Analiză

Precizări și observații importante pe deficitul bugetar

Recentul comunicat al Eurostat referitor la soldul execuţiei bugetare pe primul trimestru din 2019 (-4,5% din PIB zice organismul de statistică al Uniunii, -0,5% din… Mai mult

05.08.2019

Evenimentul

Primăria Capitalei înființează un Birou special pentru diaspora și pentru familiile rămase în țară

În cadrul PMB se va înfiinţa un birou special pentru românii care muncesc în străinătate, astfel încât aceștia să-și rezolve rapid problemele administrative atunci când… Mai mult

31.07.2019

Chestiunea

Aproape trei cincimi dintre români nu îşi permit o vacanţă de o săptămână

Aproape trei cincimi dintre români nu-şi permit o vacanţă de o săptămână în afara casei, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de 58,9%,… Mai mult

31.07.2019

La obiect

Semnal de alarmă la statistica înmatriculărilor auto: primii din UE la autoturisme, ultimii la camioane și utilitare

Puse cap la cap, ultimele statistici ale industriei auto relevă un trend îngrijorător în ceea ce privește înmatriculările de autovehicule: în România se investește în… Mai mult

30.07.2019

Cronicile

Valentin Lazea / Cum poate să eșueze o națiune. O privire analitică asupra ”Ordonanței lăcomiei”

de Valentin Lazea , 27.1.2019

( Textul de mai jos (care ar putea fi foarte bine intitulat ”Războiul guvernului cu piața”) este un fragment din analiza publicată în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare – al cărui nou număr (nr. 99 ) a apărut azi.

Ce sunt CRONICILE –  un LINK informativ AICI.

Nr. 99 din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI.

(Redacția) 

*

Cuvânt înainte de-a privi la războaiele guvernelor cu piața

Pentru o ţară în curs de dezvoltare, aflată în plin proces de ajungere din urmă (catching up) a țărilor dezvoltate, este esențial să stimuleze cei trei factori care stau la baza creșterii economice sustenabile: capitalul, forţa de muncă, productivitatea. Conform autorului Ruchir Sharma („The Rise and Fall of Nations”, Norton & Company, 2016), începând cu anul 1960 economiile lumii, dezvoltate şi emergente, au crescut în medie cu 3,5 la sută pe an, iar jumătate din această creștere s-a datorat factorului forţă de muncă (creșterii demografice).

Acestea fiind zise, să vedem cum procedează România în raport cu modelul și ritmul de succes la care facem referire mai sus.  Asta fiindcă această ţară este cea care îşi permite cel mai puţin să pună beţe în roate funcționării pieţelor

*

România îşi propune să crească pe termen mediu cu 4-5 la sută pe an, dar nu dă nici un fel de atenție celor trei factori de producție menționați. Evoluțiile demografice ale ţării – la fel ca în Bulgaria şi în ţările baltice – par să sustragă din (nu să adauge la) creșterea economică viitoare. În aceste condiții, România ar trebui să facă tot ce îi stă în putință pentru a stimula ceilalți doi factori: productivitatea şi capitalul.

Mai concret, stimularea capitalului (ca factor de creștere economică) înseamnă luarea de măsuri pentru stimularea economisii şi a investirii de către toți actorii din economie:

guvern, investitori străini, firme românești, populaţie.

Din păcate, măsuri precum cele din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.114/2018 (cea cu ”taxa pe lăcomie”) merg exact în sensul opus, descurajând economisirea şi investirea şi subminând, astfel, firavele șanse de ajungere din urmă a economiilor dezvoltate.

Ce (nu) face statul

Să începem analiza noastră cu rata de investire internă, exprimată prin raportul dintre Formarea Brută de capital Fix şi PIB.

Ea este rezultatul economisii realizate de guvern, de firmele cu capital românesc şi de gospodării. Pentru o ţară cu nivelul de dezvoltare al României, un nivel al ratei de investire internă optim s-ar situa în jurul valorii de 25 la sută din PIB.

Se observă că un nivel optim al ratei de investire interne a fost obținut între 2010 şi 2015, perioadă care a corespuns cu reformele structurale efectuate post-criză.

După care, în perioada 2016-2018, în paralel cu relaxarea fiscalității, a avut loc o diminuare sensibilă a respectivului indicator, spre nivelul de 22 la sută din PIB, insuficient pentru o ţară în proces de catching up şi care, pe deasupra are de înfruntat handicapul unei evoluții demografice nefavorabile.

Investițiile realizate de guvern au căzut în acest interval, reflectând  atenția mult mai mare acordată cheltuielilor curente, de genul măririi salariilor şi pensiilor. Electoratul este satisfăcut pe moment, dar șansele dezvoltării economice viitoare sunt puse sub semnul întrebării.

Iar cei care acum se bucură de salarii şi pensii mult mărite ar trebui să facă legătura între acestea şi infrastructura care se surpă, școlile fără instalații sanitare şi spitale rămase nezugrăvite de pe vremea comunismului.

Ce (nu) face economia privată autohtonă

Firmele românești nu au nici o motivație să învestească, atâta timp cât legislația fiscală acordă un tratament preferențial dividendelor (impozitate cu numai 5 la sută) faţă de profit (impozitat cu 16 la sută). În acest caz, se poate vorbi de una dintre cele mai aberante şi anti-dezvoltare prevederi fiscale.

În al doilea rând, nici o autoritate a statului nu verifică şi nu penalizează neîndeplinirea de către firme a capitalului social de minim 200 lei (?!). Astfel, avem peste 240.000 de firme care nu îndeplinesc nici măcar această cerință modică.

În al treilea rând,  măsuri de genul celor din OUG nr.114/2018, care de jure plafonează prețul în unele domenii (energie electrică, gaze) trimit semnalul că, oricând, statul român poate lua măsuri similare, invalidând orice plan de afaceri pe care o firmă dispusă să investească l-ar avea.

Ce (nu) face ”poporul”

Gospodăriile populației sunt rareori un investitor direct, dar ele îşi aduc contribuția la dezvoltarea viitoare a ţării prin  economisire. Or, nici aceasta nu este deloc încurajată.

O plafonare de facto a dobânzilor (precum cea încercată prin OUG nr. 114/2018) nu poate avea ca efect decât menținerea dobânzilor la depozite în teritoriul real-negativ (sub rata inflației) pe o perioadă nedefinită.

În al doilea rând, economisirile din Pilonul II al sistemului de pensii riscă să se ducă pe apa sâmbetei, fie pentru acoperirea necesităților pensionarilor curenți (în cazul transferului la Pilonul I), fie prin consumare.

În al treilea arând, puținele gospodării care încă îşi mai investesc economiile pe Bursa de Valori, au primit o nouă lovitură prin scăderea cotației acțiunilor, ca efect a comportamentului imprevizibil al Guvernului.

Ce (nu) face capitalul străin

În ceea ce-i privește pe investitorii străini, nu s-ar putea spune că până acum România a fost o destinație preferată de aceștia, în condițiile în care stocul Investițiilor Străine Directe (ISD) ca procent din PIB este printre cele mai mici din regiune.

Cu atât mai puţin va fi atractivă România pentru investitorii străini după anunțarea unor măsuri precum cele din Ordonanța amintită, care plafonează prețul la utilități şi cvasi-plafonează dobânzile, care duc la desființarea Pilonului II al sistemului de pensii şi la afectarea politicii monetare etc.

Să luăm cazul “taxei pe lăcomie”, percepută începând cu anul 2019 băncilor pentru vina de a fi înregistrat în anul 2018 un profit de peste 1,5 miliarde de euro.

În statică, cifra poate părea mare, deşi vorbim de profitul cumulat a 35 de bănci şi de o cifră echivalentă cu doar 0,75% din PIB.

În dinamică însă, dacă ne uită că din ultimii zece ani, patru ani au fost ani cu pierderi pentru bănci – pierderi acoperite în exclusivitate de proprietarii acestora – vom vedea că profitul cumulat într-un deceniu de abia dacă atinge 4 miliarde de euro.

Poate că băncile prezente în România nu vor pleca, dar vor încerca să transfere costurile noilor măsuri asupra clienților. Însă în mod cert băncile care nu au încă afaceri aici se vor gândi de două ori înainte de a investi.

Guvernul ar putea obiecta arătând că măsuri similare, de restricționare a funcționării pieţei, au fost luate şi în alte state europene. Cu câteva amendamente esențiale, însă:

  1. a) nu ştiu cum se face, dar modelele de intervenționism vin fie din state declarat iliberale (Ungaria), fie din state declarat eurosceptice (Austria, Italia, Polonia);
  2. b) chiar dacă statele respective şi-ar permite luxul unor astfel de atitudini (ceea ce nu este evident), în cazul României măsurile anti-piaţă frizează absurdul. Această ţară este cea care îşi permite cel mai puţin să pună beţe în roate funcționării pieţelor, în contextul în care are cel mai mult de recuperat în materie de creștere economică şi în condițiile în care capitalul local nu este deloc abundent.

Oricum ar fi, pe termen lung, în războiul dintre piețe şi guverne agresiv intervenționiste nu poate exista decât un singur învingător.

Numai că prețul îl vom plăti noi toţi, ca națiune.

***

***
Valentin Lazea este economistul-șef al BNR

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 27.1.2019

Un raspuns

  1. Caliman I. Eugen
    29.1.2019, 12:09 am

    1.Romania NU are un model economic de dezvoltare, lucrarea “Reindustrilizarea Romaniei – Politici si Strategii (Liviu Voinea, 2010, pag 106 Concluzii), precizind punctual modul in care instrumentele vechiului model (ante-integrarea) a fost blocat de intrarea in UE!Asa ca mergem economic la NIMEREALA, FARA BUSOLA SI APARATELE DE BORD ale unei economii din sec. XXI!
    Lucrarea citata, realizata de catre economistii nostri de clasa, sub consultanta elitei din domeniu si concluziile ei nu pot fi puse in discutie deocamdata.
    2.Antreprenoriatul roman – asa dupa cum constata analiza din 2017 a firmei de consultanta COFACE – nu este capabil (sub raport managerial) sa asigure trecerea la noua etapa economica:reindustrializarea Romaniei.
    Pe de alta parte, plecarea in masa a fortei de munca – incurajata de UE, care este reprezentanta formala a Capitalului multinational – blocheaza dezvoltarea economica si industriala nu doar a Romaniei.Masurile de tipul “1000 de Euro salariu in constructii” NU functioneaza, deoarece nu sint sustenable drept costuri ale constructiilor si nici “repetabila” in restul domeniilor.Apoi constructiile nu inseamna REINDUSTRIALIZARE!
    3.Intelighentia economica si analistii inca nu inteleg ca masura cresterii salariilor la bugetari, este una de avarie, pentru ca sistemele institutionale sa nu se prabuseasca prin pierderea salariatilor (asa cum este amenintat domeniul privat) – ceeace ar fi catastrofal si ireparabil in viitor!Daca cresterea salariilor si pensiilor este (sub raport colateral) si una electorala in folosul PSD, asta-i alta problema!Cresterea modica a pensiilor este ceva care mai tine in viata populatia in virsta, iar media nationala a pensiei arata dezastrul financiar din viata acesteia!Lipsa banilor pentru investitii este justificata aici de necesitatea cresterii cheltuielilor in cele doua domenii.
    4.Reglementarea domeniului utilitatilor in favoarea tarii (si populatiei) este obligatorie la trei decenii de la pierderea lui, cita vreme lipsa de viziune si starea tarii la integrare a condus la cedarea lor fara conditii si posesie partiala.Acum ar fi momentul ca Romania nu doar sa poata controla domeniul, ci si sa obtina cu sprijinul si plata UE (ca bani pentru dezvoltare), o parte din actiunile acestora.
    Altfel Romania nu poate cunoaste si influenta planurile, starea si directia in care evolueaza insasi “sistemul sanguin” al dezvoltarii industriale si generale.Fara un “proiect de reindustrializare”, cum sa ceri asa ceva Uniunii?
    5.CAPITALUL multinational, diferit in epoca globalizarii de epoca capitalista clasica marcat fizic de “poarta intreprinderii” – s-a “aglutinat” in forma celui financiar-bancar si industrial, realizind investitii industriale majore numai in tarile cu competitivitatea economica peste 15 – 20.Capitalul industrial nu vine sa piarda bani prin investitii in tari ca Romania in care competitivitatea economica si functionalitatea institutionala este la dezastruosul indice 74!Fara a pleca de la aceasta situatie “calitativa” a mediului economic, discutiile despre dezvoltare sint colaterale subiectului…
    De aceea, solutiile punctuale si strategiile teoretice, vehiculate cu privire la dezvoltare (in analizele economice) nu au nici o relevanta pentru atragerea masiva a Capitalului strain – Unicul care poate asigura reindustrializarea!
    In concluzie, nu crestrea salariilor si pensiilor este factorul blocant al dezoltarii economice, deoarece ele NU ridica sau coboara factorul de competitivitate economica, ci fixeaxa personalul bugetar si elimina starea si imaginea de saracie si abandonare a generatiei trecute…
    Nu lipsa investitiilor de catre Guverne este cauza stagnarii, deoarece acesti bani nu erau mare lucru fata de necesitatile unei infrastructuri industriale, de transport sau orasenesti, in care nu s-a facut nimic de pe vremea raposatului!
    Cauza cauzelor stagnarii industriale si economice este constituita de lipsa unui PROIECT DE TARA a Romaniei, care sa ridice competitivitatea si functionalitatea economica la indicii minimali care sa aduca masiv investitorii industriali.Fara acest PROIECT National investitiile nu vor exista, banii UE nu vor fi atrasi fara obiective majore industriale si energetice, investitorii majori vor investi in “Marocuri”, populatia valida va pleca in lume, iar Guvernele vor continua “dezbaterea guraliva cu Opozitia” in desertul economic al unei tari esuate, odata cu lamentarile si masurile de tipul SUROGATELOR economice, promovate de aproape trei decenii!

Lăsați un comentariu


Stiri

Gaze din Caspica pentru UE: Gazoductul TAP este gata în proporție de 90%, BRUA întârzie

Adrian N Ionescu

Proiectul Trans Adriatic Pipeline (TAP) era finalizat în proporție de 88,8%, la sfârșitul lunii iulie, apropiindu-se data la care Uniunea Europeană va beneficia de o… Mai mult

Stiri

Masacru la Spitalul de Psihiatrie din Săpoca: 4 morți și 13 răniți după criza etilică a unui pacient

Vladimir Ionescu

Patru pacienți de la Spitalul de psihiatrie Săpoca au fost uciși și alți 13 au fost răniți în urma unui atac produc de un alt… Mai mult

Europa

Transgaz – BRUA: Un an întârziere la finalizarea sectorului românesc al gazoductului pan-european: decembrie 2020

Razvan Diaconu

Conducta de gaze BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) nu va fi gata în luna decembrie 2019, aşa cum era planificat până acum, ci abia în decembrie 2020, potrivit… Mai mult

Stiri

Interesele SUA pentru Groenlanda: Resursele naturale și poziția geostrategică

Iulian Soare

Interesele SUA de a stăpâni Groenlanda sunt consistente și foarte serioase, dincolo de modul tipic pentru Trump de a le afirma pe twitter: Groenlanda este… Mai mult

Stiri

Repoziționarea SUA în Irak și Afganistan: Bombardierele americane – fără statut special de zbor. Acorduiminent cu talibanii

Iulian Soare

Politica Statelor Unite se repoziționează față de Iran și Afganistan. Donald Trump, intenţionează să ajungă la un acord de pace în Afganistan cu talibanii și… Mai mult

Stiri

Deputații României au costat 92 de milioane de lei în primul semestru

Vladimir Ionescu

Cheltuielile cu deputaţii în primele şase luni ale anului au fost de 91.849.485 de lei, cele mai mari fiind în martie, de peste 16 milioane… Mai mult

Europa

Întâlnire Macron – Putin în avanpremiera G7. Franța vrea să fie mediatoare

Adrian N Ionescu

Preşedintele francez Emmanuel Macron încearcă să joace rolul de mediator între Rusia și grupul celorlalte cele mai puternice 7 țări ale lumii cu excepția Chinei… Mai mult