”Deocamdată, fondurile europene finanțează cheltuieli de capital, proiecte care încep și se termină. Ce se întâmplă după aceea?”, se întreabă Eugen Schwab, vicepreședinte CEE,PAC. Declarațiile au fost făcute marți, 9 aprilie, în cadrul Conferinței CDG ”Monitorul digitalizării și ecosistemul IT din România: unde au ajuns administrația și economia și care e harta dezvoltării pe termen mediu”.
De ce această întrebare? Răspunsul: ”Orice digitalizare are nevoie să fie menținută, dar nu la nivelul anului sau momentului la care a fost implementată sau proiectată. Ea trebuie să țină pasul cu ceea ce se întâmplă mai departe în această lume într-o dinamică extraordinară. Aproape nimeni în administrația publică din România nu este pregătit și nu are un plan, financiar și uman, cu privire la o perioadă post-implementare mai lungă. Ce se va întâmpla cu acele sisteme și tehnologii mai departe?
Cele mai importante declarații:
- O perspectivă regională aș putea să ofer și istoric, în sensul că România, ca piață IT, ca teritoriu în care se discută și se implementează transformare digitală, a evoluat mult în ultimii cel puțin 5 – 10 ani. Eu, urmăresc această piață, ca reprezentant PAC, dar și ca analist și consultant, de 25 de ani. Am început când abia oprisem minerii să vină cu totul (în 1999 – n.red.).
- Azi, România este o țară care începe să ia în serios această temă a digitalizării și nu e vorba numai despre volume, deși ele sunt importante evident, ci și despre banii alocați. Din păcate, sunt prea puțini față de cât s-ar putea, raportat la ceea ce circulă, la sumele potențial disponibile prin fondurile europene.
- Această digitalizare, această direcție de investiții în tot ceea ce înseamnă tehnologie a informației, digital, nu se rezumă la ceea ce se cumpără prin fonduri europene, nu se rezumă nici la ceea ce se cumpără în general prin fonduri și investiții și bugete de orice fel, nu se rezumă nici măcar la ceea ce se decide ca și un plan de investiții. Este acel element pe care noi îl numim IT expediture, unde includem atât ceea ce se cumpără de pe piață – hardware, software, servicii -, cât și cheltuielile interne, care sunt fie cele cu personalul din departamente și echipe IT, fie cele legate, de exemplu, de cheltuieli cu centre de date etc.
- Acest volum, din estimările noastre pentru 2024, o să ajungă la 4,5 miliarde de euro. O cifră mică pentru o economie care generează un PIB de peste 300 de miliarde de euro. Este o cifră mică, mai cu seamă dacă ne uităm la potențialul țării, atât din punct de vedere al populației, cât și punct de vedere al companiilor analizate pe principalele verticale. Din această sumă, cu aproximativ 3 miliarde se achiziționează de pe piață hardware, software și servicii, restul fiind cheltuieli interne.
- Piața IT, această piață internă, această piață domestică, va avea, credem noi, o evoluție, o creștere, în următorii cinci ani, la o medie de peste 10%, cu optimism mergând către 13 – 14 – 15%. Creștere superioară altor țări din regiune, din Europa de Est, dar, plecând de la un nivel de maturitate mult inferior acestora.
- O chestiune care se discută mai puțin este despre impactul a ceea ce se cheltuiește în acești ani cu acces la aceste fonduri europene. Un sistem informatic care nu se rezumă la cumpărat servere, laptopuri, monitoare, imprimante este un sistem viu. Acest sistem, odată dezvoltat, presupune alte cheltuieli după aceea.
- Ce faci după aceea? Mă refer la administrația publică. Foarte puțini își pun această întrebare – ce faci după aceea cu aceste sisteme? Deocamdată, fondurile europene finanțează cheltuieli de capital, proiecte care încep și se termină. Ce se întâmplă după aceea?
- Cine are capacitatea financiară și umană, în egală măsură, să aibă grijă să dezvolte aceste sisteme, nu doar să facă o mentenanță. Așa cum vedem, orice digitalizare are nevoie să fie menținută, dar nu la nivelul anului sau momentului la care a fost implementată sau proiectată. Ea trebuie să țină pasul cu ceea ce se întâmplă mai departe în această lume într-o dinamică extraordinară.
- Aproape nimeni în administrația publică din România nu este pregătit și nu are un plan, financiar și uman, cu privire la o perioadă post-implementare mai lungă. Ce se va întâmpla cu acele sisteme și tehnologii mai departe?
- Acolo este un potențial enorm pentru industria locală de servicii informatice. Când spun industria locală mă refer la companiile care activează cu echipe de specialiști din România, indiferent de acționariatul acestor companii.
- Aici intervine și un aspect foarte interesant, al companiilor la care ne uităm astăzi că prestează exclusiv sau majoritar pentru piețe externe și vor avea acea experiență și knowledge-ul, experții, ca să propună și în România aceste servicii. Este o oportunitate. Acum li se va da această șansă? Sau aceste sisteme implementate pe acest val de fonduri europene vor stagna, în cel mai bun caz? Sau, așa cum am văzut în ultimii 10 – 15 ani, când au fost sisteme implementate și la un moment dat ele au fost aproape abandonate.
- Acolo eu am un mare semn de întrebare, pentru că nu văd la nivel guvernamental, la nivel bugetar, această preocupare.
- În zona privată, comercială, vedem foarte multă maturizare, vedem niște salturi destul de mari în adopția digitalului, în transformarea digitală. Dar, și acolo, cu foarte mici excepții, vedem o perspectivă și un angajament pe termen scurt și foarte scurt.
- De ce? Din multe motive. Cele mai importante ar fi cele legate de lipsa de predictibilitate a mediului, nesiguranță, nesiguranță în evoluția cadrului legislativ, nesiguranță în ceea ce privește schimbarea peisajului concurențial. Indiferent că vorbim de comerț alimentar, fabrici de magiun sau de siderurgie, experiența a arătat că, într-un termen de câteva luni maximum un an, pot apărea constrângeri care să dea peste cap un business, care să dea peste cap niște planuri.
- Din niște survey-uri pe care le-am făcut la nivel de IT decisions makers rezultă foarte clar – nu doar în România, dar în România este mai pregnant – că ceea ce preocupă azi este acea digitalizare cu impact cvasi-imediat sau, cel mult, pentru sfârșitul anului. Anul viitor să am impact, să văd rezultate. Asta reprezintă o frână în inovație. Și România este mereu la coada oricărui clasament în ceea ce privește inovația. Nu poți să faci inovație dacă nu ai încredere în viitor.
- Dacă privim pe termen foarte lung putem avea o perspectivă optimistă, dar acel optimism este format din niște pași mici, nu dintr-o strategie pe termen lung. Vedem chiar mai puține strategii pe termen lung decât în urmă cu 10 ani.
Sesiunea de Q&A:
Întrebare: Dacă ar fi să recomandăm o posibilă măsură pe care să o ia decidenții politici în zona aceasta de digitalizare, acre ar fi aceasta?
Răspuns: Eu cred că ar trebui să lucreze la niște parteneriate pe termen lung și să se dea niște semnale pe termen mai lung cu privire la serviciile și inițiativele legate de această digitalizare.
Partener instituțional:
Academia de Studii Economice – ASE București
Parteneri:
