VIDEO / Răzvan Nicolescu, Deloitte România: „Preocuparea mea este câți bani europeni pentru energie verde vor fi capitalizați de economia noastră”

16 martie, 2021

Europa va pune la bătaie, în următorii ani, peste 7.000 de miliarde de euro pentru tranziția ”verde”. Cea mai importantă preocupare a României ar trebui să fie cum poate capitaliza aceste potențiale surse de finanțare în așa fel încât acestea să genereze și mai mulți bani pe termen scurt și mediu, a declarat Răzvan Nicolescu, partener, Deloitte România, în cadrul conferinței „Strategia economiei românești în deceniul care va schimba lumea: Planul de reziliență” organizată de CursDeGuvernare.ro.

”Întrebarea și preocuparea mea este câți vor fi capitalizați de economia noastră. Adică? Câte baterii pentru automobile electrice vom produce în România și le vom vinde în România și în UE? Câte încărcătoare pentru mașini electrice vom produce în România și vom vinde în țările din UE? Câte electrolizoare care produc hidrogen vom produce în România și le vom vinde în EU și așa mai departe. Această schimbare economică reprezintă o mare oportunitate din care unii pot să câștige și alții pot să plătească anumite costuri. Eu mi-aș dori să fim în categoria celor inteligenți care să câștigăm din această schimbare”, a declarat Răzvan Nicolescu.

În opinia sa, România ar trebui să facă pariuri pe niște zone de nișă, cum ar fi bateriile pentru mașinile electrice.

Cele mai importante declarații făcute de Răzvan Nicolescu, partener, Deloitte România:

În primul rând să avem capacitatea să cheltuim acești bani repede. Cred că economia noastră are nevoie de infuzie de capital. Al doilea lucru care mi se pare important este ca acești bani să poată să producă alți bani. Să facem niște lucruri care să ne ajute pe viitor. Dacă vom planta copaci, e un lucru bun pentru calitatea aerului în marile orașe, dacă vom planta meri va fi un lucru minunat. E important ca acești bani să producă pe termen scurt și lung alți bani în economia noastră. Dacă vom cumpăra panouri fotovoltaice din import nu va fi un mare câștig.
Dacă obiectivele UE de atingere a neutralității în privința emisiilor până în 2050 se realizează, va fi un volum de investiții de 7,5 trilioane de euro conform unui calcul făcut de noi, 7 trilioane de euro conform unui calcul făcut de Goldman Sachs.
Acest lucru înseamnă că dacă acești bani se vor investi în mod egal în fiecare an, vorbim de un volum de investiții de aproape 250 de miliarde de euro pe an. Întrebarea și preocuparea mea este câți vor fi capitalizați de economia noastră. Adică? Câte baterii pentru automobile electrice vom produce în România și le vom vinde în România și în UE? Câte încărcătoare pentru mașini electrice vom produce în România și vom vinde în țările din UE? Câte electrolizoare care produc hidrogen vom produce în România și le vom vinde în EU și așa mai departe. Această schimbare economică reprezintă o mare oportunitate din care unii pot să câștige și alții pot să plătească anumite costuri. Eu mi-aș dori să fim în categoria celor inteligenți care să câștigăm din această schimbare, dar ca să facem asta este important să facem niște pariuri pe niște zone de nișă. Am spus câteva, iar aceste oportunități de finanțare, inclusiv planul pe care îl discutăm astăzi ar putea să ne ajute. Avem Prime Battery, o companie românească dezvoltată de niște tineri antreprenori. Ar trebui să-i ajutăm să-și dezvolte capacitățile de producție. Îi avem pe cei de la Rombat, deținuți de o mare companie internațională din Africa de Sud, haideți să-i ajutăm să-și mai facă o linie de producție în România.
Mi se pare foarte important să folosim aceste facilități pentru a produce și capitaliza oportunitățile oferite de această schimbare. Altfel, pe partea de energie mai sunt și alte facilități. Mai e un fond de modernizare care are aproape șase miliarde. Mai sunt și fondurile structurale, mai sunt și niște programe gestionate direct de către Bruxelles. Ce este important, noi am calculat în total vreo 12-13 miliarde pentru partea de energie, ce este important este să clarificăm ce anume vrem să facem cu acești bani pentru că în momentul de față acești bani au devenit cel mai mare blocaj în calea investițiilor din domeniul energiei. Nimeni nu mai investește nimic pentru că toată lumea speră să obțină acești bani și niște venituri ulterioare cu o rată de profitablitate foarte bună accesând acești bani nerambursabili. Și atunci toată lumea visează, nimeni nu mai investește. E foarte important să clarificăm ce anume vrem să facem.
Uitându-mă pe prognoze în legătură cu prețul energiei electrice în România, ele arată din ce în ce mai îngrijorător. Dacă nu vom relua investițiile și nu vom dezvolta noi capacități de producție există riscul unei creșteri a prețului energiei electrice anual cu două cifre, or acest lucru va însemna că în zece-12-13 ani, prețul s-ar putea dubla. Ce putem să facem este să investim în capacități noi. Dacă nu investim în capacități noi, domeniul energetic care de-a lungul timpului a fost un pilon al dezvoltării economice a României s-ar putea să devină o mare problemă pe partea de competitivitate în sensul că vom avea o energie foarte scumpă și o bună parte din ea va fi importată.
Este o foarte mare neînțelegere în legătură cu cărbunele din România și inclusiv sunt oameni din zona cărbunelui care pun acum în cârca UE lipsa lor de performanță administrativă. Eu vă spun și fără tranziție energetică, huila era închisă și nu din cauza obiectivelor în privința schimbărilor climatice, ci pentru că erau niște probleme administrative combinate cu niște probleme legate de calitatea huilei. Dar cărbunele poate să fie prietenos cu mediul înconjurător, cu o condiție, ca această tehnologie de captare și stocare a carbonului să se dezvolte. Ea există în SUA, în Norvegia, dar ar trebui să se dezvolte la o scară mai largă și să existe și în România. Mie mi se pare că noi puțin ne grăbim aici și spunem, gata, trebuie să închidem tot, trebuie să înlocuim. În primul rând trebuie să vedem dacă se mai poate face ceva din punct de vedere administrativ. Dacă ne uităm la CE Oltenia pe rezultatele financiare observăm că au crescut foarte mult costurile de producție în ultimii ani, fără nicio legătură cu costul cu certificatele de CO2. S-au angajat oameni etc.
Din punctul meu de vedere ce trebuie să facă România în perioada următoare este să investească cât se poate de mult în linii în așa fel încât să integrăm cât mai multă energie regenerabilă. N-am niciun dubiu că viitorul aparține energiei regenerabile și ce putem să facem acum într-un mod inteligent este să investim în liniile de înaltă, medie, joasă tensiune ca să putem să integrăm această energie.
Noi părem mai degrabă tentați să dăm subvenții pentru această energie regenerabilă. Mă uitam acum câteva zile în Portugalia au ajuns la niște costuri la energia fotovoltaică de aproape trei ori mai mici decât prețul pieței la noi în România. Unele din aceste energii regenerabile nu mai au nevoie de subvenții. Trebuie să le dăm posibilitatea să producă, să le creăm condiții prin investiții în linii. Și ele pot înlocui cărbunele, poate combinat cu baterii dacă va fi nevoie.