Video-interviu Marian-Jean Marinescu / Dacă-i întrebi „Cu ce acoperim necesarul de energie?”, răspunsul lor este: „This is not my job”.

În plină criză a prețurilor la energie, statele UE negociază forma și conținutul viitoarei piețe europene de energie – din perspectiva tranziției la energie/economia verde. Unii combat vehement energia nucleară, alții gazul – unii pe ambele, în condițiile în care nimeni nu are încă o soluție sigură care să securizeze Europa în fața crizelor:

un an fără vânt (ca 2021, în Olanda) sau cu zile însorite mai puține, la care se adaugă prețurile în creștere ale certificatelor de carbon (devenite instrumente de investiții scoase pe piețe), de la 12 euro în 2020 la 85 de euro acum, fac o mare problemă din lipsa alternativei.

Despre acest subiect, un video-interviu cu eurodeputaul PPE Marian-Jean Marinescu. Mai jos, principalele declarații.

(Redacția)

Principalele declarații:

• În grupul PPE suntem un grup de deputaţi care insistăm foarte mult pe nuclear şi pe gaz; am trimis o scrisoare în decembrie, acum este în pregătire o altă scrisoare care va pleca foarte repede către Comisie, scrisoare referitoare la noua propunere de modificare a actului delegat privind taxonomia, care cuprinde gazul şi energia nucleară – şi cerem acolo nişte modificări pentru condiţiile tehnice.

• Nu cred că vor putea să oprească utilizarea energiei nucleare, pentru că, după opinia mea, ar fi un dezastru. Nu avem de unde lua, cel puţin până în 2030, restul de energie. Eu nu cred că se poate atinge cu regenerabilele 65%, cred că e greu de atins această ţintă.

• Dacă-i întrebi pe cei care nu vor nuclear „Cu ce acoperim necesarul de energie?”, răspunsul lor este: „This is not my job”. „Nu e treaba mea asta. Eu susţin să nu fie nuclearul. Alţii să se ocupe de unde vine energia.”. Asta se întâmplă, apare acest refuz dar nu se propune nicio soluție.

• Există diverse strategii pentru resursele energetice, elaborate de Comisie. Este vorba de energia eoliană pe mare, pe lângă coastă, care se spune cât va aduce. Apoi este vorba despre hidrogen, iarăşi, se știe cu cât va contribui. Din păcate, nu există niciun fel de scenariu în care să se prevadă, cum a fost anul trecut, de exemplu, o lipsă a vântului. Pentru că lipsa vântului e trecută ca unul dintre motivele creşterii preţurilor.

• După părerea mea cea mai mare parte a creşterii prețului la energie e venită din piaţă, pur şi simplu, din companiile de furnizare de energie. Dar nu există un astfel de studiu, cum nu există nici un studiu de impact general al pachetului pe energie verde, care va avea consecinţe sociale şi economice foarte-foarte mari. Noi i-am cerut lui Timmermans să facă un studiu de impact general, al întregului pachet, pentru că propunerile legislative sunt legate între ele. Nu există acest lucru.
  Eu cred că e pur şi simplu o acţiune bazată pe o părere a opiniei publice, a celei foarte vocale, că trebuie neapărat, cu orice preţ, să reducem emisiile. Sunt absolut de acord că trebuie să reducem emisiile, dar nu cu orice preţ.

• Am avut ieri o întâlnire cu Timmermans, cerută de el, pentru că am pus nişte întrebări incomode în Comisia de Transport şi am spus că eu nu văd nicio diferenţă între a muri de emisii sau a muri de frig că nu ai cu ce să te încălzeşti – asta în discuția despre comerţul cu emisii de carbon pentru sistemele de încălzire.

• Trebuie să ne aplecăm mult mai mult către partea de competitivitate economică, pentru că este partea de cercetare şi de inovare – de fapt, asta avem nevoie, de noi tehnologii – şi după aia să începem cu taxe.  Comerţul cu emisii aduce, până la urmă, o taxă.

• Uitaţi-vă la aviaţie: deocamdată, singura alternativă este combustibilul alternativ, care până şi Comisia propune ca în 2050 să ajungă la 5%. Restul, nu există alternativă tehnologică în acest moment, decât diminuarea mobilităţii, ceea ce cred că va aduce un impact mult mai grav pe economii decât creşterea emisiilor.

• În 2021 au fost pe piaţă 1.600.000.000 de certificate. Putem să luăm un preţ mediu de cam 50 de euro – ştiu că acum e 85, dar la începutul anului 2021 a fost undeva la 20-30 de euro – şi faceţi socoteala. Sunt foarte-foarte multe miliarde în joc, nu? Adică peste 100 de miliarde anual care se duc pe aceste emisii. După opinia mea, această creştere la certificate foarte mare – într-un an şi jumătate, de la 12, cât a fost în 2020 la 85, cât e acum.

• Cum funcţionează această platformă de comercializare a certificatelor: Acolo nu cumpără şi vând numai cei care produc emisii, ci sunt şi fonduri de investiţii, sunt alte instituţii, alte entităţi care le cumpără la un moment dat, când apar pe piaţă, şi apoi le vând după o perioadă cu un preţ mai mare. Bun, asta este piaţă, însă cred că aici trebuie să intervenim şi să facem ceva.

• Companiile auto au anunţat, pe diverse termene – 2030, 2032, până în 2035 – că trec pe producţie de automobile electrice, ceea ce înseamnă că acesta va fi viitorul. Acum, aici este o mică problemă: dacă ajungem să schimbăm dependenţa de gazul rusesc pe dependenţa de bateria chinezească, s-ar putea să dăm din lac în puţ. E adevărat, Uniunea a propus un plan pentru producţia de baterii, cum a propus un plan şi pentru producţia de cipuri, dar asta va dura ceva ani, pentru că e nevoie de investiţii, e nevoie de cercetare, de inovare. Dar eu cred că aceste lucruri se vor face, pentru că, având în vedere acestei propuneri legislative, există predictibilitate pentru viitor, deci investitorii au o siguranţă că se va întâmpla acest lucru, şi atunci vor investi. Însă va dura ceva timp.

• Nu există un studiu asupra impactului colateral alăturate propunerilor legislative privind trecerea la electric și consumul de energie pe care-l presupune alimentarea a mii, sute de mii de mașini electrice. De exemplu eu sunt la Strasbourg acum: dacă un cartier de aici îşi schimbă încălzirea de pe gaz pe electric trebuie să schimbe toată reţeaua, pentru că nu va rezista. Şi am dat exemplul unui simplu cartier – or noi vorbim de mașini. Aceste studii nu există. Pe lângă faptul că va creşte, evident, preţul la energie, va creşte şi din cauza comerţului cu emisii, va creşte şi din cauza acestor consumatori. Am adresat multe întrebări în această direcţie, să mi se spună dacă există o evaluare a costurilor aferente reţelelor.
  Sunt foarte multe lucruri care trebuie luate în considerare şi ar trebui să existe un studiu de impact. Din păcate, nu există în acest moment.

• În privința reciclării bateriilor, e, într-adevăr o problemă. Există un regulament care este în negociere acum. De exemplu, eu am depus nişte amendamente – şi au fost luate în calcul; să vedem care va fi finalul, după negocierile cu Consiliul – ca un distribuitor sau un producător de baterii să nu pună baterii pe piaţă până nu are un sistem de colectare şi reciclare a bateriilor. Pentru că poate deveni o mare problemă această lipsă.

• Nu suntem într-o majoritate încă în Parlament, dar sperăm să aducem cât mai aproape acest pachet de o păstrare a competitivităţii economice în timpul tranziției verzi. E un echilibru între cele două: nevoia de reducere a emisiilor, clară – eu o susţin -, dar şi nevoia de a avea competitivitate economică.

***

***

Marian-Jean Marinescu (PNL, România) este coordonatorul grupului PPE pentru politica europeană de transport și  președinte al Inter-grupului ”Cer și Spațiu” din Parlamentul European. Actualmente, activitatea sa parlamentara se desfășoară in comisiile TRAN, CONT, ITRE si ENVI si in comisia speciala pentru lupta împotriva cancerului- BECA.Membru al Parlamentului European din 2007, Marian-Jean Marinescu a fost vicepreședintele Grupului PPE pentru două legislaturi, președintele Grupului PPE ”Bugete și Politici Structurale” si  coordonatorul grupului PPE ”Cadrul Financiar Multianual 2021-2027”.