către analiștii din bănci și de către analistii financiari bancari, dar însăși Banca Națională își face politica monetară ținând cont de acești indicatori.
Ultima ședință a CA a BNR a avut în față datele din 07 septembrie, și nu varianta radical modificată din 10 octombrie.
Aceeași exasperare – în băncile comerciale și în companiile specializate în analize și prognoze după care se orientează economia privată.
Și totuși, ce înseamnă această schimbare de cifre?
Să admitem că ele sunt reale, dar atunci avem o problemă de echilibru economic – astfel că aceste schimbări înseamnă multe lucruri – și toate lucruri proaste:
Primul dintre ele este scăderea în mod evident a potențialului consumului de-a mai contribui la creșterea economică. Acesta a ”scăzut” în cele 3 săptămâni dintre datele provizorii de la 3,2% la 2,5% ca aport.
Poate să pară bizar, dar, în acest context, intenția anunțată de creștere a pensiilor, legată de anunțul făcut de Ministerul de Finanțe că salariul minim ar putea crește chiar înainte de Anul Nou pot însemna că se pregătește pomparea în piața de consum a încă niște miliarde bune: pentru consum, pentru importuri, pentru ”creșterea PIB”.
Al doilea lucru se referă exact la stocuri. Atunci când în T2 din 2018 ai o contribuție a stocurilor dublă față de T2 din 2017 și triplă față de cea din 2016 – asta înseamnă că viitorul nu sună bine: ideea e ca toată lumea să încerce să scape de stocuri, iar contribuția acestora la creștere să fie cât mai mică.
Și când investițiile și exporturile produc minus…
***
Schimbările din structura creșterii survenite în doar câteva săptămâni au produs derută în economie, iar explicațiile oficiale nu ar trebui să întârzie și să explice aceste diferențe.
Deși nu ar trebui să ne mire să auzim că a fost ”o greșeală de tastare a secretarei”, ele pot să aibă, însă, un alt rost: acela de-a influența, manipula și justifica politicile macroeconomice. Așa începuse și Grecia.
Urmărește-ne pe Google News
