fbpx Modifica setari cookieuri

La obiect

„Inflaţia industrială” a scăzut puternic. Atenție, însă, tendințe semnificative de creștere se mențin la bunuri de capital și bunuri de uz curent !

Indicele preţurilor producţiei industriale (IPPI) a scăzut cu aproape șapte puncte procentuale pe parcursul ultimelor cinci luni, de la 4,72% în ianuarie 2020 până la… Mai mult

02.07.2020

Chestiunea

Consiliul Fiscal European: Eliminați pragul de 60% din PIB datorii externe și investiți – Pactul de stabilitate european este suspendat

Conducerea Consiliului Fiscal European a recomandat pe data de 1 iulie ca UE să renunțe la pragul general de 60% din PIB ca nivel maxim… Mai mult

02.07.2020

La obiect

Relansarea: 8 miliarde de euro alocări pentru capitalizarea companiilor și creșterea competitivității

Planul Național de Investiții și Relansare Economică prevede măsuri de circa 8 miliarde de euro, potrivit calculelor cursdeguvernare.ro, pentru sprijinirea reluării activității companiilor, realizarea de… Mai mult

01.07.2020

Chestiunea

Planul de relansare economică a României – anunțat de guvern: 100 mld. în 10 ani – investiții masive în infrastructură și digitalizare, măsuri de stimulare a capitalului autohton și a competitivității, alinierea la noua revoluție tehnologică

Premierul Ludovic Orban lansează Planul național de investiții și de relansare economică, practic un program de guvernare cu acțiuni planificate până la orizontul anului 2030.… Mai mult

01.07.2020

Valentin Lazea / Continuarea relaxării cantitative: cât de justificată este? (I)

de Valentin Lazea , 30.9.2019

Banca Centrală Europeană (BCE) a reluat, în vara anului 2019, retorica privind necesitatea unei noi runde de relaxare cantitativă, adică de expandare a bilanțului propriu prin emisiune de bani, în schimbul achiziționării unor titluri de valoare.

În sprijinul acestei opțiuni se aduc o serie de argumente care se discută în două moduri:

  • un mod transparent (o rată a inflației situată sub țintă; un ritm de creștere economică nesatisfăcător),
  • un mod în care unele argumente care rămân învăluite în umbră (supra-îndatorarea unor state, firme și gospodării; necesitatea de a stimula exportul zonei euro printr-o devalorizare).

Într-o serie de articole, începând cu cel de față, vom analiza cât de pertinente sunt aceste motivații.

(Citiți și: ”BCE a decis reducerea dobânzilor și repornirea ”tiparniței de bani””)

1- Rata inflației situată sub țintă

De la început, trebuie subliniat că încadrarea în ținta de inflație reprezintă singurul obiectiv statutar al BCE. Nici unul din celelalte obiective, transparente sau opace (stimularea creșterii economice, reducerea supra-îndatorării, stimularea exportului) nu constituie obiective statutare pentru respectiva instituție. Ea a ajuns să le urmărească prin omisiune, întrucât celelalte autorități publice, îndrituite să le gestioneze, nu și-au făcut datoria.

La momentul lansării monedei euro, la începutul anilor ’2000, a fost adoptată definiția „stabilității prețurilor” ca reprezentând o inflație anuală de 2 la sută. Deși din punct de vedere logic și semantic această definiție reprezintă un oximoron (contradicție în termeni), ea a fost acceptată pentru a lăsa, pe de o parte , o marjă de manevră statelor mai puțin competitive din sudul Eurozonei (EZ), iar pe de altă parte, pentru a acomoda eventualele majorări de prețuri induse de creșterea calității produselor odată cu încorporarea inovațiilor științifice.

Tot atunci a fost stabilită și ținta de inflație urmărită de BCE, ca fiind „sub 2 la sută, dar aproape de această valoare”. Graficul 1 arată evoluția inflației din EZ în perioada 2009 – 2019 (linia albastră), în comparație cu ținta de inflație de aproape 2% (linia roșie).

Desigur, ne putem întreba ce se înțelege prin „aproape de 2 la sută”. De exemplu, 1,7 la sută este suficient de aproape? Dar 1,5 la sută? Din comunicatele Board-ului BCE pare să rezulte că numai 1,9 la sută este considerat suficient de aproape, ceea ce desigur este absurd: nici o bancă centrală din lume nu-și poate atinge ținta de inflație cu o asemenea precizie chirurgicală.

Depășirea țintei de inflație în 2011 – 2012 a fost contracarată cu o creștere a ratei dobânzii de politică monetară (linia verde), de la 1 la sută în 2010 la 1,5 la sută în 2011. Această creștere a dobânzii este imputată astăzi guvernatorului Trichet, ca fiind pripită și insuficient de anticipativă (forward looking), dată fiind scăderea ulterioară a inflației. Este însă greu de combătut acea mișcare de dobândă, cu informațiile disponibile la acea dată, dacă ne referim strict la mandatul BCE și la ținta de inflație a acesteia.

Ulterior, scăderea continuă a inflației, până la transformarea ei în deflație (scădere a prețurilor) la sfârșitul lui 2014, a fost combătută prin reducerea dobânzii de politică monetară, în primii ani ai mandatului guvernatorului Draghi, până la 0,25 la sută. În 2015, cu inflația încăpățânându-se să rămână în teritoriul negativ, BCE a început programul său de relaxare cantitativă (quantitative easing, QE) și de ghidare anticipativă (forward guidance, FG), experimentat cu câțiva ani înainte de Fed-ul american. Din nou, până aici, totul ca la carte, inclusiv reducerea dobânzii de politică monetară la 0 la sută.

Problema care se pune este de ce în 2019, după doi ani de valori ale inflației cuprinse între 1 la sută și 2,25 la sută (deci în apropierea țintei) BCE simte nevoia unei noi runde de relaxare cantitativă. Mai ales că instrumente disponibile nu prea mai are: cu dobânda de politică monetară situată la 0 la sută din 2016 (slavă Domnului că nu a ajuns precum băncile centrale din Japonia, Suedia, Danemarca sau Elveția, să practice dobânzi nominale negative, adică să perceapă o plată pentru banii depozitați la ea de băncile comerciale, în loc să le remunereze) și cu bilanțul mult expandat, BCE nu prea mai are loc pentru QE.

Subliniem faptul că orice bancă centrală emite bani „din nimic, dar nu contra nimic”, ci în schimbul unor hârtii de valoare (titluri de stat, obligațiuni municipale, promissory notes), de o calitate neîndoielnică, care să poată fi răscumpărate la nevoie. Or, se pare că astfel de titluri                 de calitate nu prea mai sunt în lume, în condițiile în care multe bănci centrale le-au achiziționat în cadrul propriilor programe de relaxare cantitativă. Iar a achiziționa titluri din categoria „junk” (gunoi) ridică atât probleme statutare, cât și legale pentru banca centrală, reprezentând, în fapt, o emisiune de bani neacoperită de garanții.

Nu întâmplător, la ultima ședință a Board-ului BCE, guvernatori din șase state membre (reprezentând mai mult de 50 la sută din PIB-ul Eurozonei) s-au opus relansării programului             de relaxare cantitativă, dar au fost depășiți de numărul de voturi pro, chiar dacă acestea reprezentau o minoritate în materie de PIB.

Întrebarea fundamentală care se pune este: în ce măsură ținta de inflație de „aproape, dar sub 2 la sută”, stabilită la începutul secolului, mai corespunde condițiilor actuale. Deja se constată că post-criză o serie de relații care funcționau înainte de 2007 nu mai funcționează. Cea mai celebră dintre ele este curba Philips, care arată relația de inversă proporționalitate între rata șomajului și rata inflației.

Înainte de 2007, această curbă avea o pantă negativă accentuată, ceea ce însemna că un punct procentual de reducere a ratei șomajului ducea la mai multe puncte procentuale de creștere a ratei inflației (creșterea ratei ocupării punea presiune pe salarii, iar acestea se oglindeau în creșterea prețurilor). După criză, curba Philips s-a aplatizat, ceea ce înseamnă că mai multe puncte procentuale de reducere a ratei șomajului de abia duc la o creștere insignifiantă a ratei inflației. Că acest lucru se datorează scăderii generalizate a puterii sindicatelor, sau faptului că producătorii compensează prin reducerea cantității (ex: bare de ciocolată mai mici la același preț), mai degrabă decât prin creșterea prețului, rămâne un subiect de cercetat.

Fapt este că, dintr-o multitudine de motive, rata inflației corespunzătoare „stabilității prețurilor” pare să fi scăzut de la 2 la sută spre 1,5 sau poate chiar 1 la sută. Iar dacă acest fenomen este adevărat, atunci urmărirea cu încrâncenare de către BCE a țintei de aproape 2 la sută pentru rata inflației poate să se dovedească iluzorie și nerealistă. De altfel, o serie de renumiți analiști au atras atenția asupra acestei posibilități.

Astfel, conform lui Mohamed El-Erian:

„…Inovațiile tehnologice – mai ales cele referitoare la Inteligența Artificială, big data, mobilitate – au dus la distrugerea relațiilor economice tradiționale și la o eroziune a puterii de a stabili prețurile….efectul a fost o amplificare a procesului dezinflaționist care a început cu accelerarea globalizării, aducând mai multă producție cu costuri scăzute și reducând puterea organizațiilor sindicale din economiile avansate”. („How inflation could return”).

Sau, conform lui Martin Wolf:

„Dar există și alți factori semnificativi [pentru dezinflație]: rate înalte ale economisirii în piețe emergente importante; creșteri persistent slabe ale productivității în economiile dezvoltate; îmbătrânirea în multe economii, ducând la o cerere în scădere pentru capital fizic; dezindustrializare…..” („How our low-inflation world was made”)

Există deci o probabilitate semnificativă ca BCE, urmărind o țintă de inflație stabilită în urmă cu douăzeci de ani, să vâneze o fantomă, neavând, în plus, nici muniția necesară (dobânzi pozitive sau titluri de valoare eligibile).

În concluzie, strict formal, dacă ne raportăm la ținta de inflație de 2 la sută, BCE este acoperită din punct de vedere statutar în acțiunea sa de reluare a relaxării cantitative. Dacă însă analizăm mai atent contextul, sunt multe semne de întrebare privind această abordare.

(va urma)

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 30.9.2019

Lăsați un comentariu


Stiri

698 de cazuri de COVID-19 în ultimele 24 de ore – sâmbătă, 11 iulie, un nou record de la debutul pandemiei

Vladimir Ionescu

În ultimele 24 de ore au fost confirmate 698 de cazuri noi de COVID-19 în România, a anunțat sâmbătă Grupul de Comunicare strategică. Este cea… Mai mult

Stiri

Donald Trump a comutat pedeapsa cu închisoarea aplicată fostului său colaborator Roger Stone

Iulian Soare

Preşedintele american, Donald Trump, i-a comutat pedeapsa cu închisoarea prietenului său Roger Stone (foto), condamnat în februarie la 40 de luni de închisoare în cadrul… Mai mult

Europa

Tesla planifică 10.500 de angajări pentru viitoarea fabrică din Germania

Iulian Soare

Producătorul american Tesla se așteaptă să angajeze 10.500 de oameni care să lucreze în prima fabrică din Europa, care se află în construcție în apropiere… Mai mult

Stiri

Senatul a amânat votul pe proiectul legii privind carantina. Ludovic Orban: Sunt la capătul răbdării

Vladimir Ionescu

Senatorii au decis sâmbătă să amâne până luni lucrările comisiei care discută proiectul legii carantinei și izolării în ciuda faptului că procedura acceptată pentru dezbatere… Mai mult

Europa

Bulgaria și Croația au fost acceptate în ERM 2, anticamera zonei euro

Iulian Soare

Bulgaria și Croația au fost primite în anticamera zonei euro. Banca Centrală Europeană a anunțat că cele două țări candidate au fost acceptate în Mecanismul… Mai mult

Stiri

Alina Bica și Ioan Bene, reținuți de poliție în Italia

Vladimir Ionescu

Alina Bica, fosta șefă a DIICOT, urmărită internațional cu mandat european pentru infracțiunea de favorizarea infactorilor, și Ioan Bene, de asemenea condamnat în România și… Mai mult

Stiri

Provocare Turcia-Occident: Ankara a anulat statutul de muzeu al Sf. Sofia – Erdogan anunță transformarea în moschee

Razvan Diaconu

Cea mai înaltă instanță administrativă din Turcia a decis vineri anularea decretului din 1934 care a acordat celebrei catedrale Sfânta Sofia din Istambul (devenită moschee… Mai mult