VIDEO – Sebastian Burduja: ”Susțin 100% cota unică de impozitare, nu se pune problema renunțării la acest sistem”

Vă prezentăm cele mai importante declarații ale lui Sebastian BURDUJA, vicepreședinte al Comisiei pentru buget, finanțe şi bănci din Parlamentul României, în cadrul Conferinței CursDeGuvernare „Bugetul și fiscalitatea: la ce să se aștepte economia, scenariile noii paradigme fiscale ale anului 2022” (09.11.2021).

Principalele declarații:

• Principiile unor politici economice autentice de dreapta, pornind de la lucrurile sănătoase pe care le avem, de exemplu cota unică, până la promisiunea publică de a nu mări taxele, toate lucrurile acestea le-aș vedea păstrate și îmi doresc să fie păstrate în politica fiscală și economică a statului român.
• Suntem în fața unui moment cu potențial pentru că celebrul PNRR include nu doar cele 30 de miliarde mult discutate  dar și o serie de reforme foarte ambițioase. Pe acestea ar trebui să ne concentrăm având în vedere și experiența României, cu oarecare succes, în urmarea unor condiționalități externe.
• Din experiența integrării euro-atlantice ne-am dat seama că reformele s-au întâmplat numai sub posibilitatea unor sancțiuni externe sau a stimulentelor. De exemplu celebra clauză de salvgardare, respectiv accesul la fondurile europene.
• În PNRR avem suficient de multe lucruri ambițioase, de la digitalizarea ANAF-ului, modernizarea sistemului vamal, îmbunătățirea sistemului de programare bugetară, până la proiectul băncii naționale de dezvoltare (aflat public pe site-ul MFP și din păcate neadoptat, ci doar în dezbatere publică; ar fi trebuit să vedem o ordonanță, dar s-a întâmplat ce s-a întâmplat la nivel politic) și până la reforma  sistemului de pensii.
• O altă parte a PNRR-ului, mai puțin discutată dar extrem de importantă, este cea referitoare la cercetare-dezvoltare-inovare, unde vorbim de eficientizarea guvernanței în domeniu, a carierei de cercetător.
• Nu putem miza pe o creștere economică sustenabilă fără a investi în inovare, în capacitatea României de a inova, de a-și accelera productivitatea, care să permită salarii mai mari și păstrarea forței de muncă în România.
• Un mare cercetător și economist al  Băncii Mondiale a spus: creșterea economică este un produs simplu între productivitatea muncii și forța de muncă, populația. Pe ambele pârghii România are probleme.
• O analiză din CursDeGuvernare spunea recent că România este într-un cerc vicios și sunt de acord cu asta: pe de o parte ne lipsește forța de muncă, iar pe de altă parte nu putem genera destulă creștere economică și destulă forță a productivității muncii, ca să creștem, în mod sustenabil, și nu din pixul unui guvernant, nivelul salariilor și să păstrăm oameni în țară.
• Am pus recent o întrebare, o interpelare parlamentară, Guvernului și Comisiei Naționale de Prognoză, legată de impactul potențial al repatrierii unui număr de români, să zicem 100.000.
• Pe baza calculelor CNSP, impactul repatrierii a 100.000 de români anual ar însemna o creștere a PIB de 1%, din care 0,4% ar fi creșterea bazată doar pe salariile acestor români repatriați.
• CNSP dă și direcții concrete, să ne concentrăm pe sectoarele care au deficit de forță de muncă, HORECA, construcții, turism și altele.
• Există măsuri prin care putem stimula întoarcerea românilor acasă, există și modele de succes, cum ar fi cel al Portugaliei, bazat pe proprietățile în mediul rural și prin încurajarea micilor antreprenori să dezvolte afaceri în turism.
• O altă temă pe care vreau să o ridic, chiar dacă nu face obiectul unui angajament guvernamental, este cea a taxelor locale. Datele arată că taxele pe proprietate sunt undeva la mai puțin de o treime din media UE.
• Dacă am tripla taxele pe proprietate am fi încă sub media europeană. Nu sunt adeptul unor creșteri unitare peste tot. Actualul sistem nu reflectă realitatea din piață. În principiu taxele locale sunt scăzute peste tot, dar diferența dintre o proprietate de la periferia Bucureștiului și una din centru nu este suficient de mare, în conformitate cu dinamica pieței.
• Suntem pe locul 22 din 27 de țări  UE la acest capitol și contribuția în PIB acestor taxe locale a scăzut în ultimii ani, dar la nivel europene a crescut.
• Trebuie regândit acest sistem. O măsură legislativă relativ simplă este să creștem marja în care autoritățile locale se pot juca pentru aceste taxe și impozite locale, care acum este destul de restrictivă.
• Sigur că nu este popular să spui că crești taxele, dar cel puțin lasă autoritățile locale să facă acest lucru acolo unde consideră că este necesar.
• Sunt comunități dinamice, nu numai Bucureștiul, care este mai puțin dinamic acum, dar Clujul, Timișoara, Iașiul au dus greul creșterii economice.
• Cred că, dacă ne gândim din nou la ecuația productivitate – creșterea populației, pe termen scurt, România nu are cum să genereze suficientă inovare endogenă și atunci trebuie să încurajeze cât mai mult investițiile străine.
• Am în vedere o măsură instituțională, și anume o Agenție de promovare a investițiilor. România a avut cândva așa ceva, care a ajuns un departament în Ministerul Economiei, fără buget semnificativ, fără specialiști, fără date.
• Când am gestionat la Ministerul de Finanțe cele două scheme de ajutor de stat, am constatat că nu există practic un hub pentru atragerea investitorilor străini și nici pentru sprijinirea investitorilor români, care doresc să se internaționalizeze.
• Am în vedere un proiect legislativ mai amplu prin care să se pună la punct o agenție de promovare a investițiilor pe picioare proprii, bine finanțată, care să fie capabilă să atragă resursă umană de mare calitate. Și să facă ceea ce fac alte țări din regiunea noastră, Polonia, Ungaria, Estonia, sau – mai departe,  Irlanda, care să trateze cu seriozitate orice investitor străin.

Sesiunea de Q&A:

Gabriel Biriș: Am văzut și în PNRR adresat subiectul impozitului pe proprietate., dar varianta finală nu este cea mai fericită, pentru că vorbește, pe de o parte de stabilirea automată a valorii impozabile și, pe de altă parte, de valoarea de piață. Pe aceasta din urmă am criticat-o pentru că este practic imposibil de administrat în mod cât de cât eficient.

Răspuns: Sunt de acord cu dumneavoastră. Nu aș merge pe valoarea de piață pentru că acolo ai o volatilitate destul de mare.  La nivel politic și administrativ, o asemenea măsură va da posibilitatea autorităților locale să fie mai autonome din punct de vedere fiscal.

România e pe ultimul loc, dacă nu mă înșel, la gradul de autonomie al UAT-urilor (unităților administrație locale). Procentul aferent taxelor și impozitelor locale este cel mai mic din UE. Restul veniturilor depinde de transferurile de la bugetul de stat prin tot felul de programe, ceea ce imprimă o dinamică destul de păguboasă în relația dintre autoritățile locale și cele centrale.

Suntem la 0,6% din PIB pe aceste taxe, iar media europeană este pe undeva la 2,2%. Și trebuie regândit acest sistem, măcar prin a da voie UAT-urilor care vor să crească taxele locale dincolo de marjele prevăzute în codul fiscal în prezent. Cum să se stabilească valorile – specialiști ca dumneavoastră știu de o mie de ori mai bine lucrurile și putem găsi o cale.

Întrebare: Ce credeți despre propunerea dlui. Marcel Ciolacu de astăzi, de introducere a impozitării progresive. Dacă PSD va insista pe înlocuirea cu aceasta a cotei unice, ce va face PNL?

Răspuns:  Îl va chema pe domnul Biriș… Am apreciat mesajul pe care l-a pus astăzi pe rețelele de socializare. Sigur că dânsul este unul dintre artizanii cotei unice. La nivel personal susțin 100% cota unică.  Beneficiile pe care România le-a avut și le are de pe urma acestui sistem sunt palpabile și nu se pune problema renunțării la acest sistem.

De altfel, la PNL ne-am asumat păstrarea cotei unice și am mari dubii că cineva își va asuma acum politic renunțarea la cota unică. Ar fi contrar oricărui spirit pe care îl are PNL.

Alina Culcea: Cum vedeți faptul că, deși conceptul de planificare bugetară multianuală este prevăzut de legislația actuală, elaborarea bugetelor se realizează doar pe bază anuală? Cum putem impedimentele?

Răspuns:  Dintr-o analiză pe care am făcut-o la Banca Mondială pe baza programelor de investiții (era atunci PNDL) a rezultat că, pentru că România nu are o programare bugetară multianuală, și nu blochează, practic, sumele aferent proiectelor de infrastructură, dă drumul la foarte multe lucrări și ele trenează în diverse stadii.

La momentul 2013 – 2041, când scriam acel raport, pe PNDL, și dacă nu s-ar fi început nici un proiect nou (ceea ce nu a fost cazul), chiar și cu alocarea generoasă din acei ani, ar fi fost nevoie de 10 ani de zile ca să închidem proiectele începute.

Evident, problema s-a agravat. Din perspectiva Ministerului De Finanțe există o rezistență la ideea programării bugetării multianuale, invocându-se inclusiv prevederi constituționale (căci legea bugetului de stat este una supusă parlamentului anual).  

Era o discuție de a introduce această măsură și în PNRR și nu am văzut-o în ultima formă a acestuia.

Este o măsură de bun simț, toate statele civilizate o au. Există modele de bune practici.  Ar acționa ca un mecanism de atenuare a volatilității cauzate de mediul politic.

Daniel Anghel: Doar o precizare. Avem la Consiliul Investitorilor Străini un proiect similar cu cel pe care l-ați propus pentru atragerea acestora

Întrebare: Cum credeți care ar fi cea mai bună strategie privind tinerii cu studii superioare pe care să-i convingem să se întoarcă în România

Răspuns: Nu este o singură măsură. Ei nu revin nu neapărat pentru că aici ar câștiga mai puțin, ci pentru că sunt îngrijorați de calitatea vieții, de sistemul de sănătate, de sistemul educațional. Ar fi necesar un program de garantare a investițiilor celor care vin să-și construiască un business aici.

Conferința integrală:

Parteneri:

AmCham Romania, ARPIM, Biriș-Goran, Catena, JTI, PwC

Parteneri de comunicare:

Project-e, Confederația Patronală Concordia, Romanian Business Leaders (RBL), CFA Society Romania, APAR – Asociatia pentru Antreprenoriat Romania, EURACTIV.ro