joi

11 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

31 octombrie, 2017

Potrivit datelor publicate de Eurostat, veniturile disponibile ale gospodăriilor româneşti au cunoscut după criza din 2008 cea mai mare reducere cu excepţia Greciei şi au atins cel mai scăzut nivel post-criză în 2012, dar au revenit foarte rapid ulterior spre a doua creştere din UE pe ultimii opt ani, după cea consemnată de Bulgaria.

Venitul disponibil real brut al gospodăriilor (inclusiv instituţiile non-profit care lucrează în beneficiul gospodăriilor) exprimat la paritatea puterilor de cumpărare standard (PPS) arată capacitatea reală DISCREŢIONARĂ de achiziţie de bunuri şi servicii a unei gospodării, în condiţii de preţuri aduse în termeni comparabili la nivel european şi este calculată potrivit sistemului european de conturi ESA.

Evoluţia venitului brut disponibil al gospodăriilor în termeni reali (la paritatea puterilor de cumpărare standard, 2008 =100)


Observații și învățăminte în contextul european

Nu am complicat datele prezentate cu întreaga perioadă 2005 – 2016 prelucrată şi publicată de Eurostat şi cu toate cele 28 de state ale uniunii plus Islanda şi Norvegia, monitorizate şi ele potrivit aceloraşi standarde de evaluare. Importante sunt câteva observaţii care să ne ajute în luarea unor decizii ceva mai bune în ceea ce priveşte veniturile gospodăriilor.

1.Ştiam că doar Polonia nu a înregistrat în perioada crizei reduceri ale PIB, dar se poate vedea cum gospodăriile din Cehia şi Slovacia au rămas şi ele peste nivelul de referinţă din 2008. Diferenţa este că slovacii veneau de la 97% în 2007 şi au reuşit să-şi păstreze nivelul de trai la limită exact la intrarea în zona Euro, în timp ce cehii şi-au ajustat timpuriu consumul de la 102,5% în 2007 şi au traversat criza la valori moderate în raport cu 2008 până în 2012.

2. Interesantă comparaţia între cele două mari economii ale Zonei Euro, Franţa, care a păstrat şi ea veniturile gospodăriilor pe parcursul crizei, şi Germania, care s-a ajustat pe moment, pentru a prinde o viteză mai mare ulterior şi a intra pe o traiectorie de creştere stabilă, durabilă, fără deficit bugetar şi cu reducerea datoriei publice.


De la 69,9% la mijlocul lui 2016, nemţii au coborât senzaţional la 66,0% la mijlocul lui 2017 ( fără să trimită performanţa economică reală în consum imediat), în timp ce francezii au urcat în de la 98,1% din PIB la 99,3% din PIB pe fondul unui minus în finanţele publice grevate de angajamente greu sustenabile. Cu costurile de rigoare în plăţi de dobânzi şi comisioane care afectează bugetul public an de an şi pot trimite un buget cu excedent primar ( fără a lua în calcul plăţile aferente datoriei publice) în deficit.

3.Venită de la un nivel relativ de doar 78,3% în anul 2005 în raport cu 2008 al veniturilor disponibile pentru gospodării ( cu un avans de aproape 28% al nivelului de trai în decurs de trei ani, am fost ţara care a beneficiat cel mai mult de intrarea în UE, deşi acum am cam uitat acest lucru) , România a cunoscut o scădere de peste zece procente în 2009 (la 89,7%), similară doar cu evoluţiile din Letonia ( 88,7%) şi Lituania (89,5%), economii cu mult mai mici şi, inerent, mai instabile.

Pentru referinţă, Bulgaria (aflată în regim de curs fix, indexat la euro şi, prin urmare, nefectată – pozitiv sau negativ – de variaţiile importante ale cursului de schimb din România) a avut un recul mult mai redus şi a revenit pe plus în 2011. După care a avansat ceva mai bine decât noi până în 2015.

De notat că, s-ar putea, după ce se va face prelucrarea datelor transmise la Eurostat ceva mai lent, să constatăm că iar am trecut în faţa lor după creşterile de venituri din 2016. Ceea ce este un lucru bun pentru moment dar nu neapărat şi din perspectiva stabilităţii economice şi a evoluţiilor pe termen lung.

4.Surprinzător pentru noi, care ar cam trebui să ne obişnuim cu creşterile şi descreşterile din economia de piaţă, implicit să preţuim mai mult stabilitatea decât accelerările urmate de frâne bruşte, în 2016 erau 11 state membre UE în care venitul disponibil nu a revenit la nivelul din 2008.

Că în această categoria intrau Grecia, Spania Italia, Portugalia, Cipru, şi Croaţia (care nu se ştie de ce, nu dă date din 2013 încoace) mai treacă-meargă, dar regăsim aici şi ţări precum Olanda (92,8% faţă de 2008), Austria (94,8%), Marea Britanie (95,6%), Slovenia (98,4%) sau Finlanda (99,1%).

Desigur, se poate spune că ei au de unde să scadă sau să nu crească dar, din perspectiva aşteptărilor , ar trebui să luăm aminte că nu există creşteri eterne. Aşadar, o strategie de majorare moderată dar permanentă a veniturilor real disponibile pentru gospodării este mai utilă decât forţarea unor majorări urmate de plafonare sau recul.

Dacă tot am ajuns la niveluri foarte ridicate faţă de acum zece ani, poate că ar fi prudent să nu întindem coarda şi să stabilizăm situaţia precum cehii sau slovacii, nu să urmărim o majorare continuu crescută, pe principiul inducţiei incomplete, dovedit incorect în matematică şi în economie.

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: