miercuri

21 februarie, 2024

30 ianuarie, 2023

Toată lumea este de acord cu faptul că, pentru a avea o economie și o societate funcționale, educația reprezintă o prioritate absolută. Atâta doar că discuțiile se concentrează mai mult pe componenta tehnologică (câte ore predate online versus ore predate on site), pe componenta ideologică (câtă educație furnizată de stat versus mediu privat), pe componenta birocratică (câte examene, materii opționale, vacanțe etc.).
Or, problema presantă în România nu este nici tehnologică, nici ideologică, nici birocratică, ci ține de dotarea elevilor  și studenților cu un set de valori bine definite, care să îi ajute să răzbată prin hățișul vieții moderne.

Este evident că fără un astfel de set de valori, acumulate și internalizate în timp, orice alt set de cunoștințe (de exemplu, educația financiară) va cădea  pe un teren sterp, pe care nu are cum să prindă rădăcini. Cu părinți prea ocupați (sau lipsiți ei înșiși de un asemenea set de valori), cu social media și mass-media promovând în principal anti-modele și non-valori, rolul școlii în educarea noilor generații devine de o importanță covârșitoare. Subliniem că în discuție nu este transmiterea de simple cunoștințe intelectuale/tehnice, ci educația în sensul ei primar, de înrădăcinare a unor comportamente etice.

Mai concret, care ar fi lecțiile de viață pe care dascălii ar trebui să le transmită elevilor/studenților din clasa I până la masterat? Mai jos, sugerăm un decalog de astfel de lecții, fără a avea pretenția că acesta este unicul posibil:


1, „Nu există prânz gratuit”. Pentru orice consumăm noi în plus, în mod gratuit, cineva, cândva, va trebui să plătească. Un elev care a internalizat această lecție, odată devenit matur, nu va mai cere, de exemplu, subvenționarea prețului la benzină și la motorină de către bugetul de stat, deoarece va ști că respectivul buget – pentru a nu intra într-un deficit nesustenabil – va trebui alimentat prin noi impozite percepute tuturor contribuabililor. Și astfel, toți – inclusiv cei mai  săraci – îi vor subvenționa pe deținătorii de automobile, care nu sunt cei mai săraci cetățeni.  
La fel cu solicitările de genul subvenționării de către stat a unei părți a creditelor, unde cei creditați (nu cea mai săracă parte a populației) ar urma să fie sprijiniți, în final, de toți contribuabilii, iar exemplele pot continua.

2, Într-o Europă integrată, concurentul tău pe piața muncii nu va fi vecinul de la etajul 3, ci omologul tău (elevul) francez, danez, polonez sau finlandez, așa încât ai face bine să folosești anii de școală pentru a putea face față în competiție cu ei. Fără comentarii.

3, Banii (după care alergă disperați părinții, rudele și cunoștințele tale) nu reprezintă cel mai important lucru în această viață
Există multe lucruri mai importante (pacea, sănătatea, tinerețea, prietenia, cultura, sportul etc.), iar cele mai multe dintre acestea nu pot fi cumpărate cu bani. Ar trebui insistat pe acestă idee, deoarece societatea românească a sucombat mai mult decât altele în fața dominației banului.
Pentru bani, o mare parte din români sunt în stare de orice compromisuri și de aceea vedem marasmul moral din jurul nostru, care se transmite și unor elevi lipsiți de repere.

4, Un om poate câștiga bani frumoși în șapte moduri distincte:


prin studiu aprofundat

printr-un talent deosebit (în muzică, pictură, literatură etc.)

prin efort fizic și psihic (în sportul de înaltă performanță)

prin fărădelege (furt, plagiat, mituire, estorcare etc.)

prin delațiune/turnătorie

prin prostituție

prin jocuri de noroc

Dintre acestea, doar primele trei modalități garantează o conștiință curată și un somn bun noaptea. Aviz amatorilor de îmbogățire ușoară și fără muncă.

5, În  acest Univers funcționează legea cauzei și a efectului/a karmei: tot ceea ce faci bine sau rău ți se va întoarce, mai devreme sau mai târziu.
De fapt, legea răsplătirii karmice constituie temelia oricărei învățături morale. Degeaba te cațări pe un munte de bani sau de diplome cumpărate, când pușcăria te poate aștepta în orice moment.

6, “Cel care știe cum se fac lucrurile, va avea întotdeauna un loc de muncă; cel care știe de ce se fac lucrurile va fi mereu șeful celui dintâi.”
Cu alte cuvinte, dacă ambițiile tale sunt mici și vrei doar să ai o pâine pe masă, e suficient să înveți o meserie. Dacă însă vrei mai mult, va trebui să faci un efort pentru a înțelege cum funcționează lumea.

7, Inteligența și creativitatea înseamnă capacitatea de a combina informații aparent disparate. Dar pentru aceasta, informațiile trebuie să fi fost învățate/înmagazinate în mintea ta și nu aflate pe un suport extern (laptop, telefon mobil etc.).
Cei care mizează doar pe informațiile stocate pe suporturi externe se lipsesc, prin aceasta, de o importantă sursă de creativitate.

8, Să înveți este cool. Să nu înveți nu este deloc cool.

Orice om cu experiență de viață vă va spune că, dintre foștii săi colegi de școală „tocilarii” au reușit, în medie, mai bine în viață decât „băieții veseli” care veneau la școală doar ca să se distreze. Cei care  au studiat sistemul de educație finlandez (cel mai performant din lume) au constatat că elevii-problemă, care în pauze făceau golănii, se potoleau imediat ce intrau în clasă, deoarece conștientizau propriul lor interes. QED.

9, Dacă, învățând, ieși din „bula” ta de prieteni, nu trebuie deloc să îți pară rău. A fi prieten cu niște tineri care vor deveni niște ratați, nu este nicidecum un titlu de glorie.
În primul rând, astfel de prietenii se destramă după câțiva ani. În al doilea rând, ieșind dintr-o asemenea „bulă” și învățând în continuare, poți intra în comunicare cu o altă „bulă” de oameni, mai instruiți și mai interesanți.

10, Nu tot ce spun adulții sunt prostii. Nu tot ce spun tinerii, colegi de generație cu tine, sunt lucruri deștepte.
Demn de admirație este cel care ascultă cu atenție sfaturi venite de la oricine, lăsând deoparte fronda și teribilismul specifice vârstei.

*

Așa cum am menționat, aceste zece lecții nu sunt nici pe departe singurele pe care niște profesori iubitori le-ar putea da elevilor; sunt multe altele care pot fi adăugate pe listă. De aceea, un titlu mai potrivit ar fi fost, probabil, “Un decalog al profesorului”. Pentru ce este nevoie de așa ceva?

Dacă am spune că însușirea din copilărie a unor astfel de valori morale ar fi în beneficiul Românei, ar fi probabil adevărat, dar ar suna patriotard.

Dacă am spune că ar fi în beneficiul unei societăți civile care să se gândească și la semeni, nu doar la buzunarul propriu, ar fi de asemenea adevărat, dar ar suna prea ideologizat.

Dacă am spune că ar fi în interesul elevilor înșiși, pentru a nu fi transformați, la maturitate, în masă de manevră sau în carne de tun, iarăși ar fi adevărat, deși s-ar putea să nu convină.

Dar până la urmă un om înarmat cu convingeri morale este un câștig pentru sine însuși, având ancore puternice atunci când întunericul se lasă, lumea din jur alunecă pe nisipuri mișcătoare și pesimismul se așterne peste toate.

***

Valentin Lazea este economistul-șef al Băncii Naționale a României

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

5 răspunsuri

  1. Cam didacticist dar ca idee corect . Intrebarea este daca profesorii au un „decalog ” propriu ? Se aplica zicala : sa faci ce zice popa si nu ce face popa ? De fapt , un astfel de „decalog ” lipseste intregii societati.

  2. Ideile decalogului sunt bune, dar cei care ar trebui să implementeze aceste idei au ei înșiși lipsuri care fac inoportună transmiterea unor asemenea învățături. Din păcate valorile sistemului educațional nu mai constau în calitatea actului educațional sau în formarea unor aptitudini și atitudini care să permită elevului să facă față cu brio unor situații problemă. În prezent sistemul de învățământ pare mai mult centrat pe proceduri, planuri, credite acumulate te miri cum și orice alte lucruri care nu au nimic de a face cu realitatea din sălile de clasă. Așa că înainte de a educa elevul, cred că ar trebui reeducat sistemul, altfel profesorii care pot să implementeze decalogul vor deveni rara avis.

  3. Absolut de acord. Cu o observație totuși : românii, ieșiți dintr-o lungă perioadă de sărăcie extremă și lipsă de libertate și -au dorit în așa măsură libertatea si bunăstarea încât, de prea multe ori, au încălcat principiile bune ale „decalogului”. Democrația se învață greu…
    Să nu disperam însă, timpul ne va învăța multe.
    Oricum, acțiunea de educație trebuie sa continue !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

5 răspunsuri

  1. Cam didacticist dar ca idee corect . Intrebarea este daca profesorii au un „decalog ” propriu ? Se aplica zicala : sa faci ce zice popa si nu ce face popa ? De fapt , un astfel de „decalog ” lipseste intregii societati.

  2. Ideile decalogului sunt bune, dar cei care ar trebui să implementeze aceste idei au ei înșiși lipsuri care fac inoportună transmiterea unor asemenea învățături. Din păcate valorile sistemului educațional nu mai constau în calitatea actului educațional sau în formarea unor aptitudini și atitudini care să permită elevului să facă față cu brio unor situații problemă. În prezent sistemul de învățământ pare mai mult centrat pe proceduri, planuri, credite acumulate te miri cum și orice alte lucruri care nu au nimic de a face cu realitatea din sălile de clasă. Așa că înainte de a educa elevul, cred că ar trebui reeducat sistemul, altfel profesorii care pot să implementeze decalogul vor deveni rara avis.

  3. Absolut de acord. Cu o observație totuși : românii, ieșiți dintr-o lungă perioadă de sărăcie extremă și lipsă de libertate și -au dorit în așa măsură libertatea si bunăstarea încât, de prea multe ori, au încălcat principiile bune ale „decalogului”. Democrația se învață greu…
    Să nu disperam însă, timpul ne va învăța multe.
    Oricum, acțiunea de educație trebuie sa continue !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: