Modelul economic câştigător pentru România este, în opinia lui Valentin Lazea, economist-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), cel bazat pe exporturi sofisticate, nu doar de materii prime.
„Ce fel de model de economie văd eu personal ca fiind câştigător pentru România? Câştigătoarele din criza prin care am trecut sunt statele care au exporturi sofisticate de bunuri şi servicii, şi nu doar exporturi de materii prime. De asemenea, câştigătoare au fost ţările care au avut un plus de cont curent, cu nivelul exporturilor peste cel al importurilor, iar perdante au fost cele cu deficit de cont curent, precum Brazilia, Nigeria şi alte ţări exportatoare de materii prime”, a declarat Valentin Lazea, la conferinţa ”Creștere sustenabilă: Mediul de afaceri și rolul său în echilibrul macroeconomic și în convergența reală”, organizată miercuri de cursdeguvernare.ro şi găzduită de BNR (LINK AICI)
Valentin Lazea este de părere că ar fi de preferat ca România să se dezvolte prin export şi investiţii decât prin consum, deoarece, cel din urmă riscă nu numai să ducă la o deteriorare a contului curent, ci „să ne condamne la capcana venitului mijlociu, unde de regulă rămân prinse ţările cu un venit de 8.000-12.000 de dolari pe locuitor„.
„O ţară care a fost la 2.000 de dolari, cum a fost România până în anul 2000, a ajuns la un nivel rezonabil, 8.000 de dolari pe locuitor şi, pe bună dreptate, mulţi spun, haideţi să ne relaxăm, haideţi să mai şi consumăm. O viaţă are omul. Ţările care aşa au zis şi care sunt ţările din America Latină, undele ţări din Africa, din Asia au rămas captive în acest model consumerist şi au rămas acolo, la nivelul acela pentru că nu şi-au creat capacităţi de producţie, nu au devenit mai competitive prin exporturi, adică să îşi întărească puterea economică, punându-se tot timpul în competiţie cele mai dezvoltate ţări şi trăiesc bine merci, decenii la rând, acolo, cu 8.000-12-000 de dolari”
Principalele idei exprimate de Valentin Lazea, economist-șef BNR: Te legi cu niște cătușe de aur pentru că în boom ți-ai mâncat spațiul fiscal
- Da, înţelegem, sectorul privat are ca scop principal profitul. El este prociclic. Nu am auzit pe nimeni spunând cam ce s-ar aştepta de la sectorul privat. Eu cred că ar trebui să aşteptăm de la sectorul privat anumite lucruri, sector privat care se suprapune în opinia mea cu clasa mijlocie şi care trebuie să aibă anumite atitudini şi aşteptări şi luări de poziţii conforme cu această poziţie de clasă mijlocie.
- Există două viziuni complet diferite în ceea ce priveşte raportarea noastră şi a dvs., a mediului de afaceri la realitatea economică. Este o viziune a mediului de afaceri şi o viziune a macroeconomiştilor.Viziunea mediului de afaceri este, de regulă, pe termen scurt, microeconomică şi parohială cu accente originale, de genul hai să găsim noi o soluţie naţională la problema asta pe care o avem, indiferent dacă am semnat nişte tratate sau ne interesează mai puţin constrângerile naţionale, să fim mai puţin constrânşi. Viziunea macroeconomiştilor, pe de altă parte, este de regulă pe termen mediu şi lung şi europeană sau globală, în sensul că trebuie să ţinem cont de acele constrângeri care sunt date de tratatele gata semnate.
- România a ajuns deja la un nivel înalt al stabilităţii macroeconomice care însă riscă să fie periclitată de politici populiste, gen relaxări bugetare, creşterea datoriei publice şi aşa mai departe.
- Să spunem că o ţară care are datorie publică de 40% din PIB, cum este România, şi care se poate împrumuta la o rată medie a dobânzii de 4% va avea cheltuieli bugetare cu dobânzile egale cu produsul celor două, 1,6% din PIB. Cam atâta este cheltuiala bugetară a României an de an. Dacă am avea datorie publică de 80% din PIB, pentru că mulţi zic de ce să fim noi mai prejos decât Germania sau Franţa sau alte ţări care acolo stau cu datoria publică, atunci ar trebui să plătim dublul, presupunând că am plăti tot la o rată a dobânzii de 4%. Acest 1,6% în plus înseamnă mai puţini bani pentru educaţie, sănătate, infrastructură. Cu alte cuvinte, te legi cu nişte cătuşe de aur pentru că ţi-ai mâncat spaţiul fiscal îndatorându-te suplimentar şi nu mai poţi să cheltuieşti banii ăia acolo unde ai nevoie.
- Faptul că noi avem astăzi o datorie publică mică şi deficite bugetare mici reprezintă, după părerea mea, unul din atuurile cele mai mari pe care România le are alături de independenţa energetică sau aproape independenţa energetică.
- Reformele structurale sunt singurele care pot creşte PIB-ul potenţial, de la nivelul actual al PIB-ului potenţial care este de circa 3%, la aproximativ 4-5%.
- Niciodată, în nicio ţară creşterea economică sustenabilă nu a fost obţinută prin relaxarea politicilor monetare şi fiscale. Aceste relaxări, monetare şi fiscale, sunt destinate doar să cumpere timp pentru politicieni ca aceştia să poată implementa reforme structurale.
- PIB-ul potenţia depinde de trei factori: capital, forţă de muncă şi productivitate. Toţi aceşti factori au fost afectaţi grav în ultima periodă.
- Motivele sunt legate de demografie, de evoluţia investiţiilor străine directe.
- Factorul politic crede că (reformele strcturale, n.red.) nu sunt aducătoare de voturi. Dar eu spun că acest lucru este fals. Fiecare produce mai mulţi câştigători în societate decât perdanţi. Mai mulţi oameni vor vota cu guvernul care le-a implementat. Sigur, fiecare reformă din asta deranjează un mic grup de stake-holderi care acum sunt mulţumiţi cu status quo, dar aduce unui număr mai mare de votanţi. Chiar şi din punct de vedere politic, calculul este că trebuie să le faci.
- Vin cu a doua critică pentru sectorul privat: nu trebuie să aşteptaţi ca toate astea să le facă statul. Statul trebuie să fie un facilitator, să nu pună beţe în roate.
(Descărcați AICI prezentarea în document lui Valentin Lazea)
