fbpx Modifica setari cookieuri

Analiză

Cât cântăresc (doar) 5 luni de pandemie în povara finanțării datoriei publice a următorului deceniu

Datoria publică a României a urcat în iulie la 42,2% din PIB, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice (MFP). Deși nivelul este sub ținta… Mai mult

14.09.2020

La obiect

Sinteză realizată de AmCham

AmCham: ”Priorități pentru București” – lista măsurilor și proiectelor prioritare pentru dezvoltarea Capitalei

În anticiparea alegerilor locale, Camera de Comerț Americană în România (AmCham România) a elaborat documentul ”Priorități pentru București”, o sinteză a măsurilor și proiectelor prioritare,… Mai mult

14.09.2020

La obiect

Deficitul contul curent la 7 luni – în scădere semnificativă față de anul trecut. Însă în creștere cu 7% la mărfuri și servicii

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat, după primele șapte luni din 2020, un deficit de 4.836 milioane de euro, cu aproape o cincime… Mai mult

14.09.2020

La obiect

Date INS : Industria, confruntată cu o revenire dificilă. Miza, relansarea economiei

Deși România a consemnat în luna iulie 2020 o creștere cu 8% a producției industriale lunare, valoarea față de aceeași lună a anului precedent a… Mai mult

14.09.2020

Valentin Lazea / ”Nordiștii”, ”Sudiștii” și liniile lor roșii: spre compromisul pentru relansarea Europei

de Valentin Lazea , 25.5.2020

(Textul de mai jos reprezintă un fragment din analiza apărută în CRONICILE Curs de Guvernare  (publicație exclusiv print, cu un conținut diferit de cel al cursdeguvernare.ro), al cărui număr 94 tocmai a apărut.

Despre sumarul numărului 94 al CRONICILOR, precum și despre alte detalii privind publicația – UN LINK AICI.
Redacția)

***

Recentele discuții dintre Miniștrii de finanțe au reliefat – din nou – lipsa de solidaritate de care dau dovadă statele europene atunci când se confruntă cu o criză. Fie că vorbim de invadarea Crimeei de către Rusia, de criza refugiaților din Orientul Apropiat, de încălzirea globală sau  de pandemia Covid 19, Europa reacționează lent și cu măsuri insuficiente, și acelea smulse  cu forcepsul în urma unor negocieri interminabile. De vină sunt așa numitele ”linii roșii” – restricții autoimpuse de state, linii trasate atât de diferit de către țările din Nordul auster și de către cele din Sudul indisciplinat.

Pachetul de ajutorare economică inter-statală în Uniunea Europeană, pentru relansarea economiilor după criza Covid-19, convenit recent, a fost prezentat ca un mare succes. În realitate, el nu constituie mai mult decât o frunză de ficus menită să acopere rușinea impotenței liderilor europeni de a găsi un numitor comun (altul decât cel mai mic numitor comun).

Scurt formulat, Pachetul cuprinde trei elemente și anume:

1.
240 mld euro (cu posibilitatea de a fi crescute până la 400 mld euro) sub formă de linii de credit precauționare, fără condiționalități atașate, destinate cheltuielilor de sănătate până la echivalentul a 2% din PIB al fiecărui stat membru, provenind de la ESM (Mecanismul de Stabilitate European). Atenție: cuvintele-cheie sunt “credit” (cu alte cuvinte acești bani vor trebui rambursați) și “fără condiționalități” (ceea ce înseamnă o pervertire a rolului ESM, care ar trebui să funcționeze ca un FMI European, adică să împrumute bani condiționat de înfăptuirea unor reforme).

2.
200 mld euro strânși din piață, folosind o garanție de 25 mld euro de la Banca Europeană de Investiții (așadar cu un leverage – efect de pârghie – de 8:1), destinați menținerii în funcțiune a IMM.

3.
100 mld euro, strânși din banii de rezervă ai Comisiei Europene, pentru plata șomajului tehnic în cadrul programului SURE (Support to mitigate Unemployment Risks in an Emergency).

Dimensiunea întregului pachet, de 0,54 trilioane euro, pălește însă în comparativ cu ceea ce se așteaptă de la Banca Centrală Europeană, respectiv cumpărarea de active (îndeosebi titluri de datorie publică) de 1,1 trilioane euro. Aceasta lasă din nou banca centrală în calitate de agent cvasi-fiscal, expusă la riscuri atâta timp cât Uniunea Europeană nu reușește să definească o politică fiscală comună.

Iar cauza pentru această nereușită o constituie egoismele naționale, care își auto-impun linii roșii peste care nu vor să treacă cu nici un chip.

Liniile roșii ale statelor indisciplinate fiscal din Sudul Europei

Aceste state, în frunte cu Italia și Spania, ar dori să primească ajutor sub formă de granturi sau, în cel mai rău caz, sub formă de credit fără condiționalități atașate.
Așa cum spunea premierul Giuseppe Conte, astfel de condiționalități ar fi inacceptabile pentru poporul italian și ar reprezenta un stigmat nemeritat într-o situație economică generată de un factor extern  (o pandemie).

Dacă însă vom analiza situația la rece, fără vreun parti-pris, vom constata că:

  • condiționalități venite din exterior ar trebui să fie acceptate, ba chiar dorite de state slabe, incapabile altminteri să genereze voința politică internă pentru reforme de profunzime;
  • chiar dacă pandemia este un factor exogen, poziția fiscală diferită a statelor la momentul confruntării cu aceasta este rezultatul (lipsei) reformelor întreprinse de la precedenta criză, iar aici statele sudice nu prea au cu ce se lăuda;
  • condiționalități care să pună economia statelor sudice pe o traiectorie sustenabilă sunt dovada cerută, pe bună dreptate, de statele din Nord, că banii lor nu se vor risipi inutil într-un alt ajutor care va lăsa lucrurile neschimbate.

În realitate, departe de a reprezenta un stigmat, linii de credit preferențiale, dar cu condiționalități atașate, emise de ESM în calitate de FMI European ar trebui să constituie calea normal  pentru întărirea solidarității europene și o precondiție a federalismului fiscal.

În lipsa acestor condiționalități, să nu ne mirăm că neîncrederea persistă și că nu avem transferuri fiscale intra-europene pe scară largă.

În paranteză fie spus, o altă doleanță – nu chiar o linie roșie – a statelor indisciplinate fiscal din Sud a fost o relaxare a criteriilor din Pactul de Stabilitate și Creștere (SGP), urmărită cu atenție și de state indisciplinate fiscal din Est, precum România. Dacă o asemenea măsură a fost acceptată de statele din Nord, aceasta are un caracter temporar (pâna la trecerea crizei, pentru a nu lăsa, din nou, politica monetară singură în lupta cu criza) și asimetric (în sensul că doar statele care dispun de spațiu fiscal sunt lăsate să îl exploateze).

Dovada că așa stau lucrurile o constituie mărimea diferită a pachetelor de relaxare fiscală: 4% din PIB în Germania și 1,5% din PIB în Olanda, dar mai puțin de 1% din PIB în Italia și Spania. Și este normal să fie așa: calea spre federalism fiscal european solicită mai multă disciplină, nu mai puțină și, ca atare, Pactul de Stabilitate și Creștere ar trebui întărit (și nu slăbit, așa cum speră unii pe la noi).

Revenind la linia roșie a neimpunerii de condiționalități, să menționăm că guvernul italian amenință că, dacă această doleanță nu va fi respectată, poporul va aduce la putere forțe anti-europene, care vor pune în pericol întregul Proiect European.
Dar oare nu am mai avut o situație asemănătoare în Grecia, cu retorica lui Tsipras de a scoate Grecia din zona euro dacă suveranitatea elenă va fi încălcată, domolită instantaneu în momentul în care a contemplat abisul în care ar fi aruncat țara o astfel de măsură?

(…………………………………………….)

Linii roșii ale statelor disciplinate fiscal din Nordul Europei

Statele frugale din Nord se opun cu vehemență creșterii bugetului multi-anual al Uniunii Europene deoarece nu vor să contribuie mai mult la pușculița comună.

Este o linie roșie la fel de absurdă, deoarece la o analiză mai atentă rezultă următoarele:

  • toate noile provocări apărute în ultimii ani găsesc un răspuns mai eficient la nivel comunitar, decât la nivel de state luate individual. Oricât de disciplinate fiscal ar fi acestea, ele nu pot acoperi, singure, întregul spectru de amenințări.
    Astfel, Germania ultra-pacifistă ar trebui să plătească statelor (Franța, Spania) dispuse să trimită trupe combatante în locul ei.Olanda, aflată în permanent pericol de inundație din cauza încălzirii globale, ar trebui să plătească unor state precum Polonia sau România pentru diminuarea poluării cauzate de carbune.
    Austria, aflată pe ruta emigranților din Africa și Asia, ar trebui să plătească Italiei și Greciei pentru adapostul pe termen lung oferit acestora. Și exemplele ar putea continua la infinit;
  • creșterea bugetului comunitar (de la 1 la sută din PIB la minimum 3-4% din PIB) nu este obligatoriu să rezulte într-o creștere a contribuției nete a statelor donatoare, față de momentul actual. Pur și simplu, s-ar putea concepe aranjamente prin care atât sumele vărsate la, cât și sumele primite de la bugetul comunitar de către fiecare stat să poată crește pari passu. În același sens, noile contribuții la bugetul comunitar nu ar necesita impozite noi, ci pur și simplu, transferul atât al unei porțiuni din venituri, cât și al unei porțiuni din cheltuieli, de la bugetul național la bugetul comunitar. De exemplu, dacă se constată că lupta contra încălzirii globale se face mai bine de la nivel comunitar, atât veniturile, cât și cheltuielile aferente acestui domeniu, cuprinse astăzi în bugetele naționale, ar putea fi transferate în bugetul UE.

(………………………………………………)

Linii roșii ale tuturor statelor

Există o linie roșie la care nici un stat european nu vrea deocamdată să renunțe și aceasta se referă la suveranitatea fiscală absolută, adică pretenția de a stabili nivelul impozitelor  și taxelor fără corelare cu nivelurile din alte state europene.

(Citiți și: ”Radu Crăciun / Războiul secolului are deja un învingător”)

Cel puțin pentru marile impozite (impozit pe venit, impozit pe profit, TVA, CAS) aceste niveluri ar trebui, dacă nu unificate, cel puțin armonizate în niște intervale foarte strânse.

Pentru unele state din Est, precum România, o astfel de măsură ar echivala, pe termen scurt, cu o pierdere de atractivitate (căci prin ce altceva este atractivă România, decât impozite scăzute și salarii mici?). Dar pe termen lung, o astfel  de armonizare ar fi inclusiv în beneficiul României, deoarece ar obliga-o să caute surse noi de competitivitate (infrastructură, educație, cercetare-inovare), dincolo de “arma săracului” reprezentată de impozitele scăzute.

Desigur, unele impozite mai puțin importante (impozitul pe avere, redevențe etc) ar putea rămâne la nivel statal, precum se întâmplă și în Statele Unite ale Americii. Ideea este că solidaritatea europeană să nu fie subminată de bănuiala de dumping fiscal, bănuiala care, să recunoaștem, nu este lipsită de temei.

Dar adevărata linie roșie, care va constitui și testul de maturitate al clasei politice europene, este imposibilitatea respingerii bugetelor naționale de către organismele comunitare (Comisia Europeană, Parlamentul European), chiar și atunci când ele vin în contradicție flagrantă cu regulile stabilite de comun acord. Pentru ca această respingere să devină posibilă, va trebui ca guvernele naționale să accepte un transfer de suveranitate fiscală dinspre nivelul statelor înspre nivelul Comisiei Europene (acest transfer există pe hârtie, dar numai într-o formă embrionară și niciodată pus în practică).

Mai mult, factorii de decizie politică de la nivel statal vor trebui să accepte ca metoda de conducere inter-guvernamentală, utilizată în prezent (în care șefii de stat și de guvern decid, în ultimă instanță, ce poate fi făcut și ce nu, mereu cu un ochi la reacția propriilor electorate), să fie înlocuită cu metoda de conducere intra-comunitară (în care ultimul cuvânt aparține Comisiei Europene). Cu alte cuvinte, ca atunci când intervine o dispută între șefii guvernelor german, olandez, italian și spaniol (de exemplu), să existe o instanță superioară (Președintele Comisiei Europene) care să tranșeze disputa în interesul Uniunii Europene ca întreg, și nu a constituentelor naționale separate.

(…………………………………………………)

*
Citiți analiza integrală în nr. 94 al revistei CRONICILE Curs de Guvernare. 

Despre sumarul numărului 94 al CRONICILOR, precum și despre alte detalii privind publicația – UN LINK AICI.

(CRONICILE Curs de Guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale). 

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 25.5.2020

Lăsați un comentariu


Advertor Point

Articol susținut de USR

Clotilde Armand: „Cel mai deosebit lucru pe care îl pot dărui la rândul meu românilor este încrederea că putem reconstrui aici, în România.”

Redacţia

Intrată în cursa pentru Primăria Sectorului 1 al Capitalei, europarlamentarul Clotilde Armand explică – pentru susținători, pentru nehotărâți, dar și pentru contestatari – cum vede… Mai mult

Stiri

Bătălia pe un loc pe lista orașelor poluate: angajații de acolo se pot pensiona cu doi ani mai repede

Alexandra Pele

Fără niciun criteriu care să definească ideea de zonă ”afectată de poluarea remanentă”, legea care prevede reducerea cu doi ani a vârstei de pensionare (fără… Mai mult

Europa

UE acordă băncilor 18 luni pentru a-și reduce ”dependența excesivă” de casele de clearing din Marea Britanie

Vladimir Ionescu

Băncile şi alţi participanţi pe pieţele financiare din Uniunea Europeană vor avea termen până la mijlocul lui 2022 pentru a-şi reduce “dependenţa excesivă” de casele… Mai mult

Stiri

Donald Trump va nominaliza judecătorul pentru Curtea Supremă. Joe Biden: Este abuz de putere

Iulian Soare

Președintele american, Donald Trump, a anunțat că desemna săptămâna aceasta judecătorul ce o va înlocui la Curtea Supremă pe  Ruth Bader Ginsburg (foto), decedată în… Mai mult

Stiri

Stimulent de risc 2.000 lei/lună pentru profesori, în perioada stării de urgenţă şi de alertă – proiect PSD adoptat de Senat

Vladimir Ionescu

Senatul a adoptat luni, în calitate de prim for sesizat, iniţiativa legislativă a PSD care prevede acordarea lunară a unor stimulente de risc pentru cadrele… Mai mult

Stiri

România în statisticile Eurostat: O țară relativ sigură, unde criminalitatea este mai redusă decât în Vest, însă cu un sistem juridic relativ precar

Raluca Florescu

Rata infracționalității din România este mai redusă decât în multe state dezvoltate din Uniunea Europeană, cum ar fi Olanda, Franța, Germania sau Belgia, după cum… Mai mult

Stiri

Airbus ZEROe – trei variante-concept ale primului avion comercial cu zero emisii

Victor Bratu

Airbus a prezentat luni, la sediul din Toulouse, planul tehnologic al companiei pentru 2020-2025 care conține trei noi concepte pentru primul avion comercial cu zero… Mai mult