luni

22 iulie, 2024

9 aprilie, 2024

Experiența ne învață că, în zarva discursurilor publice despre un sector sau altul (de această dată despre digitalizare) e bine să aduni în jurul mesei și pe decidenți și pe beneficiari și, cu creionul în mână, să vezi cum au avansat lucrurile dincolo de vorbe și bune intenții.

Asta a făcut entitatea Conferințele CDG marți, încercând să identifice locul în care a ajuns România pe harta digitalizării administrației și a companiilor – precum și specificul ”terenului accidentat”: unde sunt problemele, de ce se avansează mult sub așteptări și după necesitățile economiei și societății, care e ”nivelul următor” dincolo de banala plată online a unei taxe.

Și probleme sunt: de la cea a interoperabilității sistemelor, la impactul proiectelor finanțate – atât în admiistrație, cât și în companii – la problema achizițiilor publice, la racordarea realizărilor de până acum într-un sistem coerent.


Bani sunt – din PNRR sau din bugetul multianual al UE – și, în cazul că există o viziune a viitorului de peste 3-5 ani, ea trebuie și implementată. Mai jos – cum se pune problema azi, aprilie 2024.

Conferința CDG a fost transmisă LIVE-Video – AICI LINK

În zilele următoare vom reveni cu prezentările integrale – video și text – ale fiecărui speaker.

***

Principalele declarații ale participanților:

Sorin Dan Moldovan – Președinte al Comisiei pentru Tehnologia informației și comunicațiilor, Camera Deputaților:
”Legea interoperabilității nu funcționează la modul la care ne-am fi dorit”


”Chiar dacă am adoptat această lege a interoperabilității, aceasta nu funcționează la modul la care ne-am fi dorit. Din păcate, administrația publică trebuie să fie împinsă de la spate uneori”, admite deputatul Sorin Dan Moldovan, președintele Comisiei pentru Tehnologia Informației din Camera Deputaților.

Parlamentul încearcă prin modificarea legislației să forțeze digitalizarea în administrația publică pentru că, spune deputatul Moldovan, ”nu există o dorință foarte mare din partea funcționarului public de a se digitaliza, încă se preferă clasicele metode”.

Principalele declarații ale lui Sorin Dan Moldovan:

  • În ceea ce privește politicile publice și legislația care au ca obiectiv creșterea digitalizării, atât în administrație, cât și în economie, sunt mai multe lucruri de spus, mai ales de făcut. Aici este datoria noastră, a celor din Parlament.

  • După cum știți, începând cu 2014, Comisia Europeană monitorizează progresele înregistrate de statele membre în domeniul digital, prin intermediul diferitelor rapoarte- DESI, Digital Decade… Aceste rapoarte analizează modul în care fiecare stat membru îndeplinește țintele digitale ale UE: competențe digitale, infrastructură, digitalizarea întreprinderilor și digitalizarea serviciilor publice.

  • Conform raportului de țară al Deceniului Digital 2023, România înregistrează unele performanțe, dar are și de recuperat anumite decalaje. De exemplu, România are performanțe la numărul de absolvenți IT, cu o pondere importantă a femeilor specializate în acest domeniu. Totdată, două companii românești au atins statut de unicorn IT, cu valoare între 100 milioane și un miliard euro.

  • Continuând pe același trend ascendent, sectorul IT este unul dintre cele mai importante cinci sectoare ale economiei în România, în termeni de angajare. Rata de creștere reală anuală este semnificativ peste cea a economiei ca întreg, undeva, în medie, la 15% între 2014-2020, având contribuție semnificativă la creșterea PIB și a balanței comerciale externe.

  • Infrastructura digitală este domeniul în care țara are cele mai bune performanțe, în special în ceea ce privește conectivitatea fixă, unde ne aflăm printre liderii statelor membre UE. Există anumite progrese cu privire la servicii publice digitale, unde scorurile sunt încă, din păcate, sub media UE, precum și la anumiți indicatori de digitalizare.

  • Continuăm însă să avem performanțe slabe în ceea ce privește competențele digitale de bază în rândurile populației și acoperirea 5G. Asta ne arată că mai avem mult de lucru pentru a reduce discrepanțele. În ultimii doi ani statul a continuat să adopte măsuri semnificative care vizează recuperarea susținută a decalajelor, inclusiv prin reforme și investiții prevăzute în PNRR și implementare de proiecte prevăzute în FEDR și FSE.

  • Aș menționa un proiect la care am lucrat direct împreună cu colegii din Camera Deputaților- Legea interoperabilității, proiect cu impact semnificativ asupra ecosistemului digital. Lipsa interoperabilității sistemelor informatice din administrație era un obstacol major în dezvoltarea serviciilor centrate pe utilizatorul final, respectiv pe cetățean.

  • Această legislație vizează creșterea calității serviciilor publice prin facilitarea schimbului de date între sisteme informatice, reducerea sarcinilor birocratice și creșterea transparenței, aspecte fundamentale pentru o administrație publică eficientă și modernă.

  • Știu că, chiar dacă am adoptat această lege, ea nu funcționează la modul la care ne-am fi dorit. Din păcate, administrația publică trebuie să fie împinsă de la spate uneori. Asta încercăm prin modificarea legislației, să forțăm digitalizarea în administrația publică.

  • Un alt exemplu, e vorba de celebrul dosar cu șină, problema e, la fel, nu se aplică legislația cum ar trebui tot datorită lipsei de colaborare între instituții, lipsei de interoperabilitate. În Parlament am încercat să venim cu legislație, să forțăm digitalizarea. Nu ascund, nu există o dorință foarte mare din partea funcționarului public de a se digitaliza, încă se preferă clasicele metode. Am, și eu și colegii, multe plângeri pe dosarul cu șină- avem legislația în vigoare ca să nu ți se mai ceară copii după acte, dar în realitate asta se întâmplă.

  • Noi asta încercăm în Parlament, să venim cu legislație, să forțăm digitalizarea. O parte pozitivă a experienței de Covid a făcut ca administrația să se digitalizeze mai rapid. Trebuie să menținem acest ritm de digitalizare, prin dialog direct, aici e important, dialog direct și colaborare strânsă cu mediul privat. Ne dorim să avem în mediul privat un partener.

  • Avem un sector IT puternic, eu vin din Cluj, unde sectorul e foarte dezvoltat și are implicare. Cred că trebuie să existe o colaborare strânsă între stat și privat, ne dorim să avem cele mai bune soluții în domeniu.

  • Continuăm să asigurăm un cadru legislativ favorabil în materia accesului la fonduri, bazându-ne pe cooperare public-privat. Doar așa putem mișca lucrurile în direcția potrivită. Nu îmi doresc să facem în Parlament legi pe care mediul privat fie să nu poată să le implementeze, fie să le îngreuneze activitatea. Până la urmă, avem un deziderat comun: o Românie eficientă.

  • Din păcate, în România nu prea am avut acest tip de parteneriat, nu mă refer doar la IT, în toate domeniile e important să avem așa ceva.

  • În concluzie: parcursul digital în România este un drum lung, care necesită colaborare strânsă între toți actorii implicați. Ușa mea e deschisă, la fel și a colegilor din Comisie. Doar lucrând împreună vom putea să atingem țintele de digitalizare și să schimbăm în bine viața oamenilor și a companiilor.

Eduard Mititelu, secretar de stat în Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării:
”Avem o primă mapare a aplicațiilor din România”

Eduard Mititelu, secretar de stat în MCID, a anunțat marți, la conferința CDG Monitorul digitalizării și ecosistemul IT din România, că autoritățile statului au obținut în sfârșit ”o primă mapare a aplicațiilor din România, o radiografie a ce aplicații există pe fluxul de lucru al instituțiilor publice”. Este o idee mai veche lansată de ADR, în vremea când instituția era condusă de Sabin Sărmaș, care se concretizează azi cu ajutorul unui proiect finanțat prin PNRR.

Deocamdată, detaliile acestui studiu nu sunt publice. Oficialul MCID asigură că documentul va deveni public după momentul emiterii unei HG pentru registrul aplicațiilor informatice.

Principalele declarații ale lui Eduard Mititelu:

  • Încercăm ca în scurt timp să nu ne bazăm doar pe PNRR. Sperăm să avem în curând un program de dezvoltare a digitalizării în administrațiile locale prin bugetul de stat. Să putem interveni acolo unde sunt anumite probleme în digitalizare și digitizare în administrațiile publice.

  • Am reușit anul trecut să avem normele de aplicare ale legii interoperabilității, atât la nivel operațional cât și la nivel tehnic.

  • După adoptarea acestor norme, toate proiectele din PNRR, inclusiv cele legate de societatea informațională, au obligația de a le aplica astfel încât să realizăm interoperabilitatea la nivel tehnic.

  • Prin POCIDIF (Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare, n.r.) vom începe și crearea platformei naționale de interoperabilitate. Avem un nou registru de bază față de ce stipula legea interoperabilității, registrul național al datelor de contact al instituțiilor publice din România.

  • Urmează să promovăm și registrul aplicațiilor informatice (menționat în legea interoperabilității), pe care vrem să-l operaționalizăm cât mai repede.

  • Am reușit prin PNRR și… probabil veți râde că iar ne întoarcem la PNRR, am reușit prin PNRR să avem o primă mapare a aplicațiilor din România, o radiografie a ce aplicații pe fluxul de lucru al instituțiilor publice avem în România.

  • Privind inteligența artificială, după un amplu proces de consultare, atât pentru un proiect POCA (Programul Operațional Capacitate Administrativă), cât și prin consultări publice pentru o strategie în acest domeniu, este această strategie în diferite faze de avizare inter-instituțională, astfel încât să o avem adoptată în scurt timp.

  • Nu este un proces simplu, este undeva la 23 de avizatori, dar încercăm să avem avizele tuturor instituțiilor care au un rol în aplicare, pentru a ne asigura că se vor implica cu toate resursele în ducerea la îndeplinire a obiectivelor acestei strategii.

  • În privința colaborării dintre mediul public și cel privat, eu cred… și experiența din Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării mi-a arătat că secretul digitalizării în România îl reprezintă această colaborare. Mediul privat are know-how bogat, are și altă viteză de implementare a aplicațiilor. Vorbim, de exemplu, de know- how-ul pe care l-am preluat de la mediul privat în proiectul cloud-ului guvernamental.

  • Avem o colaborare esențială cu mediul privat în domeniul inteligenței artificiale, unde avem o axă specifică.  

  • Vorbeam de un  proiect de dezvoltare a digitalizării în administrațiile locale, acesta vine și dintr-un proiect mai vechi al Ministerului Digitalizării. Am încercat să mergem la firul ierbii în administrațiile locale, să vedem de ce nu se conectează la ghișeul.ro și de ce există probleme în procesul de digitizare.

  • Mi-aduc aminte de două răspunsuri foarte interesante pe care le-am primit dintr-o primărie. Mi-a spus un primar: domnule, cum conectez pixul și caietul la ghișeul.ro? Și atunci mi-am dat seama că trebuie să pornim și mai de departe.  Că trebuie dezvoltate aplicații prin care să se conecteze datele la ghișeul.ro.

  • Și mi-au spus: cum muți caietul în aceste aplicații? Pentru că primăria nu are resurse pentru digitizare. Pentru unele companii sunt elemente mici, dar pentru unele primării sunt substanțiale cu costuri substanțiale.

  • Și atunci a venit ideea programului de transformare digitală a autorităților publice locale, prin care ne dorim să le oferim, după modelul voucher-elor pentru inovații, voucher-e pentru digitalizarea administrației. Există proiecte, există idei și trebuie să ne focusăm la firul ierbii în vederea creșterii digitalizării și a gradului de utilizare de servicii publice digitale.

  • La nivelul primăriilor vorbim de cele mai multe evenimente de viață ale cetățeanului.  Acest lucru îl putem vedea și în catalogul serviciilor publice recent lansat împreună cu colegii de la Autoritatea pentru Digitalizarea României, iar acum lucrăm pentru aducerea de informații în acest catalog.

  • Am și conectat acest catalog cu ION (consilierul public guvernamental bazat pe inteligență artificială). ION va avea o nouă versiune în care va putea oferi informații cetățenilor.

Q&A

Întrebare Mihai Matei (ANIS): Există un document unde să găsim detalii despre maparea aplicațiilor din sectorul public.

Răspuns: Maparea a fost realizată de colegii de la Autoritatea pentru Digitalizare împreună cu Banca Mondială, în vederea migrării aplicațiilor instituțiilor în cloud-ul guvernamental. Informațiile sunt, ca să zic așa, tehnice. Nu avem informații specifice care să ne ajute în migrare în cloud. Documentul va deveni public în momentul în care … urmează să promovăm o hotărâre de guvern pentru registrul aplicațiilor informatice, iar aceste informații, pe care le avem în stare brută la momentul actual, urmează să le publicăm în acestă platformă, în momentul în care avem această hotărâre de Guvern.

Întrebare din public: Există un orizont de timp privind interconectarea? Când putem să simțim și noi fericirea acesteia în interacțiunea cu statul?  

Ne dorim ca până în 2026 să avem această interconectare. Dar o interconectare generală presupune și interconectarea cu autoritățile locale mici. Acolo. Dacă nu vom acționa consolidat cu autoritățile județene, cu mediul privat din județe, căci este nevoie de capacitate privată și la nivelul județelor, va fi mult mai greu. Standardele tehnice le avem definite, ne dorim ca toate aplicațiile să fie up-to-ready, ca să fie interconectate…. Realist vorbim de 10 ani.

Stelian Cristea, Director adjunct, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC):
”Recunoaștem în activitățile din spațiile cibernetic elementele de război hibrid”

”Atacurile cibernetice pe care le observăm conțin elemente de război hibrid. Noi trebuie să identificăm soluțiile pentru a contracara aceste atacuri cibernetice care servesc actorilor malițioși, care încearcă să perturbe activitățile sociale”, rezumă Stelian Cristea activitatea Directoratului Național de Securitate Cibernetică, instituție al cărei director adjunct este. ”Pentru a proteja sitemele trebuie să folosim dialogul și cooperarea. Din perspectiva Directoratului, acesta unul dintre pilonii de colaborarea cu societatea civilă și cu instituțiile statului. Lucrând cu convingerea că am făcut tot posibilul, cred că ajungem la excelență în oferirea acestor servicii”.

Principalele declarații ale lui Stelian Cristea:

  • Putem vedea că există eforturi din partea autorităților pentru a face pași înainte, ceea ce ne face să fim optimiști. Nu este ușor să ajungem acolo, iar în plus față de provocările le-am auzit, vin elementele de securitate cibernetică. Și am observat că, de-a lungul timpului, că securitatea cibernetică are un impact, dacă nu este considerată, discutată și înțeleasă.

  • În etapa de început a digitalizării, gândindu-ne la casele smart, la mașinile smart, la telefoanele smart, poate că mai relevant era să avem facilitățile, să putem ușura activitatea noastră, dar acum observăm că aceste elemente interconectate pot folosi și unor interese mai puțin creștine, atunci când vorbim de incidentele sau de riscurile la care ne expunem.

  • În plus, față de pericolele la care expunem atunci când suntem expuși atunci când suntem conectați online ca persoane sau instituții, un pericol în creștere și în dezvoltarea este acela ca un spațiu cibernetic să fie folosit pentru elemente de război hibrid. Și am putut observa asta în ultimii ani, mai intens în ultimele luni, în care spațiul cibernetic a fost inclus în campaniile de război hibrid pe care unele state îl poartă.

  • Recunoaștem, în activitățile din spațiile cibernetic elementele de război hibrid, și anume: afectarea cetățenilor, afectarea serviciilor către cetățeni, recunoaștem dezinformarea prin utilizarea diferitelor tehnici, recunoaște perturbarea activității vieții sociale, elemente de spionaj. Acestea sunt pericole pe care le identificăm în completarea a ceea ce am mai auzit curând că putem perturba activitatea online cu periuțe de dinți sau folosind frigidere smart.

  • Atacurile cibernetice pe care le observăm sunt elemente de război hibrid. Și atunci, trebuie să identificăm soluțiile pentru a contracara aceste atacuri cibernetice care servesc actorilor malițioși și care încearcă să perturbe activitățile sociale.

  • Important este ca atunci când construim apărarea să folosim cooperarea și dialogul. Pentru a proteja sitemele trebuie să folosim dialogul și cooperarea. Din perspectiva Directoratului, acesta unul dintre pilonii de colaborarea cu societatea civilă și cu instituțiile statului. De aceea, încercăm din ce în ce mai mult să contribuim la dialog și la a înțelege elementele de securitate cibernetică pentru protecția sistemelor digitalizate.

  • Un alt element în construirea apărării îl reprezintă conștientizarea nevoii de securitate. În zona securității cibernetice am identificat aceleași probleme care au fost enunțate anterior: mergând către firul ierbii, securitatea cibernetică nu este conștientizată așa cum ar trebui. În acest sens, Directoratul a elaborat o serie de ghiduri. Aș vrea să-l menționez pe ultimul dintre ele, referitor la deepfake, pentru a crește nevoia de informare și de conștientizare a faptului că, alături de transformarea digitală, avem nevoie de securitatea digitală.

  • După conștientizarea nevoii de securitate, un pas firesc este crearea culturii de securitatea, un element care durează. Este o linie de efort pe care ar trebui să și-o însușească fiecare organizație, mai amre sau mai mică, și aș merge până la cetățeni, care ar trebui, individual, să-și impună să gândească și în termeni de securitate, atunci când folosesc serviciile din spațiul cibernetic. Spațiul cibernetic a devenit un spațiu în care comutăm imediat ce ne-am trezit dimineața. Trebuie să gândim perspectiva securității ca și în mediul real, unde suntem atenți când trecem strada, când mergem la piață etc.

  • În acest sens, în crearea culturii de securitate aș aprecia că nu numai educația în timpul studiilor este relevantă, ci instruirea permanentă, sub forma exercițiilor, a workshop-urilor, a discuțiilor între cei care au rol și responsabilități în acest domeniu. Prin exerciții se pot verifica măsurile de relaționare între autorități și cetățeni, sau în tratarea unor incidente care sunt dicolo de nivelul ueni organizații și acoperă un spectru mai larg. Aș aminti în acest context exercițiile pe care Directoratul le coordonează, în care stimulăm gândirea în termeni de securitate a participanților. La nivel european un exercițiu, Cyber Europe, în care autoritatea europeană, ENISA, încearcă să consolideze colaborarea cu autoritățile națională, pentru a ridica nivelul de cunoaștere a situației cibernetice la nivel european. Directoratul participă la acest exercițiu și participarea va fi probabil prin constituirea unei echipe incluzând și alte autorități.

  • Ca o concluzie, securitatea cibernetică trebuie considerată, dacă nu la fel de mult în procesul de dezvoltare a spațiului cibernetic național, cel puțin în termeni de cum pot să fiu protejat atunci când am pășit în spațiul cibernetic.

*** Q&A

Întrebare: Companiile românești private au obligația de a proteja bazele de date cu clienții lor. Ce se întâmplă când ele sunt victime ale războaielor cibernetice?

Răspuns:  Cred că însuși responsabilitatea de a proteja datele incluse în bazele de date cu care dânșii operează include propria protecție împotriva atacurilor cibernetice mai ample. Reponsabilitatea rămâne la cei care gestioneagă astfeld e baze de date și aș preciza Directiva NIS2, care vine cu un standard de securitate pe care acești operatori de servicii informatice le oferă cetățenilor. Respectând standardul impus de NIS2 și încercând să răspundă tuturor cerințelor de securitate impuse de acest document european, cred că se asigură protecția structurilor cibernetice pe care acești operatori le dețin.

Evident, nicio măsură, tehnică sau procedurală, nu poate acoperi integral nevoia de securitate. Dar, cred că putem face tot ce ne stă în putință pentru ca azi și mâine să protejăm mai bine decât ieri.

Lucrând cu convingerea că am făcut tot posibilul, cred că ajungem la excelență în oferirea acestor servicii.

Respectăm standardele impus de Directiva NIS și atunci avem convingerea că am făcut tot ceea ce este posibil pentru a proteja structura noastră.

Mihai Jurca, Citymanager Oradea:
”Noi ne-am cam atins limitele, acum trebuie ca o instituție centrală să stabilească norme, standarde, pentru toată lumea”

Citymanagerul Oradei, Mihai Jurca, spune că administrațiile locale și-au atins limitele, sub o formă sau alta, în digitalizare. El așteaptă acum ca o autoritate centrală să stabilească ”un schelet al arhitecturii de sistem, alfel, fiecare vom interpreta diferit, mai aproape sau mai departe de ce a intenționat legiuitorul”.

”Din punctul meu de vedere, digitalizarea are nevoie de scală, de dimensiune mare pentru a putea avea impact. Viziunea strategică trebuie să fie concentrată într-un singur loc. Am văzut exemple de bună practică în alte țări- Estonia, Finlanda, Marea Britanie etc. Peste tot am găsit un singur punct de contact, un singur punct care să emită strategii, să stabilească standarde, arhitecturi de sistem și acestea să fie aplicabile apoi tuturor autorităților locale sau centrale”, spune Mihai Jurca.

Principalele declarații ale lui Mihai Jurca:

  • Limitele dincolo de care se poate avansa în digitalizare la nivel local cred că sunt atinse, sub o formă sau alta. La nivel local există deja un plafon care e dat de o structură tehnică și de o viziune pe care noi le-am atins. Sigur, există administrații locale care au servicii digitale mai bune, alte administrații sunt mai puțin prietenoase cu utilizatorul, dar sub o formă sau alta ele există.

  • Ce vedem noi a fi o provocare foarte mare ține de trei zone: o dată de standardizare, doi, de capabilități și capacități tehnice și, trei, de viziune strategică. Ultima este probabil cea mai importantă, din punctul meu de vedere.

  • În ce sens? Din punctul meu de vedere, digitalizarea are nevoie de scală, de dimensiune mare pentru a putea avea impact. Viziunea strategică trebuie să fie concentrată într-un singur loc. Am văzut exemple de bună practică în alte țări- Estonia, Finlanda, Marea Britanie etc.

  • Peste tot am găsit un singur punct de contact, un singur punct care să emită strategii, să stabilească standarde, arhitecturi de sistem și acestea să fie aplicabile apoi tuturor autorităților locale sau centrale.

  • Existența unui unic punct de contact este crucială. Din punctul nostru de vedere, vom putea să facem digitalizare, dar fiecare în felul lui chiar dacă astăzi există anumite principii, mă refer la standardizarea bazelor de date sau prevederile legate de interoperabilitate, sau cum trebuie să arate un site al unei instituții.

  • Am văzut că e nevoie de mai mult decât atât. E nevoie de un schelet al arhitecturii de sistem, pe care un organism central, național să îl stabilească. Alfel, fiecare vom interpreta diferit, mai aproape sau mai departe de ce a intenționat legiuitorul.

  • Este important ca acest unic punct de control și contact să stabilească că singura cheie de acces al unui cetățean în orice bază de date publice să fie acestă carte de identitate.

  • Noi construim acum platforme și servicii digitale pentru că nu știm foarte clar dacă cartea de identitate va avea și semnătură electronică calificată, dacă ea va fi accesibilă într-un fel sau altul, dacă trebuie să cumpărăm dispozitive de citire  în zona de relații cu publicul, dacă cineva ajunge acolo, așa mai departe.

  • Vedem ca și chestiune extrem de importantă existența unei instituții – minister, ADR – care să stabilească norme, standarde tehnice pentru toată lumea.

  • Dacă ne uităm în PNRR, vedem că există o digitalizare coordonată de Ministerul Sănătății, alta de Ministerul de Interne, alta de Ministerul Digitalizării… Se pot întâmpla neconcordanțe și există riscul ca aceste platforme odată realizate să fie greu operabile.

  • Legat de sisteme și capacități tehnice. Personal, aștept cu mare interes realizarea cloud-ului guvernamental și a celui regional. Vrem să știm dacă în investițiile pe care le vom avea în viitor trebuie să prevedem echipamente/infrastructură sau ne vom baza pe aceste cloud-uri guvernamentale.

  • Și dacă ne bazăm nu doar pentru stocare, asta știm. Cel mai important și costisitor pentru noi e procesarea. În momentul în care există o autoritate care a stabilit că un soft de management la nivelul unei autorități publice locale arată mimim așa, știm exact și de ce capacități de procesare avem nevoie. Atunci, dacă nu putem primi capicitățile de procesare în cloud va trebui să facem o investiție foarte mare.

  • Interoperabilitatea bazelor de date- noi generăm astăzi un volum destul de mare de date digitale, dar ele nu sunt interoperabile. Cel mai ușor se poate face printr-o infrastructură națională de cloud guvernamental pentru că în momentul în care ai  migrat acolo înseamnă că ai respectat un anumit standard. Dacă ele se procesează acolo înseamnă că se pot comunica mai ușor.

  • În felul acesta vedem atât partea de infrastructură rezolvate și cheltuielile curente sunt recurente- un server sau un data center va trebui actualizat la 2-3 ani cel puțin datorită evoluțiilor tehnologice. Dacă asta se face într-un singur punct sau în mai multe la nivel național ar fi mai simplu, probabil mai puțin costisitor decât dacă s-ar face în mii de autorități locale.

  • Legat de standardizare. E greu la nivel local, capacitatea administrativă, tehnică a Primăriei Oradea e una, dacă vorbim de o primărie de comună e alta, adică nu există capacitate tehnică. E nevoie de îndrumări, ce trebuie să conțină un site al unei comune, ce să conțină, minim, un soft de management intern.

  • La noi, managementul intern e despre circuitul de documente. Dar nu e doar despre asta, e vorba de raportări financiare etc. Dacă există această îndrumare, acest schelet arhitectural obligatoriu, repet, obligatoriu, va fi mult mai ușor de creat scalabilitate.

  • Dacă în următorii 3-4 ani nu reușim să trecem într-un ritm accelerat la digitalizare vom pierde din competitivitate. Nu vor mai veni investitori în Oradea dacă nu vor fi serviciile la fel de digitalizate ca în alte zone din vestul Europei.

  • Termenul de comparație e cla: vestul Europei. În analizele Comisiei noi suntem, ca țară, pe utimul loc. Putem repara asta doar având o abordare la nivel național.

  • Concluzionând: Suntem azi într-o oarecare măsură digitalizați, dar pentru a putea lua decizii la nivel local avem nevoie ca bazele de date să fie stocate într-un singur loc. Eventual, să venim cu soluții software care să ne spună unde sunt probleme. Sigur, soluția poate fi sugerată de AI dar decizia o ia o persoană, un executiv.

  • Situația în Oradea este probabil la fel ca în alte multe locuri din România. Dacă ne uităm la DESI suntem pe ultimul loc în UE și mai avem 6 ani până în 2030 ca să ajungem mai sus. Se poate, dar cu abordare de sus în jos și cu standardizare. Altfel, pierdem timp și nu mai avem așa ceva.

Întrebare

O administrație locală poate implementa singură identitatea electronică a contribuabilului, astfel încât să fie folosită și în relația cu școala, spitalul, achizitții?

Poate face acest lucru, noi am analizat asta. Dar dacă o face, este riscul ca ceea ce noi creăm la nivel local să nu fie aliniat cu ce înseamnă Casă de Asigurări, servicii ce țin de structuri guvernamentale. Ce ține de nevoi locale putem face dar, repet, s-ar putea să nu funcționeze la nivel centarl. Nu înseamnă că vom greși mult și ar fi nevoie de procese suplimentare. Ce aș fi vrut, ar fi ca MCID să fie singura instituție care decide în digitalizare indiferent de domeniu. Să nu facă fiecare minister cum înțelege.

Mihai Matei, Președinte ANIS – Asociația Patronală a Industriei de Software și servicii:
”Sunt cazuri în care achizițiile au durat și 7-10 ani”

”Există o problemă mare de timing”, atrage atenția Mihai Matei, președinte ANIS. ”La cum arată toate proiectele din PNRR, există întârzieri destul de mari, care sunt în principal cauzate și de procesul de achiziție, dar nu numai. Probabil că foarte multe dintre ele se vor face pe repede înainte, într-o criză uriașă de timp”.

Principalul motiv de întârziere al proiectelor, afirmă Mihai Matei, este modul în care se derulează achizițiile în domeniu. ”Optimist, acest proces durează un minim de cinci ani de la momentul identificării nevoii până la momentul în care o soluție este în producție. Și cred că sunt destul de pozitiv când spun cinci ani. Mai curând există și cazuri de 7- 10 ani. Pentru noi, ca societate, asta înseamnă că astăzi vedem soluții pentru nevoile de acum 10 ani”.

Principalele declarații ale lui Mihai Matei:

  • Eu am așa o reputație de pesimist și mi-a plăcut ce-a spus dl Moldovan că trebuie să fim realiști și să spunem lucrurilor pe nume și mi-am propus să fiu foarte pozitiv în toate intervențiile mele publice.

  • Astfel că subliniez și eu că suntem pe ultimul loc în DESI (Digital Economy and Society Index, n.r.) în Europa, iar acesta este un lucru pozitiv pentru că nu putem coborî mai jos de atât și că nu putem decât să creștem.

  • Indicele ăsta DESI este o chestie foarte factuală. Adică cred că manual sau cu anumită frecvență sunt măsurați anumiți indicatori care țin de digitalizarea unei societăți. Are patru componente: capital uman, conectivitate, integrarea tehnologiei în societate, serviciile publice.

  • Singurul punct unde suntem cât de cât ok este cel de conectivitate, o componentă cu care ne-am tot lăudat, dar realitatea este că am scăzut și acolo foarte tare.

  • La un moment dat eram pe primele locuri și acum nu mai suntem nici acolo. Ăsta este de fapt unul din motivele pentru ca am ajuns pe ultimul loc, de pe penultimul. Pentru că am scăzut și la scorul de conectivitate.

  • Din  perspectiva asta pozitivă aș vrea să spun două lucruri care cred că sunt reale și vreau să trag un semnal de alarmă aicea.

  • Din perspectiva PNRR: Realitatea este că, așa cum arată piața, industria românească nu are capacitatea pentru a acoperi toată nevoia din PNRR, în momentul ăsta.

  • Și de asemenea, există o problemă mare de timing.  La cum arată toate proiectele din PNRR, există întârzieri destul de mari, care sunt în principal cauzate și de procesul de achiziție dar nu numai. Din păcate probabil că foarte multe dintre ele se vor face pe repede înainte într-o criză uriașă de timp.

  • Cam asta este realitatea – cred eu, obiectivă.

  • Al doilea punct pe care vreau să-l ridic, industria de software și servicii, dacă ne uităm la piața locală, este în momentul ăsta preponderent de servicii. N-avem foarte multe produse și n-avem investiții foarte mari în produse. Produsele locale pe care industria le dezvoltă nu sunt rezultatul unui sistem, nu este un rezultat sistemic, ci e mai curând întâmplător.

  • Da, avem acei doi unicorni și trebuie să spunem de ce nu mai sunt localizați în România.  Și cei doi unicorni nu sunt rezultatul unui sistem și al unei politici publice.

  • De ce se întâmplă lucrul ăsta? Pentru că, pentru a avea un sistem care dezvoltă produse, ai nevoie de mai multe lucruri dintre care două sunt esențiale: home market –  o piață locală care să consume produsele respective și ai nevoie de capital, de capital de risc în principal, dar mai sunt și altele.

  • Și noi stăm prost la accesul la capital de risc, acel capital care este investit în fazele inițiale ale dezvoltării unui produs și care are o rată de pierdere foarte mare. Adică foarte multe din produse și din start-up-uri eșuează.

  • Aș deconstrui un pic ce se întâmplă cu… adică dacă ne dorim să avem produse trebuie să ne uităm un pic la acestea, la cum funcționează construcția unui produs. Pleacă de la o nevoie, pe care antreprenorii vor să o fructifice  pentru că văd o oportunitate acolo. Inventează un produs bazându-se pe ipoteza că vor face un ban vânzând produsul respectiv.

  • Și revenim la nevoia de piață locală, care nu  este suficient de puternică acum.

  • Cele două teme, PNRR și starea actuală a industriei sunt legate, pentru că PNRR-ul vine cu această oportunitatea foarte mare, sunt foarte mulți bani. Și acum vin la punctul patru care le leagă cumva pe cele două, importanța digitalizării sectorului public.

  • Să ne uităm la indicele DESI și la digitalizarea sectorului public, care are două mize mari pentru industrie.

  • Una este o miză directă, pe care eu unul o văd relevantă, dar nu la fel de mult ca pe a doua. Impactul e direct. În momentul în care sectorul public se digitalizează creează o nevoie pentru industrie și industria are oportunități directe de a colabora cu sectorul public și de a veni cu soluții.

  • Al doilea impact, cel indirect, al digitalizării sistemului public este direct dar mai important pentru că are un efect de multiplicare. Când în sistemul public toate sistem ele sunt digitalizate, se creează  o nevoie indirectă mai mare.

  • Un caz foarte simplu pe care l-am resimțit eu ca antreprenor. Mult hulita e-factura a generat indirect nevoi în piață. Foarte mulți furnizori, foarte mulți clienți au avut nevoie de integrări, au apărut produse, conectori în tot felul de rp-uri. Ăsta este impactul indirect colosal pe care digitalizarea sectorului public o produce în industrie.

  • Nu sunt atât de pesimist cu e-factura. Suntem într-un proces, suntem în faza asta, va evolua, va fi mai bun, ok, dar uitați-vă  ce impact a avut în piață. Și eu vă spun că impactul pe care l-a avut în piață este mult mai mare decât costul direct  pe care l-a avut. Foarte mulți actori au fost nevoiți să se digitalizeze.

  • Ei, imaginați-vă același efect produs în alte zone ale societății.

  • Și de asta cred eu că digitalizarea sectorului public este atât o temă socială, pentru că vrem ca societea asta să fie mai bună, dar este și o temă economică importantă.

  • Și o să vorbesc acum despre unul dintre blocajele acestei digitalizări: achizițiile publice, care sunt și unul dintre  blocajele pentru PNRR.

  • Cum se întâmplă în momentul ăsta o achiziție în sistemul public: să zicem că suntem în momentul T zero, în care instituția publică conștientizează o nevoie. După ce o conștientizează, urmează înțelegerea mai bună a nevoii și identificarea finanțării.

  • De multe ori, pentru identificarea finanțării ne uităm după fonduri europene, foarte multe axe, și începe documentarea unui proiect de fonduri europene. Într-un caz bun, asta durează un an sau doi. T zero, am înțeles nevoia, căutăm finanțarea și avem finanțarea.

  • După care urmează procesul de achiziție, prin care, de obicei, instituția, își contractează un consultant, care să-i scrie un caiet de sarcini pentru o viitoare achiziție de implementare. Așa funcționează lucrurile în momentul de față.

  • Urmează proiectul de consultanță în care un furnizor vine și, în esență, documentează o nevoie deja documentată anterior, și face un caiet de sarcini.

  • După care urmează un alt proiect de achiziție în care se contractează furnizorul soluției documentată de consultantul de mai devreme și după care urmează dezvoltarea.

  • Într-un caz optimist, acest proces durează un minim de cinci ani de la momentul identificării nevoii până la momentul în care o soluție este în producție. Și cred că sunt destul de pozitiv și de optimist când spun cinci ani. Mai curând există și cazuri de șapte și cazuri de 10 ani.

  • Pentru noi ca societate, asta înseamnă că noi astăzi vedem soluții pentru nevoile de acum 10 ani. Nicăieri în mediul privat nu se întâmplă chestia asta. Am da faliment foarte repede, n-am fi competitivi dacă am lucra în mediul privat așa.

  • Merită să ne uităm la cauze, de ce se întâmplă chestia asta. De pe la anii 90 noi am avut un istoric destul de tumultuos al achizițiilor publice, în special în sectorul IT.

  • Am avut suficiente cazuri de sisteme care au fost implementate, n-au mers, unele – Doamne ajută – sunt îngropate, altele nici acuma nu sunt.

  • Noi ca stat, văzând acest istoric, am birocratizat achizițiile. Și am zis, domnule, trebuie să ne protejăm de modul ăsta în care se fac achizițiile și trebuie să facem legea și mai rigidă, să birocratizăm mai mult, da?!

  • Rezultatul este că, evident, chestia asta nu funcționează. Ce am făcut de fapt a fost să distrugem și mai tare încrederea în societate. Am blocat achizițiile care ar fi trebuit să se întâmple corect, în timp ce,  nu știu în ce măsură am redus achizițiile care nu se întâmplă în mod corect.

  • Încrederea s-a distrus, statul s-a blocat în achiziții, s-au îndepărtat oamenii din instituțiile publice care își doresc să facă   lucruri. Pentru că, în momentul în care se văd expuși personal unor riscuri, de amenzi de la Curtea de Conturi pentru te miri ce, de a fi anchetați penal și așa mai departe, și așa mai departe atunci ei ce fac, nu mai facem achiziții, hai să chemăm un  consultant. Și de-acolo am mai pierdut trei ani de zile.

  • Ca soluții… eu am experiența unor achiziții internaționale și nicăieri nu există rigiditatea asta și birocrația asta așa cum există în România. E ca și când e, pentru a mă feri de hoți, le cer tuturor oamenilor cu care lucrez o declarație că nu o să-mi bage mîna în buzunar. Cam asta este ce facem, pe scurt, în legea achizițiilor publice.

  • Tema mare este să restabilim încrederea, să dăm un reset acestei societăți și să începem să lucrăm în încredere și colaborativ. Iar în planul legii trebuie să acceptăm că o procedură de achiziție are o natură subiectivă. Dacă nu acceptăm, o să ajungem la aceleași caiete de sarcini pe care le vedem acuma, în care se numără experți, se numără proiecte, se numără…

  • Criteriile pe care noi în mediul privat facem achiziții nu sunt astea. Ne uităm la calitatea ofertei, la calitatea oamenilor cu care vorbim și nu numai pe cv.

  • Trebuie să flexibilizăm legea și să ne îndepărtăm de această birocrație care este inutilă. Și care vedem că n-a produs efecte, vedem, de ce contionuăm?

  • Trebuie să dăm voie instituțiilor să aibă planificare anuală de buget. În momentul ăsta achiziționăm un produs după nevoile de acum cinci ani, după ce produsul ăla în producție este cam stop – joc. Și nu mai există bugete pentru a-l schimba, nu mai există instrumente pentru a-l modifica.

  • Există necesitatea aceasta de a avea bugete pe mai mulți ani și flexibilitatea de a putea planifica implementări de acest gen pe termen lung pentru că, de fapt, trebuie să se schimbe perspectiva digitalizării.

  • Digitalizarea nu funcționează ca un sistem one shot, am făcut achiziția și gata. Trebuie să avem o perspectivă de produs asupra acestor sisteme, trebuie să avem echipe, care se uită constant la acel sistem și constant îl optimizează.

  • Și sunt pozitiv, da.

Q&A

Întrebare: În ce măsură inteligența artificială tip ChatGPT poate înlocui activitatea unui IT-ist, în România?

Răspuns: Sunt destul de uimit de ce poate să facă tehnologia asta ChatGPT. Nu cred că este în punctul în care… adică nu sunt atât de fatalist în privința modului în care această tehnologie va înlocui, spre exemplu, munca programatorilor. Nu este chiar în punctul ăsta în momentul ăsta.

Hai să presupunem, de dragul discuției că așa ar fi. A fost o vreme în istorie în care existau sacagii, oameni care cărau apă, pentru că nu existau sisteme de apă curentă. Exista această meserie. Apoi au dispărut job-urile de sacagii, omenirea se adaptează. Omenirea n-o să dispară pentru că a apărut o tehnologie. Ok, tehnologia asta are un potențial disruptiv sigur, presupunând că tehnologiile AI ne voi înlocui cu totul, adică vor munci pentru noi, mie nu mi se pare chiar așa dramatic. Cred însă că vom avea niște teme sociale și ar trebui să ne gândim la ele de-acuma. Cum vom distribui apoi bogăția în acest scenariu, în care roboții ne iau munca.

Bianca Muntean, Cluster manager, Transilvania IT Cluster:
”Vă încurajez să apelați la expertiza centrelor de inovare digitală”

Rolul acestor digital innovation hubs este de a oferi sprijin, servicii gratuite, tuturor celor interesați, și să abordeze integral și complet acest concept de transformare digitală”, spuneBianca Muntean, manager al Transilvania IT Cluster. ”Dacă doriți să aveți o abordare integrată și completă în accesarea acestor surse de finanțare disponibile și a celor care vor urma în următorii doi ani, vă încurajez să contactați și să apelați la expertiza centrelor de inovare digitală”.

Principalele declarații ale Biancăi Muntean:

  • Eu o să vă vorbesc despre ceea ce facem noi la Transilvania IT și la Transilvania IT Cluster. Cred că, dacă vom reuși să ne unim forțele și, așa cum spunem noi, să ne facem fiecare treaba din locul, rolul pe care îl avem în tot acest peisaj al gtransformării digitale al economiei și societății românești, vom putea avea rezultate.

  • Pentru că domnul Mihai Matei, de la ANIS, pe care-l urmăresc îndeaproape, datorită preocupărilor commune pe care le au organizațiile noastre, spunea foarte bine că, da, nu suntem în poziția de a ne plânge doar, și mie mi s-a părut întotdeauna că toate aceste organizații – că vorbim despre clustere, asociații naționale de profil – au avut o atitudine constructivă. Doar că noi nu avem acces la butoane, așa cum au guvernanții și cum au colegii care reprezintă autoritățile naționale. Cred că atâta vreme cât ne cunoaștem, lucrăm deja împreună pe diverse proiecte, mediul privat și mediul public, și venim cu niște soluții, acțiuni concrete, cred că putem facem lucruri și putem schimba. Chiar dacă nu de azi pe mâine, nu totul dintr-o data. Putem să schimbăm lucrurile în direcția potrivită.

  • O să vă vorbesc puțin despre activitatea noastră și m-aș referi mai mult la acțiunile concrete pe care le derulăm în această perioadă. Organizația noastră include peste 180 de companii din zona de IT, atât start-up-uri, dar și IMM și corporații mari, marea majoritatea din Regiunea Nord-Vest, însă avem câteva companii member member care activează în București sau în alte regiuni, cu care avem colaborări punctuale. Ca număr de angajați, și nu mă refer la angajații din universitățile membre ale clusterului, avem undeva peste 7.500 de angajați.

  • Verticalele în care activează companiile noastre sunt destul de variate și multe, așa cum cunoaștem că se întâmplă când vorbim despre industria de outsourcing, însă principalele domenii în care activează companiile noastre member sunt în zona Industriei 4.0, pe digital health, dar și cu competențe în zona de Inteligență Artificală, infrastructură digitală, big data și Internet of Things.

  • Serviciile noastre sunt direcționate atât pe zona de servicii suport pentru inovare a companiilor noastre membre, pe zona de networking și construire de relații. Acest lucru este foarte important când vorbim despre transformare digitală și despre încredere. De asemenea, o altă direcție strategică este zona de cursuri de competențe digitale de bază pentru angajații companiilor non-IT, dar și cursuri de upskilling pentru angajații firmelor membre și, bineînțeles, prin proiectul nostru Digital Innovation Hub in Transilvania suntem implicați activ, alături de celelalte șase TEDIHT-uri care există în România, în procesul de transformare digital pentru IMM-uri și autorități publice. Cum facem aceste lucruri? Prin identificarea de oportunități pentru membrii noștri, dar și prin sprijin pentru accesarea acestor oportunități și, totodată, prin organizarea de sesiuni de matchmacking. Ca și domenii, în regiunea noastră, sunt acestea: Industria 4.0, digital health, Internetul Lucrurilor, energie, dar și agro food.

  • Pe zona de inițiative pe care le avem suntem locați în Cluj Napoca, dar am remarcat importanța conectării la nivel guvernamental, cu autoritățile publice centrale. În acest sens, cel puțin pe zona de colaborare pentru crearea rețelei de centre de inovare românești care să fie conectată la cea europeană, credem că am avut un parteneriat de succes, împreună cu Autoritatea pentru Digitalizarea României, dar și cu Ministerul Cercetării, Inovării  și Digitalizării. Iar în acest sens, și împreună cu colegii noștri care acoperă toate regiunile de dezvoltare din România și oferă servicii gratuite pentru transformare digitală, am lucrat cu autoritățile publice pentru crearea unei propuneri, a unui draft de HG pentru reglementarea funcționării acestor structuri, acestor entități.

  • Totodată, am activat și în parteneriate cu autorități publice locale, cum este, de exemplu, crearea Strategiei de transformare digital a municipiului Cluj Napoca, sub coordonarea Facultății de Științe Politice și împreună cu alți parteneri de la nivel local.

  • Avem și o asociație națională a acestor centre de inovare digital și, prin intermediul acestei activități de centru de inovare digital, care înseamnă un one stop shop, pentru toți cei care activează în zona de administrație publică locală sau IMM-uri non-IT și care doresc să se digitalizeze, dar nu știu de unde să pornească, rolul acestor digital innovation hubs este de a oferi sprijin, servicii gratuite, tuturor celor interesați, și să abordeze integral și complet acest concept de transformare digitală.

  • Avem câteva proiecte în care am exersat o mare parte din serviciile noastre, prin care am atras finanțări, atât pentru a crea piața, cum spunea domnul Mihai Matei, pentru că e nevoie să investim resurse pentru a crea o piață pentru serviciile de IT, mai ales când vorbim despre zona de IMM-uri din diverse industrii.

  • Totodată, împreună cu firmele noastre membre lucrăm la partea de educație, de test before invest, oferim un catalog prin intermediul site-ului nostru prin care toți cei interesați pot să acceseze diverse soluții la faza de test. Nu trebuie să le achiziționeze, ci trebuie doar să le testeze, pentru a vedea dacă acestea le sunt utile în activitatea lor.

  • Vă spuneam de acest proiect în care noi credem foarte mult, pentru că suntem și vom funcționa în continuare ca și un cluster de tehnologie, de IT. Însă nu este suficient să rămânem în această zonă, de aceea am căutat parteneriate în rândul clusterelor din domeniul energie, producție de mobile, industrii creative, agricultură, împreună cu care să lucrăm pe proiecte punctuale, concrete, de transformare digitală.

  • Această finanțare pe care noi am obținut-o de la Comisia Europenă (50%), iar 50% este acordată de Guvern, prin PoCIDIF, ne permite crearea acestui cadru prin care noi putem să oferim servicii complete și integrate de transformare digitală tuturor celor interesați.

  • Prin intermediul acestor proiecte, pe lângă clienții pe care noi îi deservim, un lucru foarte important este că se creează niște capacități care sunt neutre din punct de vedere al tehnologiei – noi nu recomandăm anumite firme sau anumite tehnologii, ci ne asigurăm că aducem cât mai aproape de beneficiar (autoritate publică sau IMM), tehnologiile cele mai relevante și mai potrivite, astfel încât acesta să poată să aleagă. Suntem alături de acești beneficiari inclusiv cu programe de training.

  • În momentul de față, România are acces la o paletă foarte mare de surse de finanțare pentru transformare digitală, fie că vorbim despre PNRR sau despre Fondul de Coeziune, programele regionale sau PoCIDIF. Este foarte important ca aceste surse de finanțare și aceste oportunități de finanțare să fie abordate corect și sustenabil. Adică, să nu fie folosiți acești bani doar pentru achiziționare de echipamente, neglijând componenta de formare a resursei umane sau componenta de analiză a modelului nostru de afaceri astfel încât să facem o digitalizare cu cap, să spun în termeni populari. Prin intermediul acestor centre de inovare digitală, din punctul nostru de vedere, și milităm pentru asta de aproape șapte ani, este o abordare completă și sănătoasă.

  • Vreau să semnalez că există aceste structuri, există această capacitate în fiecare zonă de dezvoltare a României și să vă încurajez să beneficiați de aceste servicii. Mare parte a acestor servicii sunt gratuite, dar sunt gratuite pentru cei care acceptă să intre în proiectul finanțat de Comisia Europeană și de Guvernul României, însă același tip de servicii este oferit și contra cost, la prețuri competitive, dar având siguranța că aveți acces la cea mai bună expertiză din regiunea dumneavoastră.

  • Trebuie să spun că lucrăm atât cu furnizorii de tehnologie, dar și cu beneficiarii de tehnologie, și obiectivul nostru principal este să găsim cea mai bună potrivire între aceștia.

  • Dacă doriți să aveți o abordare integrată și completă în accesarea acestor surse de finanțare disponibile și a celor care vor urma în următorii doi ani, vă încurajez să contactați și să apelați la expertiza centrelor de inovare digitală.

****

Întrebare: Mediul de afaceri din Cluj se implică de mai mulți ani în eforturile de digitalizare a administrației. În ce măsură face asta diferența față de un oraș care nu are un cluster IT?

Răspuns: Face diferența exact prin crearea acestui climat de încredere în care parteneriatul pe care îl avem cu autoritățile publice locale (primăria Municipiul Cluj Napoca, dar și Consiliul Județean Cluj), care au implementat diverse proiecte de transformare digitală și, totdată, au deschis pentru testare diverse componente și procese pentru care mediul de IT a putut să vină cu câteva propuneri. Și noi avem provocări să găsim cea mai bună formulă de colaborare, din ambele părți, principala provocare fiind cea a capacității reduse din zona de administrație publică și disponibilitatea resurselor, în special umane, care pot să-și aloce timp suficient pentru a se îmbarca în această călătorie de transformare digitală.

Discutăm chiar de posibilitatea de a extinde acest tip de colaborare, inclusiv cu Asociația Municipiilor din România, și ne dorim să facem pași în direcția potrivită. E foarte greu.

Vlad Cazan, Cofondator, Kfactory:
”Noi ajutăm companiile din România să adopte tehnologii, digitalizarea azi nu mai este atât de scumpă”

”Digitalizarea nu mai este o opțiune pentru companie. Mai devreme sau mai târziu toată lumea o să înțeleagă că trebuie făcut asta”, afirmă Vlad Cazan, cofondator Kfactory, companie specializată în digitalizarea activităților de producție.

”În privat vedem companii, chiar locale, clienți cu care suntem mândri, care și-au digitalizat fabricile la un nivel poate peste al unor multinaționale, ce au alt nivel de resurse. Resursa e importantă, și trebuie spus că digitalizarea azi nu mai este atât de scumpă”, afirmă Vlad Cazan.

Principalele declarații ale lui Vlad Cazan:

  • Kfactory a pornit acum un an ca start-up ce își propune să digitalizeze fabrici, cu preponderență zona de intreprinderi mici și mijlocii. A fost o surpriză să fim invitați aici pentru că în ultimul timp ecosistemul de strat-up-uri s-a dezvoltat foarte mult dar, se pare, este o prăpastie între autoritățile centrale și industria IT din start-up-uri.

  • Avem o industrie de srvicii IT foarte consistentă și start-up-urile ar trebui să devină unul dintre pilonii de tranziție către această industrie care să creeze proprietate intelectuală. Noi suntem unii dintre oamenii care au avut curaj, să spun așa, să pornească un start-up, nu avem un sprijin real din partea autorităților, asta e clar.

  • Dar există un sprijin, pentru că s-a vorbit de capital de risc – odată cu dezvoltarea acestui ecosistem au apărut și fonduri de tip venture capital, asta e foarte bine. Suntem la început, dar se dezvoltă. Frustrarea e că autoritățile publice nu sprijină concret. Poate se vor face pași în direcția asta…

  • Legat de ce facem noi, digitalizăm fabrici. Adică ajutăm companiile din România să adopte tehnologii. Am dezvoltat o platformă în România și vedem un potențial imens. Am mai spus- adoptarea unor tehnologii moderne are un impact foarte mare asupra productivității. Sunt beneficii foarte mari.

  • Trebuie mai bine explicat, educația este importantă. Companiile, mai ales în zona de producție unde noi suntem prezenți, sunt oarecum speriate de tehnologie. Toate lucrurile vin peste noi- AI, Machine Learning, IoT – tehnologii care nu sunt cunoscute. Trebuie să ajutăm în zona de educație, aici este și roul nostru ca furnizori de tehnologie, pentru că beneficiile sunt mari.

  • Vorbeam de unicorni. Suntem chiar pe strada unde acest unicorn are sediul. A digitalizat și a ajutat o grămadă de companii, mai mult internaționale, să se digitalizeze. Nu poți să fi în economie- vorbim de companii private- dacă nu adopți tehnologie, dacă nu îți optimizezi activitatea, dacă nu ești competitiv în piață.

  • Sună un pic exagerat, dar digitalizarea nu mai este o opțiune pentru companie. Mai devreme sau mai târziu toată lumea o să înțeleagă că trebuie făcut asta. Soluții există. Este bine că ecosistemul de start-up-uri s-a dezvoltat.

  • Noi ne-am lansat oficial în 2019, era pornit deja motorul cu entuziasm- aveam primul unicorn, am avut prima și singura companie listată la Bursa din New York, un start-up pornit din România… De atunci lucrurile au accelerat, a avenit și capitalul de risc. Dar în continuare există o prăpastie, ne-am dori să fim mai mult implicați. Ne-am dori să ajutăm și companiile locale, dar și autoritățile.

  • Nu suntem în zona de digitalizare a administrației, compania noastră nu face asta, dar sunt start-up-uri care pot ajuta în zona RPA, sau sunt start-up-uri care crează tehnologie ce poate ajuta sectorul public.

  • Mai este mult de lucrat, este nevoie de sprijin mai ales în dezvoltarea de soluții locale. Trebuie sprijinită industria să dispară frustrarea asta că facem multe servicii în IT. Avem materie cenușie în zona asta, avem mii, zeci de mii, sute de mii de oameni care lucrează pentru companii împrăștiate pe tot globul, dar local rămâne totuși o mare distanță între ce se întâmplă în sectorul public și ce se întâmplă în privat.

  • În privat vedem companii chiar locale, clienți cu care suntem mândri, care și-au digitalizat fabricile la un nivel poate peste al unor multinaționale, ce au alt nivel de resurse. Resursa e importantă, și trebuie spus că digitalizarea azi nu mai este atât de scumpă.

  • Tehnologia nu mai este inaccesibilă, dar îți trebuie totuși resurse și know-how. Noi suntem aici de ceva timp, am digitalizat fabrici, local și nternațional, vedem beneficii. Sperăm că toate astea, la un moment dat, o să creeze impact în economie. Poate o să reușim să exportăm mai mult, ar fi un plus…

  • Transformarea digitală e un proces. Trebuie să avem voință, resurse și sprijin din direcțiile potrivite. Digitalizarea e răspunsul la multe probleme pe care le avem acum.

Bogdan Axinia, Managing director, eMAG Ventures:
”Pentru noi a însemnat foarte mult să creezi sisteme, să pui date în spatele lor, iar oamenii să ia decizii cu acele date.”

Bogdan Axinia, managing director eMAG Ventures, afirmă că digitalizarea nu este un  scop în sine, ci ”trebuie să rezolve o problemă a cuiva”.

El oferă un exemplu puternic: ”Totul pleacă de la nevoia clientului. Fac o nouă paralelă. M-am întors de la părinții mei. A fost mama la control. Sunt atât de aiurea procesele acestea –  trebuie să te duci la doctor și să te întorci la medic cu analizele, doar ca să-ți dea o hârtie și să te duci să-ți iei medicamentele de la farmacie. La modul ideal și cum îmi doresc să fie interacțiunea – doctorul vede rezultatul analizelor în aplicație, emite rețeta electronic etc. Asta înseamnă digitalizare pentru părinții mei, ăsta este beneficiul pe care am vrea  să-l aducem, acolo vrem să ne ducem”.

Principalele declarații ale lui Bogdan Axinia:

  • Eu o să fiu cel mai optimist dintre cei prezenți aici. Așa sunt eu și ăsta e rolul meu. Cred că avem toate premisele, mai ales după o întâlnire din aceasta, în care pare că există deschidere din toate părțile. Sigur, din partea noastră există deschidere pentru a oferi din know-how-ul pe care l-am acumulat în timp în ceea ce presupune digitalizarea. Chiar atunci când mi-au propus colegii de la CursdeGuvernare prezența aici, am stat puțin și m-am gândit că sună puțin cam dificil, pentru că aproape toate companiile în care am lucrat erau digital first.

  • De fapt, e un întreg proces care se întâmplă pentru digitalizarea unei companii. Noi ne-am lovit destul de mult, mai ales în start-up-urile în care am investit, dar totul pleacă de la nevoia unui client. Digitalizarea se întâmplă pentru că rezolvă niște probleme. Ca un copil născut în anii 90 urăsc să stau la coadă. Fac orice și mă pun la dispoziția statului, să ajung să nu mai stăm la coadă. Urăsc să mă duc undeva, să stau la coadă și să mi se spună că trebuie să mă întorc, cu un alt document. Declar public că suntem dispuși să ajutăm și partea publică cu tot acest proces de digitalizare care, într-adevăr, nu este simplă.

  • Au spus că există o reticență a oamenilor când începi un asemenea proces. Asta se întâmplă și în companii, nu e numai în zona publică. Dar, efortul pe care-l punem în a cumpăra software și a instala procese, trebuie depus și în a explica ce se schimbă în legătură cu rolul tău și ce beneficii ai.

  • Pentru că am trecut și noi prin faza asta, la eMag, când am robotizat depozitul. Toată lumea se întreba dacă va fi dat afară. Avem același număr de angajați, chiar mai mare, în schimb a crescut productivitatea de cinci ori și oamenii au salarii mai mari. În plus, aveți mai multe posibilități să vă cumpărați cât mai multe produse, pentru că am reușit să ducem costurile mai jos, prin automatizare. Este un beneficiu pentru toată lumea.

  • Partea asta de a adresa fricile și de a le explica tuturor face parte din proces și trebuie făcută odată cu tot ce înseamnă achiziție, implementare software ș.a.m.d.

  • Îmi aduc aminte că în una dintre companii, în Sameday, procesau 2.000 de colete, în momentul în care am investit. Acum, procesează 600.000 pe zi. Când i-am spus CEO-ului că trebuie să facă un buget în care să ne spună ce trebuie să facem asta, el mi-a spus: Am șanse mai mari să câștig la Loto decât să vă dau un buget cu câți bani o să-mi intre în cont și câți o să-mi iasă. În momentul ăsta, știu în fiecare moment unde sunt coletele, câte colete am, care este previziunea de intrări și de ieșiri, în fiecare zi.

  • Tot lucrul ăsta s-a întâmplat pentru că a existat o încredere și o viziune că asta este calea pe care se pot face lucrurile. Asta vine din experiența noastră construită în timp, pe care, repet, suntem dispuși să o împărtășim. A fost viziunea asta și apoi s-a venit cu un know-how, cu ce înseamnă digitalizare. Pentru noi a însemnat foarte mult să creezi sisteme, să pui date în spatele lor și, apoi, să le dai oamenilor posibilitatea de a lua decizii cu acele date. Nu e un lucru simplu, dar pentru toate avem soluții.

  • Din fericire, cred că suntem într-un moment bun, multe lucruri s-au comodizat, sunt mai ușor de accesat, și a crescut și know-how-ul pe care-l avem în industrie și al oamenilor pe care îi avem în industrie. Cred că avem toate ingredientele ca să se întâmple lucrurile, chiar mai repede decât cei 10 – 20 de ani de care spuneam, deși sunt absolut conștient că e un proces care ia timp. Pentru că înseamnă de înțeles, înseamnă o viziune, o aplicare, înseamnă lucrul cu oameni foarte buni pe care trebuie să-i antrenezi, să-i aduci la tine, care nu sunt neapărat ieftini. Dar, valoarea pe care o pot aduce este foarte mare.

  • Dacă se pune accent nu numai pe partea de implementare, ci și pe partea de conștientizare, o parte foarte importantă e că e un proces la care trebuie să ia parte toată lumea – toți oamenii dintr-o companie. Este digitalizare și pentru HR, penrtu că și acolo avem fișiere despre cum angajăm ș.a.m.d. Absolut toată lumea trebuie să participe și să înțeleagă beneficiile.

  • La fel este și în administrația publică. Fiecare minsiter, fiecare administrație publică locală trebuie să ia parte și să conștientizeze beneficiile pe care le au utilizatorii și beneficiile pe care le au angajații. Să nu uităm că și angajații au o mare parte de beneficii și este de datoria tuturor să le explice aceste lucruri.

  • Din nou, suntem dispuși să împărtășim acest know-how cu cine vrea să ne asculte, ținând cont de exepriența noastră trecută. Se poate face această conexiune între know-how-ul din zona privată cu cea publică.

****

Întrebare: E clar că ai văzut niște procese de digitalizare prin companii mari. În ce măsură procesul ăsta de digitalizare este unul iterativ, care are o buclă de feedback și apoi de improvement?

Dacă te uiți la digitalizarea eMag sau Sameday, în care ai fost implicat, dă-ne cinci lucruri critice care trebuie să se întâmple pentru ca lucrurile să meargă.

Răspuns: Sigur că există o mare doză de iterație. Avem procese și avem digitalizări pe care le-am început pe excel și este foarte important de avut în vedere că digitalizarea vine și cu o structurare a proceselor. În niciun caz nu vrei să ai un proces prost pe care să-l pui într-o formă digitală. Cum noi nu vrem să facem digitalizarea în sistem public doar ca să scanăm niște hârtii sau să scoatem la imprimantă niște hârtii. Trebuie să te uiți și la procesele din spate. Și, da, există un mare feedback loop de a învăța … țin minte, perfect, că mă aflam în depozitul eMag, aveam o mare schimbare de proces, tocmai pentru a optimiza felul în care scoatem produsele din Black Friday. O schimbare mare de sisteme. Unul dintre programatori a făcut o eroare care a blocat tot 12 ore. Când se duce, se duce pe tot ecosistemul. Faptul că s-a blocat în depozit și nu mai puteam să scoatem produsele a blocat totul – pe Centură erau toate TIR-urile care așteptau ș.a.m.d. Au avut puterea, toți cei de la conducere, să înțeleagă că este o schimbare mare care poate să vină cu niște costuri și că poate fi tolerată acea eroare. Am nenumărate exemple în care am dat-o în bară, dar asta a fost parte a procesului.

Asta e important și vine în completarea a ceea ce ai spus și tu. Unele erori nu sunt intenționate și este omenește să se întâmple și e parte a cum construiește.

Un alt factor cheie. Mă întorc la faptul că totul pleacă de la nevoia clientului. Fie că e un client intern, fie unul extern, nu uita că digitalizarea nu este un  scop în sine, ci trebuie să rezolve o problemă a cuiva. Fac o nouă paralelă. M-am întors de la părinții mei. A fost mama la control. Sunt atât de aiurea procesele acestea –  trebuie să te duci la doctor și să te întorci la medic cu analizele, doar ca să-ți dea o hârtie și să te duci să-ți iei medicamentele de la farmacie. La modul ideal și cum îmi doresc să fie interacțiunea – doctorul vede rezultatul analizelor în aplicație, emiterețeta electronic etc. Asta înseamnă digitalizare pentru părinții mei, ăsta este beneficiul pe care am vrea  să-l aducem, acolo vrem să ne ducem.

Întorcându-mă la key success factors: niciodată nu uitați pentru cine facem anumite lucruri. Trebuie să fie un beneficiu pentru client. Toată lumea trebuie să fie on board, după cum spuneam. Digitalizarea nu ține doar de departamentul de IT. Dacă nu e toată lumea on board, nu se întâmplă. Ca să faci toată lumea on board, asta înseamnă că trebuie comunicat, trebuie explicat.

O altă cheie importantă de succes este despre oameni. Să nu uităm că este despre oameni, despre construit de echipe, despre niște resurse care sunt greu de găsit. Este extrem de important să stai alături de ei, să înțelegi nevoile lor și să construiești echipe care să te ajute în tot acest proces.

Întrebare: Din experiența de piață, mai există vreo piedică în digitalizare din cauza conservatorismului la nivelul unor companii?

Răspuns: Întotdeauna există. Orice schimbare vine cu o rezistență, cu o reticență. Important e ca aceia care văd beneficiile să explice acest lucru. Nu este ușor un proces de digitalizare. Noi, în eMag, care credem că suntem o companie foarte digitală, am avut de multe ori rezistență. Rezistență la schimbarea unui sistem, la implementarea unui nou sistem, rezistență când deciziile pe care le luai tu intuitiv se iau acum prin date, sau se iau automat de către cineva. Era foarte simplu acum 15 ani să faci prețurile pentru gama de telefoane mobile. Acum, toate trebuie făcut în mod automatizat, pe baza unui algoritm, a unui input pe care tu îl dai, și nu mai stai tu tot timpul să faci prețul, să vezi cu cât se vinde Iphone-ul ăsta azi. Reticența e normală și se întâmplă în orice companie.

Aud foarte mult despre rezistența din zona de AI. Eu, din nou, sunt foarte optimist și foarte încântat de ceea ce poate face ChatGPT. Deocamdată nu-mi face curat și nici mâncare, dar cred că aduce un mare plus și, ca pe orice lucru nou, trebuie să-l luăm cu bine și cu rele.

Orice tehnologie nouă. De exemplu, mașini mai rapide, dar mai multe accidente pe șosele. Toate vin cu plususri și minusuri, dar trebuie să le adresăm.

Marian Dobrilă, Președinte al Coaliției Pro-Impact și Director general TDP: ”Degeaba ai digitalizarea proceselor dacă nu ai procese pregătite care să fie digitalizate”

Marian Dobrilă, director general TDP, face o afirmație curiosă la prima vedere: ”degeaba ai digitalizarea proceselor dacă nu ai procese pregătite care să fie digitalizate”. Marian Dobrilă explică: ”Dintre clienții mei care au vrut să acceseze fonduri de digitalizare majoritatea se loveau de faptul că singura idee de digitalizare pe care o aveau era să își cumpere laptopuri. Când au auzit că nu se poate au renunțat. Auzind apoi și criteriul că trebuie să își crească cifra de afaceri cu 10% ca urmare a investiției au considerat că e un program neadaptat.”

Principalele declarații ale lui Marian Dobrilă:

  • Avem un mare defect- în tinerețe eram pasionat de absorbția fondurilor europene. Erau anii aceia frumoși în care trebuiau absorbite fonduri europene cu orice preț. Am reușit treaba asta, am ajuns la absorbții de peste 90%. Odată cu vârsta am devenit însă obsedat de impactul proiectelor.

  • Îmi dau seama că putem face absorbție dar îmi dau seama că orizontul nostru ar trebui mutat, trebuie să ridicăm capul din pământ și să ne uităm mai departe la fonduri europene. Am sintetizat câteva cifre cu privire la fonduri europene deși mi-a fost foarte greu. Informația e mai împrăștiată și mai prost structurată decât a fost în 2009. Numai cine cunoaște pe cineva pe la ministere poate să afle câte proiecte sunt în implementare și în ce stadiu sunt.

  • Trag concluzia că în acest moment avem cel puțin 3 miliarde euro fonduri europene active pe digitalizare, dintre care 2 miliarde la stat și un miliard la privat. Sunt pasionat de cifre simple, fără zecimale…

  • Din experința pe care o am, lucrând pe nenumărate tipuri de fonduri, acesta e doar vârful icebergului. Adevărata dimensiune a digitalizării o vezi în bugetele proiectelor, unde suma e încă pe atât sau mai mare. Cred că acele 70 miliarde- PNRR, fonduri structurale, fonduri pentru agricultură – cred că cel puțin 10% sunt bani care se duc în direcția digitalizării a sistemelor.

  • Asta e o sumă, acest procent, încă nu spune totul ținând cont că noi ne comparăm cu autostrăzi și investiții în infrastructură. În trendul în care suntem, cred că digitalizarea e princpala țintă. Ce înseamnă, de fapt, aceste cifre? Înseamnă un tsunami pe piață. O piață care acum, să ne înțelegem, nu vede acești bani.

  • Noi, la români, în tradiția ”revelionului” fondurilor europene, în care toate se întâmplă în ultimul moment, putem avea această senzație de ușurință, că suntem într-o poziție extrem de favorabilă, pentru că banii vor veni.

  • În jurul nostru, îm anul 2020 s-a petrecut un fenomen pe care puțină lume îl cunoaște, iar CDG a scris mult pe acest subiect: s-a dat drumul la subvenții. Până acum, economia mondială era guvernată de acorduri, erau limitate ajutroarele de stat. Acum inclusiv Europa, care avea niște reguli drastice cu privire la ajutor de stat, la distorsiunea competiției, a dat liber statelor să dea mii de miliarde.

  • China a dat mii de miliarde, America a dat mii de miliarde. Noi, cu aceste miliarde ale noastre avem marea provocare să creăm impact în economie, să folosim digitalizarea ca locomotivă, care să dea viață celorlalte industrii, nu numai industriei IT, nu urmărim digitalizare ca scop în sine.

  • Am auzit ideea extrem de valoroasă că degeaba ai digitalizarea proceselor dacă nu ai procese pregătite care să fie digitalizate. Din clienții mei care au vrut să acceseze fonduri de digitalizare majoritatea se loveau de faptul că singura idee de digitalizare pe care o aveau era să își cumpere laptopuri. Când au auzit că nu se poate au renunțat. Auzind apoi și criteriul că trebuie să își crească cifra de afaceri cu 10% ca urmare a investiției au considerat că e un program neadaptat.

  • Cred că în mediul privat, dar și în mediul public, BPR- Business process reengineering – e o condiție care ar putea da multă putere acestei digitalizări și mult  impact în  economie, În primul rând la nivelul statului.

  • Ca să nu par utopic, cred că ar trebui să ne uităm fiecare în curtea nostră, să ne facem noi, antreprenorii români, această organizare internă pentru că nu contează cu ce viteză mergi dacă nu știi unde te duci. E valabil nu doar în fonduri europene și în digitalizare.

  • Am discutat despre cantitatea fondurilor europene. Cred că mai e un subiect de calitate al fondurilor europene, un cost ascuns al acestor fonduri. În primul rând calitatea accesului la fonduri a fost mizerabilă. Fondurile de digitalizare au întârziat cu anii.

  • Am avut versiuni succesive de ghiduri, antreprenorii și-au făcut proiecte și, ca să citez un coleg pe care l-am sunat să îl întreb cum e cu digitalizarea, mi-a spus că tocmai a primit aprobare pe un proiect pe care uitase că l-a depus.

  • Realitatea este că în acest moment cantitatea dă doar o mică parte din informație. Auroritățile române au luat acest PNRR, care a venit ca un bonus de 28 de miliarde și au spus: ”Domnule, e prea mult, facem ce putem”. Acest ”facem ce putem” e legea noastră a fondurilor europene de astăzi.
  • Nu pot să reproșez nimic pentru că omul chiar face ce poate. Dar nu a existat un salt în organizare, în structuri, în investiții cu impact de creștere a capacității administrative, de diversificare a modului în care e folosită asistența tehnică.

  • Statul român nu a descoperit încă acel Owners Engineering pe care toate statele mari le au, începând cu statul chinez, în care angajez privatul ca să îți traseze mai exact descrierea necesităților tale. Statul român lansează ghiduri pentru că trebue să bifeze termene. Nu contează câte ghiduri sunt de lansat.

  • Aș duce discuția asta despre fonduri europene, frumoasă, de altfel, odată la faptul că suntem forțați să mai renunțăm la această răbdare brucanică și să folosim momentul. Să accelerăm procesele de absorbție, de absorbție de calitate, a fondurilor europene.

  • Riscăm să ne confruntăm cu situații și mai rele, în care niște companii nu doar să nu poată beneficia de fonduri europene, ci să le pună în cap, pe românește, pentru că a venit un audit care constată că criteriul de eligibilitate nu a fost bine intepretat și nu era nimeni eligibil. Atunci, statul român va face în 2 luni o recuperare de bani de la toți ca să își apere spatele- avem cazuri în industria pescuitului în care s-au recuperat de la beneficiari 50% din banii absorbiți.

  • Un accent trebuie pus și pe timp și pe modul de absorbție al acestor bani. Pare că e târziu. Nu e, programele regionale abia acum încep. POCIDIF a început și n-a început- sunt foarte multe programe întârziate. PNRR abia a semnat contracte de finanțare pentru anumiți beneficiari iar sesiunea de digitalizare  pentru proiecte mari e în plină desfășurtare după 3 ani și jumătate de la primul anunț.

  • Un prim mesaj pe care vreau să îl transmit: noi ar trebui să ne mobilizăm, să avem agendă comună. Prin Coaliția Pro-Impact încerc să dăm statului niște direcții în care ar putea să investească. Minim de efort cu maxim de rezultate. Folosirea acestei asistențe tehnice pentru tot ce mai înseamnă evaluare, monitorizare, studii de impact ca să înțelegi ce efect au avut fondurile alocate, cum să le folosești mai bine când creezi următoarele ținte și specificații.

  • Mai remarc, cu bucurie, un fenomen: schimbarea antreprenorului român care dintr-un animal domestic, cumințel, a ajuns un anumal sălbatic, rezilient în fața circumstanțelor. Înainte numai la gândul că cineva s-ar putea vre-odată să vină să își ceară banii înapoi, acum oamenii își asumă riscuri, au înțeles că fondurile europene nu sunt un lux.

  • Câtă vreme toți competitorii tăi pe plan local, regional, mondial accesează granturi, direct sau indirect, câteodată această mișcare nu mai este doar alternativă, e ceva ce e ști obligat să faci.

  • Ne-am schimbat ca antreprenori, nu mai stăm la mila statului, orice ar fi mergem înainte, construim, ne adaptăm, ne coalizăm- în sensul cel mai bun al cuvântrului- am început să vedem departe, am început să îi forțăm pe cei din administrații să se uite mai departe. E foarte important.

  • Da, în această țară avem multe avantaje, Totul ține de noi, comparându-ne cu alte țări nu avem un stat abuziv. Nu avem o societate inflexibilă în care nimic nu mai pătrunde și totul e așezat și nu mai ai ce face. Suntem într-o zonă de mijloc în care putem exploata încă atuuri.

Întrebări:

Cum vedeți sustenabilitatea ulterioară a acestor programe, acestor fonduri europene?

Discuția despre impact este ce rămâne în urma acestor bani. În acest moment, în majoritatea domeniilor de impact investițiile în fonduri europene  pleacă, contruind industriile altora, societățile altora. Pleacă cu prea multă larghețe. În acest moment, o tehnologie medicală pe care o cumpărăm din fonduri europene intră în România cu adaos de 3-400%. Cumpărăm mult profit, pe care am putea să îl facem noi.

Forța de muncă străină e din ce în ce mai multă, e folosită în proiecte europene- ceea ce e un lucru bun, că n-ar avea cine să muncească, dar banii pleacă. Tehnologia și producția e prea puțin românească, profiturile sunt prea puțin în România. Principala preocupare ar fi să ținem acești bani aici, să facem ce face absolut orice altă țară apropo de sprijinirea dezvoltării acelor zone unde există piață asigurată

Nu facem asta, sau o facem prea încet. Votîm cu banii noștri. Când intri într-un magazin votezi profitul acelui întreprinzător. Dacă cumperi gem făcut în Australia, trimiți ăprofit firmei care a cules prunele din Australia. Deocamdată, e incredibil de greu să convingi un om să cumpere ceapa produsă de vecinul lui.

Ce ați recomanda celor ca noi care așteptăm ca fondurile să se întâmple?

Exită două tipuri de proiecte critice pentru dezvoltarea afacerii pentru care eu nu recomand să aștepte nimeni niciun fond. Orice fond de care te apuci ar putea dura 5 ani, am auzit. Chiar așa este, nu e exagerare. O altă modalitate de a gândi fondurile- există companii care au direcții de dezvoltare noi, care au nevoie de capital, care pot fi optimizate pentru accesarea de fonduri europene. Vă recomand să faceți asta. Au de câștigat cei care sunt kamikaze, gândesc un concept de proiect acre să se potrivească 80% nevoilor, dar e foarte importantă flexibilizarea. Schimbăm planurile din mers pentru că e un proces, nu un eveniment fix ca nunta sau botezul.

Nu vă duceți pe urgențe, pe lucruri care riscă businessul dacă nu se întâmplă

Eugen Schwab, Vice President Research, Vice President CEE, PAC: ”Fondurile europene finanțează cheltuieli de capital, proiecte care încep și se termină. Dar se se întâmplă după aceea? ”

”Deocamdată, fondurile europene finanțează cheltuieli de capital, proiecte care încep și se termină. Ce se întâmplă după aceea?”, se întreabă Eugen Schwab, vicepreședinte CEE,PAC.

De ce această întrebare? Răspunsul: ”Orice digitalizare are nevoie să fie menținută, dar nu la nivelul anului sau momentului la care a fost implementată sau proiectată. Ea trebuie să țină pasul cu ceea ce se întâmplă mai departe în această lume într-o dinamică extraordinară. Aproape nimeni în administrația publică din România nu este pregătit și nu are un plan, financiar și uman, cu privire la o perioadă post-implementare mai lungă. Ce se va întâmpla cu acele sisteme și tehnologii mai departe?

Principalele declarații ale lui Eugen Schwab:

  • O perspectivă regională aș putea să ofer și istoric, în sensul că România, ca piață IT, ca teritoriu în care se discută și se implementează transformare digitală, a evoluat mult în ultimii cel puțin 5 – 10 ani. Eu, urmăresc această piață, ca reprezentant PAC, dar și ca analist și consultant, de 25 de ani. Am început când abia oprisem minerii să vină cu totul (în 1999 – n.red.).

  • Azi, România este o țară care începe să ia în serios această temă a digitalizării și nu e vorba numai despre volume, deși ele sunt importante evident, ci și despre banii alocați. Din păcate, sunt prea puțini față de cât s-ar putea, raportat la ceea ce circulă, la sumele potențial disponibile prin fondurile europene.

  • Această digitalizare, această direcție de investiții în tot ceea ce înseamnă tehnologie a informației, digital, nu se rezumă la ceea ce se cumpără prin fonduri europene, nu se rezumă nici la ceea ce se cumpără în general prin fonduri și investiții și bugete de orice fel, nu se rezumă nici măcar la ceea ce se decide ca și un plan de investiții. Este acel element pe care noi îl numim IT expenditure, unde includem atât ceea ce se cumpără de pe piață – hardware, software, servicii -, cât și cheltuielile interne, care sunt fie cele cu personalul din departamente și echipe IT, fie cele legate, de exemplu, de cheltuieli cu centre de date etc.

  • Acest volum, din estimările noastre pentru 2024, o să ajungă la 4,5 miliarde de euro. O cifră mică pentru o economie care generează un PIB de peste 300 de miliarde de euro. Este o cifră mică, mai cu seamă dacă ne uităm la potențialul țării, atât din punct de vedere al populației, cât și punct de vedere al companiilor analizate pe principalele verticale. Din această sumă, cu aproximativ 3 miliarde se achiziționează de pe piață hardware, software și servicii, restul fiind cheltuieli interne.

  • Piața IT, această piață internă, această piață domestică, va avea, credem noi, o evoluție, o creștere, în următorii cinci ani, la o medie de peste 10%, cu optimism mergând către 13 – 14 – 15%. Creștere superioară altor țări din regiune, din Europa de Est, dar, plecând de la un nivel de maturitate mult inferior acestora.

  • O chestiune care se discută mai puțin este despre impactul a ceea ce se cheltuiește în acești ani cu acces la aceste fonduri europene. Un sistem informatic care nu se rezumă la cumpărat servere, laptopuri, monitoare, imprimante este un sistem viu. Acest sistem, odată dezvoltat, presupune alte cheltuieli după aceea.

  • Ce faci după aceea? Mă refer la administrația publică. Foarte puțini își pun această întrebare – ce faci după aceea cu aceste sisteme? Deocamdată, fondurile europene finanțează cheltuieli de capital, proiecte care încep și se termină. Ce se întâmplă după aceea?

  • Cine are capacitatea financiară și umană, în egală măsură, să aibă grijă să dezvolte aceste sisteme, nu doar să facă o mentenanță. Așa cum vedem, orice digitalizare are nevoie să fie menținută, dar nu la nivelul anului sau momentului la care a fost implementată sau proiectată. Ea trebuie să țină pasul cu ceea ce se întâmplă mai departe în această lume într-o dinamică extraordinară.

  • Aproape nimeni în administrația publică din România nu este pregătit și nu are un plan, financiar și uman, cu privire la o perioadă post-implementare mai lungă. Ce se va întâmpla cu acele sisteme și tehnologii mai departe?

  • Acolo este un potențial enorm pentru industria locală de servicii informatice. Când spun industria locală mă refer la companiile care activează cu echipe de specialiști din România, indiferent de acționariatul acestor companii.

  • Aici intervine și un aspect foarte interesant, al companiilor la care ne uităm astăzi că prestează exclusiv sau majoritar pentru piețe externe și vor avea acea experiență și knowledge-ul, experții, ca să propună și în România aceste servicii. Este o oportunitate. Acum li se va da această șansă? Sau aceste sisteme implementate pe acest val de fonduri europene vor stagna, în cel mai bun caz? Sau, așa cum am văzut în ultimii 10 – 15 ani, când au fost sisteme implementate și la un moment dat ele au fost aproape abandonate.

  • Acolo eu am un mare semn de întrebare, pentru că nu văd la nivel guvernamental, la nivel bugetar, această preocupare.

  • În zona privată, comercială, vedem foarte multă maturizare, vedem niște salturi destul de mari în adopția digitalului, în transformarea digitală. Dar, și acolo, cu foarte mici excepții, vedem o perspectivă și un angajament pe termen scurt și foarte scurt.

  • De ce? Din multe motive. Cele mai importante ar fi cele legate de lipsa de predictibilitate a mediului, nesinguranță, nesiguranță în evoluția cadrului legislativ, nesiguranță în ceea ce privește schimbarea peisajului concurențial. Indiferent că vorbim de comerț alimentar, fabrici de magiun sau de siderurgie, experiența a arătat că, într-un termen de câteva luni maximum un an, pot apărea constrângeri care să dea peste cap un business, care să dea peste cap niște planuri.

  • Din niște survey-uri pe care le-am făcut la nivel de IT decisions makers rezultă foarte clar – nu doar în România, dar în România este mai pregnant – că ceea ce preocupă azi este acea digitalizare cu impact cvasi-imediat sau, cel mult, pentru sfârșitul anului. Anul viitor să am impact, să văd rezultate. Asta reprezintă o frână în inovație. Și România este mereu la coada oricărui clasament în ceea ce privește inovația. Nu poți să faci inovație dacă nu ai încredere în viitor.

  • Dacă privim pe termen foarte lung putem avea o perspectivă optimistă, dar acel optimism este format din niște pași mici, nu dintr-o strategie pe termen lung. Vedem chiar mai puține strategii pe termen lung decât în urmă cu 10 ani.

***

Întrebare: Dacă ar fi să recomandăm o posibilă măsură pe care să o ia decidenții politici în zona aceasta de digitalizare, acre ar fi aceasta?

Răspuns: Eu cred că ar trebui să lucreze la niște parteneriate pe termen lung și să se dea niște semnale pe termen mai lung cu privire la serviciile și inițiativele legate de această digitalizare

Partener instituțional:

Academia de Studii Economice – ASE București

Parteneri:

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Sâmbătă seară ne-a trecut tuturor – nu numai lui Donald

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: