Textul de mai jos e un scurt și foarte relevant fragment din analiza lui Valentin Lazea – economistul-șef al BNR – asupra modelelor de societate existente și asupra versiunii la care se oprește, cel puțin momentan, România.
Analiza integrală poate fi citită în publicația exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, nr. 96, apărută în aceste zile, în format A4, cu 192 de pagini.
Ce sunt CRONICILE – conceptul și paradigma sa – precum și modul de chiziție – UN LINK-AICI
Titlurile și autorii CRONICILOR nr. 96 – UN LINK-AICI.
(Redacția)
***
Creșterea economică susținută nu este, nici pe departe, suficientă pentru eliminarea decalajelor civilizaționale dintre România și statele dezvoltate din Vest. Lucru atestat de teoria elaborată în două cărți ale autorilor Daron Acemoğlu și James A. Robinson. O fotografie „la zi” a modelului de stat românesc se suprapune categoriei „Leviathanului de hârtie”, în secțiunile rezumate de cei doi.
În volumul intitulat „De ce eșuează națiunile” (2012), cei doi autori fac distincția între societățile organizate după modelul extractiv (cele din Estul Europei, America Latină, Africa etc.) și societățile organizate după modelul inclusiv (cele din Vestul Europei, SUA, Australia etc.).
Modelul extractiv versus modelul inclusiv
În statele organizate după modelul extractiv, elite prădătoare folosesc pârghiile puterii pentru a se îmbogăți, acordând puțină atenție dezvoltării generale. Pentru aceasta, ele au nevoie de o justiție supusă, ușor manipulabilă, care să fie oarbă nu numai în sens metaforic, ci și faptic, în ceea ce le privește. O justiție slabă are ca rezultat inhibarea inovației, deoarece nimeni nu va depune eforturi pentru un rezultat care riscă să-i fie confiscat de alții. Astfel, societățile organizate după modelul extractiv rămân mereu în urma progresului tehnologic, mulțumindu-se să preia ceea ce societățile mai avansate, inclusive, au inventat deja.
La polul opus, societățile inclusive se remarcă printr-un sistem juridic puternic și prin domnia legii, fapt care are două consecințe majore. Pe de o parte, elitele nu își permit să vină la putere pentru a se îmbogăți fără just temei, deoarece știu că justiția le va sancționa drastic. Rezultatul îl reprezintă guvernări îndreptate spre satisfacerea binelui general. Pe de altă parte, inovațiile apar pe bandă rulantă, deoarece dreptul de proprietate intelectuală este apărat, iar societățile se dezvoltă pe căi noi, nebătătorite.
România a avut, în toată istoria sa, o societate organizată după modelul extractiv, consecințele fiind o rămânere în urmă permanentă și menținerea unui decalaj. Desigur, la aceasta a contribuit și geografia, țara fiind situată la intersecția a trei imperii (Habsburgic, Țarist, Otoman) care au practicat, la rândul lor, modele extractive de organizare a societății, în grade mai mari sau mai mici. Este corect să spunem că și în modelul extractiv este posibilă (ba chiar este încurajată) creșterea economică, deoarece fără aceasta elitele prădătoare nu ar mai avea ce prăda. Dar această creștere este una de imitație, lipsită de elemente inovative. În plus, ea se poate opri în orice moment și convergența cu țările dezvoltate se poate transforma în divergență.
Rezultă că, pentru a deveni compatibilă cu valorile (vest-)europene, România trebuie să-și întărească sistemul de justiție, adică o evoluție contrară celei care s-a încercat în ultimii trei ani de guvernare a PSD. Numai cu o justiție puternică și imparțială se poate asigura o conducere dezinteresată și o stimulare a inovării.
Stat puternic versus stat slab
În al doilea volum, recent apărut, „Coridorul îngust” (2019), Acemoğlu și Robinson analizează puterea statelor plecând de la conceptul de Leviathan, al filosofului englez din secolul al XVII-lea Thomas Hobbes. Acesta pleda, la vremea sa, pentru un stat puternic, chiar monstruos de puternic (Leviathan), pentru a-i feri pe cetățeni de viața „solitară, săracă, neplăcută, brutală și scurtă”, definitorie pentru acea perioadă. Pornind de la acest concept, Acemoğlu și Robinson identifică patru tipuri posibile de state:
1- Leviathanul despotic.
În acest caz, statul este atotputernic, iar societatea civilă este slabă. Tendințele spre autoritarism sau dictatură sunt evidente, dar ordinea și securitatea cetățeanului (supus) sunt garantate. În astfel de state nu există încredere, iar liantul comun este frica. Exemple sunt China, Rusia, Turcia din ultimii ani etc.
(…………………………………………..)
3- Leviathanul înlănțuit.
În cazul Leviathanului înlănțuit, atât statul, cât și societatea civilă sunt puternice. Nu numai că nu se află în relații antagonice, dar chiar se sprijină una pe alta în creșterea reciprocă a puterii. Acestea sunt societățile dezvoltate din vestul Europei (și, parțial, din SUA), care au înțeles că statul trebuie să fie suficient de puternic ca să protejeze și să faciliteze dezvoltarea indivizilor, iar societatea civilă trebuie să fie suficient de puternică pentru a nu permite vreun abuz al statului. Faptul că în Danemarca, de exemplu, populația este mulțumită să dea statului mai mult de 50 la sută din veniturile realizate, sub formă de impozite, poate părea de neînțeles pentru un român, obișnuit să perceapă statul ca pe ceva negativ. Dar este pe deplin logic pentru o societate care a găsit „coridorul îngust” (de unde și titlul cărții), între un stat atotputernic și unul slab. În acest model, domnește încrederea, și nu frica, drept fundament al relațiilor sociale. Exemple ar fi Danemarca, Suedia, Finlanda, Germania, Olanda etc.
4- Leviathanul de hârtie.
Atunci când statul este deopotrivă despotic și ineficient, avem cea mai proastă combinație posibilă. România se află în această situație, alt exemplu concludent fiind Argentina.
Leviathanul de hârtie reprezintă o combinație între Leviathanul despotic și cel absent, combinație generată, pe de o parte, de lipsa dorinței din partea elitelor de a avea o societate civilă activă (vezi eforturile de a menține în starea de agricultură de subzistență o mare parte a populației), iar pe de altă parte, de dorința menținerii unor relații clientelare, în care „clienții” să poată fi ușor controlați.
(…………………………………….)
România: Colectivism lipsit de solidaritate, individualism lipsit de inițiativă
Din cele prezentate rezultă că, în România, elitele prădătoare au favorizat o societate bazată pe modelul extractiv și un stat despotic și ineficient (Leviathanul de hârtie). Drama României provine dintr-o triplă sursă:
a), partidele „de stânga”, deși au favorizat un stat puternic, au căutat să slăbească pe orice cale societatea civilă;
b), partidele „de dreapta”, deși au sprijinit societatea civilă, nu au înțeles (și nu înțeleg în continuare) importanța unui stat puternic;
c), societatea civilă are, la rândul său, două handicapuri culturale majore.
Deși în studiile sociologice internaționale românii sunt catalogați drept colectiviști, puțină lume remarcă faptul că este un colectivism lipsit de solidaritate: bătrânilor nu le pasă de tineri (și viceversa); oltenilor nu le pasă de moldoveni (și viceversa); gulerelor albe nu le pasă de gulerele albastre (și viceversa).
(………………………………)
***
Analiza integrală poate fi citită în publicația CRONICILE Curs de Guvernare, nr. 96, apărută în aceste zile, în format A4, cu 192 de pagini.
Ce sunt CRONICILE – conceptul și paradigma sa – precum și modul de chiziție – UN LINK-AICI
Sumarul CRONICILOR nr. 96 – UN LINK-AICI.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
1.Articolul se afla sub raport stiintific in sfera „institutionalismului” ca noua viziune si instrumentar al dezvoltarii economice si generale – a caror factori determinanti sint institutiile.
Societatile sint organizate dupa modelul „extractiv” fie cel „inclusiv” functie de modul in care INSTITUTIILE EXECUTIVE sint „programate” sa functioneze in format democratic sau autocrat/dictatorial/de elite pradatoare.
Intre politia nord-coreana si cea sud-coreeana diferenta nu este atit de uniforma, salarii si dotare, ci de ceeace sint „programate” fiecare dintre ele sa execute.
Lucrarea citata se refera la fundamentele dezvoltarii care sint institutiile, care prin normele lor sociale determina dezvoltare fie stagnare economica si generala.
Institutionalismul german si american al începutului sec. XX a fost dezvoltat de autorii citati in directia reevaluarii rolului determinant al institutiilor in dezvoltare, comparativ cu alte criterii si instrumente, prin lucrarea citata.
„Economia Institutionala” cursul universitar la ASE prezinta rolul „institutiilor” capitaliste:libertarea, contractul, piata, egalitatea, dreptul de a alege si altele in functionarea si dezvoltarea societatii moderne, ele oferind legile – normativele generale INSTITUTIONALE ale epocii capitalismului.
Aceasta viziune si studiu prezinta ceeace poate fi numit „institutionalismul normativ” al societatii democratice.Prin aprofundarea studiului institutiilor si functiilor lor am identificat „institutiile executive”, ele punind in practica sociala si operind cu elementele normative (ale institutionalismului normativ), asigurind functionalitatea societatii actuale,capitaliste!
Institutiile executive sint parlamentul, partidele politice, guvernul, cele administrative, de exercitare a dreptului si ordinii publice si in general tot ceeace este cunoscut ca institutie in eopoca actuala.
Societatile inclusive sau extractive nu au un stat sau justitie slaba sau puternica, ci ansamblul institutiilor care exercita atributiile si rezultatele de acest tip sint (doar)”programate” sa produca beneficile puterii NUMAI pentru „elitele pradatoare” fie pentru intreaga natiune!Elitele pradatoare „programeaza”- introducind in „softul” institutiilor activitati si actiuni contra interesului public de genul ILIBERALISMULUI, folosind pirghiile puterii pentru a se imbogati, ignorind dezvoltarea in folosul intregii natiuni!
2.Elitele pradatoare exista urmare a statului postcomunist roman organizat „extractiv” inca de la „origini”, prin „proiectul antieconomic si anticapitalist Iliescu” elaborat de FDSN in Plenara din 27-28 iunie 1992!Refuzul privatizarii, liberalizarii si „democratia muncitoreasca” aparata de mineri contra capitalismului si dreptei politce au PROGRAMAT dezintegrarea economica si industriala.In contextul acestei „dezorganizari” economice, averea nationala a fost praduita si devalizata de noii pradatorii economici, care au pastrat statul roman in aceeasi ecuatie a stagnarii generale pentru asi permanentiza satutul!
3.Pe masura ce societatea economica romanesca a depasit o parte a acestei „organizari extractive”, unele dintre atributiile si actiunile institutiilor din „softul institutional” s-au schimbat in directia capitalista inclusiva, dar aceasta schimbare este partiala, reversibila, insuficienta pentru a determina evolutia in directia inclusiva, a unei dezvoltarii generale rapide a intregii societati economice romanesti!
Restructurarea intregii societati in directia functionalitatii si performantei generale este dependenta de un PROIECT DE TARA, care sa „programeze” in toate institutiile romanesti un „SOFT al dezvoltarii” economice si industriale rapide.Numai el poate sa transforme societatea actuale neincluziva – cu saraci cronici si capitalisti de carton, cu bogati si milioane de emigranti economici – adica Leviatanul de hirtie (cum denumeste autorul Romania postcomunista esuata) intr-o societate incluziva.
4.Proiectul de tara este existent, operational, insa P.N.Liberal a refuzat evaluarea si promovarea sa fara sa inteleaga ca epoca liberalismului clasic de sec. XIX (rupt de economie si astfel neincluziv) s-a sfirsit incepind cu globalizarea economica.Societatile economice nationale devin incluzive numai promovind proiecte de tara capabile sa utilizeze metode, tehnici si instrumentarul nou, institutional de a „programa” pro-activ utilizarea resursele mondiale in vederea dezvoltarii natiunii!Acest lucru este realizabil prin functionalizarea spre performanta a institutiilor nationale spre a asigura mediul economic si social national dezvoltator economic!
5.Fara a intra in detalii de amanunt, articolul prezinta elementele de forta ale unei organizari nationale incluzive, aducind in atentia „analizei economice” inca „necunoscuta” stiinta insotitoare a procesului dezvoltarii generale: „institutionalismul” cu rolul primordial al institutiilor care trebuie utilizate ca fundamental instrument de succes in dezvoltare…
Un rezumat interesant, te îndeamnă să citești operele și sa aprofundezi subiectul.Sper să-mi fac timp pentru măcar una din lucrări.