Analiză

România și deficitul excesiv – ce este, ce riscăm, ce putem face

România a mai încălcat regula de deficit buget bugetar de maxim 3% din PIB în perioada de preaderare 1998 – 2001 și după aderare 2008… Mai mult

12.02.2020

Analiză

Salariul mediu net a urcat la aproape 700 de euro, productivitatea muncii industriale la -1,2%

Potrivit datelor publicate de INS, câștigul salarial mediu brut din luna decembrie 2019 a ajuns la 5.465 lei, cu 5,2% mai mare faţă de luna… Mai mult

11.02.2020

La obiect

Index necruțător la Capitalul Uman: la doar 60% din potențialul său de productivitate va ajunge, în medie, un tânăr român la maturitate

În medie, un copil născut în România, în 2017, va atinge la 18 ani doar 60% din potențialul său de productivitate, în condițiile actuale ale… Mai mult

11.02.2020

Chestiunea

Economia subterană – 21% din PIB, varianta de lucru a INS

La nu mai puțin de 21% PIB se ridică în România așa numita ”economie neobservată”. E vorba de activitățile economice care – într-un fel sau… Mai mult

10.02.2020

Cronicile

Valentin Naumescu / Franco-germanii felicită şi abandonează Ucraina în favoarea relaţiei cu Rusia

de Valentin Naumescu 9.6.2014

Întrebări şi puncte cheie:

  • Apar semnale politico-diplomatice tot mai clare că Germania şi Franţa vor să treacă uşor peste „episodul Crimeea”din martie a.c., ca şi peste rebeliunea alimentată de Moscova din regiunea de est a Ucrainei, pentru a-şinormaliza relaţiile cu Rusia, pe baze contractuale;

  • Pentru Uniunea Europeană, devine pe zi ce trece tot mai evident că necompromiterea relaţiei comerciale imense cu Federaţia Rusă este mai importantă decât perspectiva occidentală a unei Ucraine revoluţionare, naţionaliste şi imprevizibile;

  • În declaraţii făcute practic simultan, miniştrii de externe german, Frank Walter Steinmeier, şi francez, Laurent Fabius, fie apreciază „schimbările considerabile” ale atitudinii Rusiei în ultima perioadă (?), îndemnând „Ucraina să fie precaută şi reţinută în acţiunile sale militare din estul ţării”1 (?!), fie temperează elanul pro-european al Kievului, arătând că „Uniunea nu este pregătită să integreze Ucraina”2;

  • Noul preşedinte ucrainean Petro Poroşenko este sfătuit de vest-europeni, în chiar ziua inaugurării sale, să aibă relaţii bune cu Rusia, după ce este evident că alegerile prezidenţiale anticipate au avut loc tocmai ca rezultat al debarcării unui preşedinte pro-rus, în urma Revoluţiei Euro Maidanului, soldată cu aproape o sută de victime;

  • Ucraina a pierdut meciul la masa verde. Destinul ei istoric de zonă tampon, între Occident şi Rusia, tocmai a fost reconfirmat, cu cinism, de vest-europeni, care nu au niciun interes să-şi deterioreze relaţiile economice cu partenerii de pe piaţa rusească, tocmai când mergeau mai bine ca oricând. La urma urmei, de ce ar face-o?;

  • Statele Unite vor încerca să aducă Ucraina cel puţin în NATO, dacă drumul Kievului spre Uniunea Europeană este un labirint fără ieşire. Propunerea americană se va lovi însă, din nou, de refuzul vest-european, la fel ca la Summitul de la Bucureşti, în 2008.Mai poate schimba America verdictul greu al europenilor faţă de Ucraina? Unii sugerează că da, precum Steven Pifer în altminteri excelenta analizăUkraine, Russia and the U.S. Policy Response”3.Personal, mă tem că nu. În fond, America are la această oră de oferit doar F-16 la mâna a doua (prin intermediari europeni, oricum foarte scumpe pentru economiile mici), ceva radare, câţiva interceptori anti-rachetă netestaţi, 600 de militari relocaţi din bazele vestice (Polonia cerea 10000!) şi mai ales exploatări de gaze de şist din belşug, dar nu plăteşte nimănui facturile, nu creează locuri de muncă, nu face investiţii masive în regiune, cu impact economic şi social major, iar cu cei un miliard de dolari anunţaţi de Obama la Varşovia, pentru infrastructură militară, nu se poate nicidecum concepe un al doilea plan Marshall, pentru securizarea Estului Europei. „Too little, too late” cum s-ar spune în concluzie, referitor la mandatele lui Barack Obama. Poate viitoarea administraţie republicană să facă mai mult în Europa?;

  • Avansul partidelor eurofobe, radicale, naţionaliste şi populistedin aproape întreaga Europă de vest „obligă” (din raţiuni electorale interne) guvernele acestor ţări să renunţe la politica porţilor deschise şi la discursul pro-integraţionist în legătură cu republicile ex-sovietice din Parteneriatul Estic;

  • Republica Moldova ar trebui să înveţe ceva din lecţia dură a Ucrainei şi să privească mult mai serios, mai lucid şi mai rapid spre soluţia unificării cu România, după recunoaşterea inevitabilă a independenţei Transnistriei, practic ultima poartă spre Uniunea Europeană, disponibilă pentru Chişinău şi pentru ideea reîntregirii naţiunii române. Altminteri, declaraţia derutantă a premierului Leancă legată de posibilitatea de a rămâne activi şi în Comunitatea Statelor Independente4, după semnarea Acordului de Asociere, respectiv aderarea la Spaţiul Economic Liber European, având în continuare relaţii economice speciale cu Rusia în cadrul C.S.I., nu poate fi înţeleasă decât ca recunoaşterea drumului politic închis spre Bruxelles.

*

Al doilea Război Rece pare pe sfârşite. Ucraina are, iată, un nou preşedinte (producător de ciocolată, ce ironie a unui destin amar!), Kremlinul l-a recunoscut ca legitim şi l-a apreciat, occidentalii au participat cu veselie la inaugurare, i-au transmis succes în negocierea unei relaţii amicale cu vecina Rusia, s-au scuzat că nu sunt pregătiţi să poftească Ucraina la masa lor şi au plecat.

Kievul a rămas cu datoriile la Gazprom, cu luptele sângeroase din estul ţării contra separatiştilor rusofoni, cu o situaţie economică dezastruoasă, aproape de faliment, fără peninsula Crimeea şi fără o perspectivă realistă de aderare la Uniunea Europeană. Nici scutirea de vize europene n-au apucat s-o obţină înainte de 25 mai, ca moldovenii, măcar să poată fugi tinerii mai repede de acolo şi să se poată salva în ţările „ospitaliere” ale lui Marine Le Pen, Geert Wilders sau Nigel Farage. Cercul s-a închis acum în jurul lor. Franco-germanii şi britanicii le-au alimentat iluziile în timpul Revoluţiei Euro Maidanului, apoi le-au întors spatele, când a venit vorba de „nota de plată”. Trădarea occidentală are totuşi gustul ciocolatei Roshen, ca o ieftină consolare.

Gata, prieteni, s-a terminat. Asta a fost totul. Ucraina a pierdut războiul. Povestea acestei revoluţii se va încheia tocmai atunci când credeam că, de fapt, abia începe. Va semna, desigur, pe 27 iunie Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, dar va pierde inevitabil controlul administrativ asupra regiunii estice Donbas şi mai ales nu va deveni, cel puţin la orizontul generaţiei noastre, stat-membru al Uniunii. Probabil, nici al Alianţei Nord-Atlantice, deşi America va încerca în perioada următoare să forţeze mâna franco-germanilor şi, la limită, nu este exclus să reuşească.

Timoraţi însă de valul contestatar din politica lor internă dar şi de spectrul pierderii relaţiei reciproc avantajoase cu Rusia, vest-europenii vor încerca să amâne sine die deciziile favorabile pentru admiterea Ucrainei cu drepturi depline în spaţiul occidental. Spuneam, într-un articol precedent, „să nu fim mai catolici decât Papa şi să lăsăm loc de Bună ziua în relaţia cu Rusia”5, căci marile puteri apusene vor ajunge mai devreme sau mai târziu la o înţelegere cu Moscova (ca în atâtea alte situaţii din trecut, binecunoscute), că vor găsi o formă de convieţuire pe continent, că nimeni nu doreşte război efectiv, că Putin şi Rogozin sunt trecători dar vecinătăţile geopolitice nu etc. Iată, acel moment al unui nou aranjament politic şi economic ruso-european pare să fie chiar mai aproape decât mi-am imaginat atunci…

Pe fond, Putin a câştigat al doilea Război Rece (cel puţin deocamdată), chiar dacă nu ne place să recunoaştem acest lucru şi probabil nu o vom face, multă vreme de acum înainte. A blocat Ucraina în lupte interne şi i-a răpit Crimeea (adică exact ce şi-a propus), a abuzat de resursele strategice şi de puterea sa militară brută, cu toată „povestea” principială a diplomaţilor jurişti privind dreptul internaţional şi contestarea anexării în Consiliul de Securitate al ONU. Dreptul forţei a fost încă o dată mai puternic decât forţa dreptului, ca de atâtea ori în istoria acestui continent complicat.

Europa a fost redusă la tăcere, atât prin miza economică uriaşă a dependenţei de gazul rusesc, cât şi cu „ajutorul” indirect al Frontului Naţional în Franţa, al UKIP în Marea Britanie, al ascensiunii AfD în Germania, al FPOe în Austria etc., care fac astăzi din Uniunea Europeană un gigant cu picioare de lut. Franţa vrea să vândă până la urmă navele militare Mistral flotei ruse, în pofida criticilor americane şi poloneze. Germania nu doreşte să pericliteze interesele marilor sale companii prezente pe piaţa Rusiei şi nici nu are o alternativă realistă la gazul livrat prin Nord Stream. Nimeni nu face niciun sacrificiu, nici măcar economic, căci de trupe combatante nu mai e vorba demult. Nimeni nu mai riscă acum nimic în politica europeană, mai ales atunci când vine vorba despre zone gri precum Ucraina sau Republica Moldova. Voturile sunt tot mai greu de obţinut de către partidele din mainstream-ul vest-european, aşa cum s-a văzut recent la europarlamentare. Momentul pentru promovarea noilor aspiranţi la statutul de membri e cât se poate de nefavorabil.

Ceea ce pare astăzi o importantă victorie politică la Kiev este începutul unei lungi şi chinuitoare tranziţii economico-structurale, al unei dezintegrări teritoriale previzibile, al dezamăgirilor profunde ale populaţiei privind nivelul de trai, al aşteptărilor stânjenitoare la uşa cancelariilor occidentale pentru ceva mai mult decât frumoase cuvinte de îmbărbătare ori felicitări pentru curajul şi eforturile făcute.

Banii din Vest vor fi puţini şi vor veni cu „ţârâita”, în raport cu nevoile mari ale ţării. Consensul politic al pro-europenilor de la Kiev se va sparge curând, sub povara responsabilităţilor guvernamentale tot mai greu de îndeplinit, a ambiţiilor politice personale şi a lipsei culturii politice a coaliţiilor, prin care şi noi am trecut. Datoriile către Gazprom vor trebui oricum achitate, mai devreme sau mai târziu, căci vine o altă iarnă grea, iar noul preţ fixat de ruşi va fi mai mare, ca pentru nişte „pro-occidentali” ce sunt ucrainenii acum.

Europenii vor constata că guvernarea pro-UE nu e perfectă, că are probleme majore legate de corupţie, administraţie şi justiţie ineficiente, precum şi deficienţe în protecţia minorităţilor, probleme pe care le ştim dealtfel din regimul „portocaliu” Iuscenko-Timosenko. Entuziamul pro-european se va stinge treptat în mult încercata ţară iar Ucraina va ieşi discret de pe agenda occidentalilor, odată ce relaţia cu Rusia se va fi normalizat.

Lumea îi va cere la început lui Poroşenko „ciocolată”, apoi socoteală.

1 http://uk.reuters.com/article/2014/06/07/uk-ukraine-crisis-germany-idUKKBN0EI0JG20140607

2 http://tempsreel.nouvelobs.com/monde/20140607.AFP9130/l-ue-n-est-pas-prete-a-integrer-l-ukraine-repete-fabius.html

3 http://www.brookings.edu/research/testimony/2014/06/05-ukraine-russia-us-policy-response-pifer

4 http://stiri.tvr.ro/leanca–relatiile-comerciale-ale-moldovei-in-csi-si-acordul-de-asociere-nu-intra-in-contradictie_45400.html

5 http://www.contributors.ro/global-europa/ucraina-se-prabuseste-incepe-marea-%E2%80%9Ereasezare-tectonica%E2%80%9D-in-estul-europei-cat-de-pregatita-este-romania/

***

Valentin Naumescu este conferenţiar universitar doctor la facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 9.6.2014

3 comentarii

  1. Better Failling
    11.6.2014, 6:40 am

    Istoria ne arata ca viata ne preda cate o lectie pana o intelegem cu adevarat.

    “”I truly believe you can be your own worst enemy…
    …seize an opportunity however it may appear to you, because doing anything else is just irresponsible.

    The thing about cynical people is that they don’t want to be inspired. Their biggest fear is not that they will never have the same luck as someone who seems to get everything they want. Their biggest fear is that they will hear the true story. They’re terrified to find out that every success story comes with getting your hands dirty and actually doing things to change your lot in life.”

    http://www.entrepreneur.com/article/232341

  2. Paul Fogarassy
    12.6.2014, 8:43 am

    Moldova are PIB-ul pe cap de locuitor mult mai mic decat Roamania si chiar mult mai mic decat Ucraina (cifrele variaza mult in functie de sursa, dar sunt sub jumatate, cam pe la o treime). Unirea Romaniei cu Moldova va fi un pas bun, dar numai pe termen lung. Pe termen scurt si mediu va fi dureros; foarte dureros. Sunt politicienii romani pregatiti sa isi asume aceasta raspundere ? ma indoiesc.

    Este dispusa Rusia sa accepte reunificarea (desigur, fara Transnistria) ? din nou ma indoiesc. Rusia mai are inca in inima Moldovei Gagauzia, unde vor fi miscari ample si foarte probabil secesiune, daca facem vreo miscare fara voie de la rusi. Apoi, modelul gagauzilor va fi copiat de secui.

    Suntem dispusi sa cumparam bunavointa gagauzilor cu zahar si ulei ? Desigur, nu ar fi mare lucru, dar acest lucru pe termen mediu si lung va fi un dezastru, pentru ca ei vor veni mereu cu o mana intinsa si in cealalta cu furci si topoare. Vrem asa ceva ? nu cred …

  3. clujean
    15.6.2014, 9:54 pm

    ucrainenii sunt dusmanii nostri asa ca ma bucur cand rusii le inmoaie ciolanele

Lăsați un comentariu


Europa

Polonia a depășit Portugalia la PIB per capita raportat la puterea standard de cumpărare – date FMI

Iulian Soare

Noile cifre publicate de Fondul Monetar Internaţional arată că Produsul Intern Brut per capita raportat la puterea standard de cumpărare în Polonia a crescut în… Mai mult

Stiri

Administrația Trump cere Congresului 2,5 miliarde dolari pentru lupta împotriva coronavirus

Razvan Diaconu

Administraţia Trump a cerut Congresului fonduri de 2,5 miliarde de dolari pentru a lupta împotriva răspândirii rapide a coronavirusului, din această sumă peste 1 miliard… Mai mult

Stiri

Primarul Gabriela Firea anunță: Vinieta Oxigen dispare înainte de a intra în vigoare

Vladimir Ionescu

Gabriela Firea a anunțat marți dimineața că Primaria Capitalei renunță la taxa Oxigen, care ar fi impus taxe mașinilor poluante și ar fi interzis circulația… Mai mult

Stiri

Covid-19 / Trei universități din România și-au suspendat cursurile; 1.000 de români sunt în izolare acasă; nedeclararea riscului va fi pedepsită

Vladimir Ionescu

Patru universități din România care au un număr mare de studenți străini au decis măsuri speciale pentru a evita o epidemie cu noul coronavirus, trei… Mai mult

Stiri

Nouă condiție europeană pentru un acord comercial UE – UK: mențineți interdicția la importul de carne de pui cu clor

Victor Bratu

Uniunea Europeană cere Marii Britanii să mențină interdicția asupra importurilor de carne de pui cu clor – aceasta este ultima din lista de condiții pentru… Mai mult

Stiri

Curs de schimb EUR/RON 4,89, inflație 4,04% – anticipații pe orizont 12 luni în indicatorii CFA Romania

Vladimir Ionescu

In luna ianuarie 2020, Indicatorul de Incredere Macroeconomica al Asociatiei CFA Society Romania a crescut fata de luna anterioara cu 2,2 puncte pana la valoarea… Mai mult

Stiri

CSAT convocat miercuri pentru coronavirus. Klaus Iohannis: Mass-media și politicienii să evite senzaționalul

Vladimir Ionescu

Președintele Klaus Iohannis a anunțat luni că va convoca miercuri Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), pentru discutarea strategiei de prevenire a unei epidemii… Mai mult