5 aprilie, 2021

Marile probleme ale agriculturii sunt generate de deficitul de asociere și de lipsa investițiilor, sau a sprijinului pentru crearea de centre de prelucrare a produselor agricole – a afirmat Camelia Șucu, proprietar al Piaţei de Gros Abundia, în cadrul conferinței CursDeGuvernare „Capitalul autohton – nivelul următor: planurile de adecvare și de internaționalizare în noua economie post-Covid” (30.03.2021). Vă prezentăm cele mai importante declarații ale omului de afaceri din cadrul conferinței.

Cooperarea dintre cei trei actori principali din agricultură – producători, retailer și stat – este absolut necesară, crede Camelia Șucu.

”Marea problemă a agriculturii este această asociere care este foarte greoaie. A doua problemă ar fi identificarea bazinelor legumicole și necesitatea realizării de centre de colectare, ambalare, livrare de produse proaspete. Dacă reușești să aduni mai mulți producători cu mai mult de două-trei hectare în posesie, să poți să-i convingi, să-i pui în aceeași platformă și să îi convingi să producă același produs, cu achiziții centralizate de semințe, cu achiziții de substanțe centralizate, prețurile ar fi cele cu care ai putea veni la o bursă. Realizarea de unități de procesare este un must, pentru că există foarte mult calitatea a doua și a treia și de aceea noi importăm foarte multe produse procesate la prețurile pe care le știm”, a declarat antreprenoarea.

Intervenția VIDEO integrală:

Principalele declarații ale Cameliei Șucu:

Putem să dezvoltăm foarte multe, dar trebuie să avem și mâncare. Țara noastră poate să producă foarte mult. Poate să producă nu numai cereale. Putem să exportăm nu doar cereale și animale vii. Am putea deveni un jucător important și pe partea de legume și fructe. România beneficiază de o climă favorabilă și are un pământ care este aur. Foarte mulți cultivatori și foarte mulți agricultori mari din afara țării au identificat acest lucru și au spus că suntem foarte norocoși să avem acest sol.
Însă, ca să poți deveni un jucător important trebuie să ai prețuri bune. Ca să ai prețuri bune trebuie să știi să faci aceste proiecte să fie integrate. Am început drumul în agricultură în 2010-2011 și la momentul acela încercam să îi conving pe mii producători, pentru că avem extrem de mulți – pe 2.000-3.000 de metri pătrat, să își pună produsele la un loc să le putem vinde la un preț mai bun. A fost o experiență frumoasă, am cunoscut oameni frumoși, dar cu mentalități greșite.
Acum trei ani mi-am dat seama că dacă vrei să faci un proiect integrat gen cooperative trebuie să dai un exemplu și să îi arăți producătorului mic cum se face un preț bun. Marea problemă a agriculturii este această asociere care este foarte greoaie. A doua problemă ar fi identificarea bazinelor legumicole și necesitatea realizării de centre de colectare, ambalare, livrare de produse proaspete. Dacă reușești să aduni mai mulți producători cu mai mult de două-trei hectare în posesie, să poți să-i convingi, să-i pui în aceeași platformă și să îi convingi să producă același produs, cu achiziții centralizate de semințe, cu achiziții de substanțe centralizate, prețurile ar fi cele cu care ai putea veni la o bursă.
Realizarea de unități de procesare este un must, pentru că există foarte mult calitatea a doua și a treia și de aceea noi importăm foarte multe produse procesate la prețurile pe care le știm. Cooperarea dintre cei trei actori principali din agricultură: producători, retailer și stat este absolut necesară.
În general nu am așteptat foarte mult ajutor de la stat, măcar să nu ne pună piedici.
Noi am propus câteva programe specifice ministerului: ajutarea producătorului să se asocieze pentru a realiza cantități mai mari și calitate mai bună; acordarea de facilitate de finanțare, fiscală, fonduri nerambursabile pentru realizarea/modernizarea de ferme de legume și fructe, unități de depozitare și procesare (Acest program este pe masa Guvernului de mai multe Guverne); acordarea de subvenții suplimentare pentru cantitatea de legume și fructe puse în piață; crearea infrastructurii necesare de depozitare și desfacere la nivel național cât și stimularea industriei procesatoare; subvenționarea depozitării pe termen lung a fructelor și legumelor (de exemplu, energia electrică); acordarea de ajutor de stat pentru certificări și implementarea unor reguli de bună practică în fermele legumicole și pomicole pentru un acces facil în supermarket și la export; demararea unui program național de promovare a consumului de produse românești; dezvoltarea rețelei de irigații și a managementului sustenabil al resursei de apă; dezvoltarea învățământului agricol.
Forța de muncă și oamenii și educația sunt o problemă de care trebuie să ținem cont. Școlile profesionale care existau pe vremuri nu mai sunt în număr atât de mare. Nici foarte mulți ingineri agricoli nu mai scoatem. Să fii agricultor la țară nu mai este o mare onoare și văd că a început să fie din ce în ce mai mult un trend al celor de la oraș să fie agricultori. Forța de muncă este o problemă și în sectorul agricol. Poți să încerci să dezvolți o asociere. În momentul în care ajungi să culegi legumele cultivate pe sute de hectare ajungi la problema forței de muncă.
În pandemie, foarte mulți s-au întors și au început să-și dorească să rămână pe lângă casele lor și cred că este un moment prielnic și ar trebui să profităm în a-i îngloba în agricultura românească.