Analiză

Deficitul bugetar – la ce să ne aşteptăm

Situaţiile oficiale prezentate în ultimii ani în materie de execuţie bugetară arată că trimestrul trei, de finalul căruia ne apropiem deja (cu un sold de… Mai mult

09.10.2019

La obiect

România şi ţintele fixate prin strategia Europa 2020. Punctele tari și punctele slabe

Prin strategia Europa 2020 (adoptată de Consiliul European în iunie 2010) , au fost stabilite ţinte la cinci indicatori apreciaţi ca fiind semnificativi pentru dezvoltarea… Mai mult

08.10.2019

Europa

Indexul Regional al Competitivității: Cum stau regiunile românești și de ce

București -Ilfov, regiunea din România cu cel mai mare scor (55,92 din 100 maxim posibil) în Indexul Regional al Competitivității 2019, se află abia pe… Mai mult

07.10.2019

Analiză

T2 din 2019 – Venitul mediu lunar s-a dublat din 2014 încoace

Datele publicate de INS pentru trimestrul II 2019 arată că veniturile românilor au depășit nivelul de 1.800 lei lunar pe persoană. Ele au fost de… Mai mult

07.10.2019

Cronicile

Valentin Lazea / Continuarea relaxării cantitative: cât de justificată este? (I)

de Valentin Lazea , 30.9.2019

Banca Centrală Europeană (BCE) a reluat, în vara anului 2019, retorica privind necesitatea unei noi runde de relaxare cantitativă, adică de expandare a bilanțului propriu prin emisiune de bani, în schimbul achiziționării unor titluri de valoare.

În sprijinul acestei opțiuni se aduc o serie de argumente care se discută în două moduri:

  • un mod transparent (o rată a inflației situată sub țintă; un ritm de creștere economică nesatisfăcător),
  • un mod în care unele argumente care rămân învăluite în umbră (supra-îndatorarea unor state, firme și gospodării; necesitatea de a stimula exportul zonei euro printr-o devalorizare).

Într-o serie de articole, începând cu cel de față, vom analiza cât de pertinente sunt aceste motivații.

(Citiți și: ”BCE a decis reducerea dobânzilor și repornirea ”tiparniței de bani””)

1- Rata inflației situată sub țintă

De la început, trebuie subliniat că încadrarea în ținta de inflație reprezintă singurul obiectiv statutar al BCE. Nici unul din celelalte obiective, transparente sau opace (stimularea creșterii economice, reducerea supra-îndatorării, stimularea exportului) nu constituie obiective statutare pentru respectiva instituție. Ea a ajuns să le urmărească prin omisiune, întrucât celelalte autorități publice, îndrituite să le gestioneze, nu și-au făcut datoria.

La momentul lansării monedei euro, la începutul anilor ’2000, a fost adoptată definiția „stabilității prețurilor” ca reprezentând o inflație anuală de 2 la sută. Deși din punct de vedere logic și semantic această definiție reprezintă un oximoron (contradicție în termeni), ea a fost acceptată pentru a lăsa, pe de o parte , o marjă de manevră statelor mai puțin competitive din sudul Eurozonei (EZ), iar pe de altă parte, pentru a acomoda eventualele majorări de prețuri induse de creșterea calității produselor odată cu încorporarea inovațiilor științifice.

Tot atunci a fost stabilită și ținta de inflație urmărită de BCE, ca fiind „sub 2 la sută, dar aproape de această valoare”. Graficul 1 arată evoluția inflației din EZ în perioada 2009 – 2019 (linia albastră), în comparație cu ținta de inflație de aproape 2% (linia roșie).

Desigur, ne putem întreba ce se înțelege prin „aproape de 2 la sută”. De exemplu, 1,7 la sută este suficient de aproape? Dar 1,5 la sută? Din comunicatele Board-ului BCE pare să rezulte că numai 1,9 la sută este considerat suficient de aproape, ceea ce desigur este absurd: nici o bancă centrală din lume nu-și poate atinge ținta de inflație cu o asemenea precizie chirurgicală.

Depășirea țintei de inflație în 2011 – 2012 a fost contracarată cu o creștere a ratei dobânzii de politică monetară (linia verde), de la 1 la sută în 2010 la 1,5 la sută în 2011. Această creștere a dobânzii este imputată astăzi guvernatorului Trichet, ca fiind pripită și insuficient de anticipativă (forward looking), dată fiind scăderea ulterioară a inflației. Este însă greu de combătut acea mișcare de dobândă, cu informațiile disponibile la acea dată, dacă ne referim strict la mandatul BCE și la ținta de inflație a acesteia.

Ulterior, scăderea continuă a inflației, până la transformarea ei în deflație (scădere a prețurilor) la sfârșitul lui 2014, a fost combătută prin reducerea dobânzii de politică monetară, în primii ani ai mandatului guvernatorului Draghi, până la 0,25 la sută. În 2015, cu inflația încăpățânându-se să rămână în teritoriul negativ, BCE a început programul său de relaxare cantitativă (quantitative easing, QE) și de ghidare anticipativă (forward guidance, FG), experimentat cu câțiva ani înainte de Fed-ul american. Din nou, până aici, totul ca la carte, inclusiv reducerea dobânzii de politică monetară la 0 la sută.

Problema care se pune este de ce în 2019, după doi ani de valori ale inflației cuprinse între 1 la sută și 2,25 la sută (deci în apropierea țintei) BCE simte nevoia unei noi runde de relaxare cantitativă. Mai ales că instrumente disponibile nu prea mai are: cu dobânda de politică monetară situată la 0 la sută din 2016 (slavă Domnului că nu a ajuns precum băncile centrale din Japonia, Suedia, Danemarca sau Elveția, să practice dobânzi nominale negative, adică să perceapă o plată pentru banii depozitați la ea de băncile comerciale, în loc să le remunereze) și cu bilanțul mult expandat, BCE nu prea mai are loc pentru QE.

Subliniem faptul că orice bancă centrală emite bani „din nimic, dar nu contra nimic”, ci în schimbul unor hârtii de valoare (titluri de stat, obligațiuni municipale, promissory notes), de o calitate neîndoielnică, care să poată fi răscumpărate la nevoie. Or, se pare că astfel de titluri                 de calitate nu prea mai sunt în lume, în condițiile în care multe bănci centrale le-au achiziționat în cadrul propriilor programe de relaxare cantitativă. Iar a achiziționa titluri din categoria „junk” (gunoi) ridică atât probleme statutare, cât și legale pentru banca centrală, reprezentând, în fapt, o emisiune de bani neacoperită de garanții.

Nu întâmplător, la ultima ședință a Board-ului BCE, guvernatori din șase state membre (reprezentând mai mult de 50 la sută din PIB-ul Eurozonei) s-au opus relansării programului             de relaxare cantitativă, dar au fost depășiți de numărul de voturi pro, chiar dacă acestea reprezentau o minoritate în materie de PIB.

Întrebarea fundamentală care se pune este: în ce măsură ținta de inflație de „aproape, dar sub 2 la sută”, stabilită la începutul secolului, mai corespunde condițiilor actuale. Deja se constată că post-criză o serie de relații care funcționau înainte de 2007 nu mai funcționează. Cea mai celebră dintre ele este curba Philips, care arată relația de inversă proporționalitate între rata șomajului și rata inflației.

Înainte de 2007, această curbă avea o pantă negativă accentuată, ceea ce însemna că un punct procentual de reducere a ratei șomajului ducea la mai multe puncte procentuale de creștere a ratei inflației (creșterea ratei ocupării punea presiune pe salarii, iar acestea se oglindeau în creșterea prețurilor). După criză, curba Philips s-a aplatizat, ceea ce înseamnă că mai multe puncte procentuale de reducere a ratei șomajului de abia duc la o creștere insignifiantă a ratei inflației. Că acest lucru se datorează scăderii generalizate a puterii sindicatelor, sau faptului că producătorii compensează prin reducerea cantității (ex: bare de ciocolată mai mici la același preț), mai degrabă decât prin creșterea prețului, rămâne un subiect de cercetat.

Fapt este că, dintr-o multitudine de motive, rata inflației corespunzătoare „stabilității prețurilor” pare să fi scăzut de la 2 la sută spre 1,5 sau poate chiar 1 la sută. Iar dacă acest fenomen este adevărat, atunci urmărirea cu încrâncenare de către BCE a țintei de aproape 2 la sută pentru rata inflației poate să se dovedească iluzorie și nerealistă. De altfel, o serie de renumiți analiști au atras atenția asupra acestei posibilități.

Astfel, conform lui Mohamed El-Erian:

„…Inovațiile tehnologice – mai ales cele referitoare la Inteligența Artificială, big data, mobilitate – au dus la distrugerea relațiilor economice tradiționale și la o eroziune a puterii de a stabili prețurile….efectul a fost o amplificare a procesului dezinflaționist care a început cu accelerarea globalizării, aducând mai multă producție cu costuri scăzute și reducând puterea organizațiilor sindicale din economiile avansate”. („How inflation could return”).

Sau, conform lui Martin Wolf:

„Dar există și alți factori semnificativi [pentru dezinflație]: rate înalte ale economisirii în piețe emergente importante; creșteri persistent slabe ale productivității în economiile dezvoltate; îmbătrânirea în multe economii, ducând la o cerere în scădere pentru capital fizic; dezindustrializare…..” („How our low-inflation world was made”)

Există deci o probabilitate semnificativă ca BCE, urmărind o țintă de inflație stabilită în urmă cu douăzeci de ani, să vâneze o fantomă, neavând, în plus, nici muniția necesară (dobânzi pozitive sau titluri de valoare eligibile).

În concluzie, strict formal, dacă ne raportăm la ținta de inflație de 2 la sută, BCE este acoperită din punct de vedere statutar în acțiunea sa de reluare a relaxării cantitative. Dacă însă analizăm mai atent contextul, sunt multe semne de întrebare privind această abordare.

(va urma)

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 30.9.2019

Lăsați un comentariu


Stiri

Ludovic Orban vrea ca votul pentru noul guvern să fie organizat înainte de 29 octombrie

Razvan Diaconu

Președintele PNL, Ludovic Orban, a declarat luni, după ședința conducerii PNL, că votul pentru noul Guvern ar putea fi dat la începutul săptămânii viitoare. Ludovic… Mai mult

Stiri

Pilotul Valentin Gvinda a refuzat conducerea interimară a TAROM, după ce a analizat starea companiei

Vladimir Ionescu

Pilotul Valentin Gvinda (foto), cel pe care Consiliul de Administrație de la TAROM dorea să-l numească director general intermar, a refuzat funcția, după ce a… Mai mult

Stiri

Horia Braun Erdei, economistul-șef al BCR – a fost numit președintele executiv al Erste Asset Management România

Adrian N Ionescu

Economistul șef al BCR, Horia Braun Erdei (foto), a fost numit președinte executiv (CEO) al Erste Asset Management România, cel mai mare administrator de investiții… Mai mult

Stiri

Program pilot: Cluj, primul oraș care va introduce autobuze fără șofer

Vladimir Ionescu

Cluj Napoca este primul oraş din România care a introdus în circulaţie autobuzele electrice, iar acum se pregăteşte pentru încă o premieră, anunță autoritățile locale.… Mai mult

Stiri

Plagiat / ASE a cerut retragerea titlului de doctor în țtiințe deținut de Darius Vâlcov

Vladimir Ionescu

Academia de Studii Economice a propus retragerea titlului de doctor în Științe Economice deținut de Darius Vâlcov, întrucât fostul ministru de Finanțe și, totodată, autorul… Mai mult

Stiri

Procesul în care Dan Șova a fost condamnat la 3 ani închisoare se reia de la zero

Vladimir Ionescu

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a admis, luni, rejudecarea de la zero a dosarului de corupție îm care Dan Șova, fost ministru al… Mai mult

Europa

Măsuri radicale: Berlinul va îngheța prețurile chiriilor, care s-au dublat în ultimul deceniu

Alexandra Pele

Partidele aflate la guvernare în Germania au ajuns la un acord de a îngheța chiriile din Berlin, pentru o perioadă de cinci ani, unul dintre… Mai mult