Există o realitate a mediului politic, care este în stare să promită orice pentru a fi ales, cu precădere într-un an electoral.
Există o realitate a mediului de afaceri, care este în stare să exercite presiuni susținute pentru privatizarea profiturilor și pentru socializarea pierderilor.
Și mai există și o realitate a publicului larg, care dorește cu disperare să audă povești nemuritoare despre prosperitate obținută fără sacrificii.
Problema cu toate acestea este că sunt paralele cu realitatea economică, care are la bază câteva principii neschimbate în timp:
1, resursele sunt limitate și întotdeauna poți obține ceva doar sacrificând altceva (ceea ce economiștii numesc “cost de oportunitate”): dacă mi-am cumpărat bicicletă, nu mai am bani pentru televizor; dacă am mărit nejustificat de mult salariile bugetarilor, nu mai am bani pentru investiții etc.
2, nu există “prânz gratuit”: pentru orice consum eu fără să plătesc, altcineva va trebui să plătească (bugetul – adica toți contribuabilii, banca – adică toți deponenții, urmașii mei etc.)
3, într-o economie de piață, statul are datoria să salveze pe fiecare cetățean, dar nu are datoria să salveze vreo întreprindere, mai ales una privată.
4, ceea ce le este permis economiilor dezvoltate/deținătoare de monedă de rezervă internațională nu le este permis economiilor emergente/nedeținătoare de astfel de monedă.
5, nimeni nu va fi dispus să te ajute până nu va vedea că ești dispus să te ajuți singur. Solidaritatea pe care o aștepți de la alții trebuie să o demonstrezi în primul rând la tine acasă.
Pentru a fi corecți, trebuie să spunem că aceste principii au cam fost abandonate pe întregul mapamond, ceea ce nu demonstrează altceva decât degradarea morală și intelectuală a generațiilor contemporane. Dar realitatea economică – bazată pe principiile de mai sus – se va impune întotdeauna, spre nemulțumirea celor care au ignorat-o.
A fost suficientă o îndulcire a regulilor de către Comisia Europeană și de marile Bănci Centrale ale lumii, pentru a induce în rândul publicului și a decidenților români o triplă iluzie:
- că nivelul deficitului bugetar și al îndatorării nu mai contează;
- că există bani din abundență pentru a finanța un deficit bugetar oricât de mare;
- că România ar putea accesa fără probleme și fără condiționalități respectivii bani.
Prima iluzie este demontată de faptul că, aflându-se din aprilie anul curent sub Procedura de deficit Excesiv, România va trebui să producă până în septembrie un document credibil, în care să arate Comisiei Europene care sunt măsurile concrete pentru aducerea deficitului bugetar sub 3 la sută din PIB în decurs de trei ani. Acest lucru nu este compatibil cu filozofia “dezvoltare fără ajustare”, care pare a ghida gândirea politicienilor români.
A doua iluzie e contrazisă de fuga capitalurilor dinspre piețele emergente înspre piețele dezvoltate, care a atins până în prezent peste 100 miliarde de dolari și care are toate șansele să se amplifice.
A treia iluzie este infirmată de faptul că FMI acordă credite ieftine numai însoțite de condiționalități (există și două facilități fără condiționalități atașate, dar pentru sume mici, din care România ar putea trage maximum un milliard de dolari). Orice program de asistență solicitat Comisiei Europene pentru sume mari ar implica, probabil, participarea Fondului (și condiționalitățile atașate). Iar de pe piețele private ne putem împrumuta la costuri acceptabile doar atâta timp cât agențiile de rating nu ne retrogradează sub investment grade (o decizie clară a Guvernului privind creșterea din septembrie a pensiilor va fi elementul hotârâtor în această privință).
Astăzi, România este în situația unei familii care dorește să-și cumpere mașină, mobilă și bunuri electrocasnice, dar nu are bani proprii nici pentru plata facturilor de întreținere. Mai mult, nici nu are vreun plan propriu de strângere a curelei și așteaptă ca altcineva să vină cu un astfel de plan. Aceasta este realitatea economică, singura care contează.
Discuția privind ieșirea din criză este complicată în România de faptul că, timp de treizeci de ani, partidele politice au întreținut în rândul electoratului iluzia că se poate avea, în același timp, un stat al bunăstării precum în UE (care presupune cheltuieli bugetare de circa 45% din PIB) și un stat minimal precum în SUA, cu impozite mici și nenumarate scutiri și exceptări de la plata (ceea ce presupune venituri bugetare de sub 30 % din PIB).
Această iluzie a ajuns la scadență. Dacă vor să contribuie cu ceva la rezolvarea actualei crize economice, partidele ar trebui să se prezinte la alegeri cu programe bazate pe doctrină:
social-democrații să promită un stat al bunăstării, dar bazat pe impozite mult mărite și pe eliminarea scutirilor și exceptărilor,
iar liberalii să promită un stat minimal, dar în care fiecare să se descurce singur, fără a aștepta prea multe de la stat. Numai așa vom putea ști, cu adevărat, ce preferă românii.
***
Valentin Lazea este economistul-șef al Băncii Naționale a României. Opinia prezentată nu angajează poziția BNR
Urmărește-ne pe Google News
4 răspunsuri
dar despre cea de-a patra „realitate” – a bugetofagilor platitii cu salarii nesimțit de mari raportate si la activitatea&competența lor si la salariul mediu din România – nu vrea sa glasuiasca musiu lazeea??? bineinteles ca nu vrea pt ca si lazeea face parte din aceasta categorie!!! ce usor e sa faci pe filizofu dand lectii altora. da nu vrea musiu lazeea sa glasuiasca despre recenta majorare a salariilor de la benere si de bonusurile pe care si le decid singuri??? eee ete de ce nu are ursu coadă!!!
PSD, prin vocea liderului Marcel Ciolacu, după ce l-a acuzat pe Klaus Iohannis că pregătește un program de austeritate, și-a prezentat propriul program de redresare economică în 28 de puncte.
Documentul dat publicității de PSD conține multe măsuri pentru reducerea taxelor și impozitelor, creșterea ajutoarelor sociale, subvenții și investiții publice însă fără a se specifica impactul bugetare și sursele de finanțare…”___—–____ SI NICI MACAR UN SINGUR PUNCT REALIST si OBIECTIV, DOAR PALAVRAGEALA fara sens( taieri de taxe, subventii, cash la populatie, etc.), adevarat ca nici penele-ul sau oricare alt partid nu este mai breaz, injectarile masive de cash ( chiar si in investitii nu numai catre populatie) sunt -oricand- valide in ECONOMIILE PUTERNICE, despre care se poate spune ca au luat doar o pauza( fortzata, nu conteaza cum), pentru ca acestea au si stocuri masive de produse ( de toate felurile, inclusiv de lux) si actiunea nu devalorizeaza moneda nationala(s-ar putea sa fie chiar invers), pentru o tara ca Romania, insa( care traieste din importuri si de hrana si -inca- cu bani inprumutati) tiparirea de sute de miliarde lei, automat va duce la devalorizare monetara (si nu numai), SINGURA SOLUTIE REALISTA ESTE JOCUL MONETAR CU BANII ACTUALI, iar aceasta se poate obtine(fara nici cel mai mic risc, DIMPOTRIVA, Romania ar primi aplauze de la finantele internationale) DOAR PRIN MORATORIU PE SALARII SI PENSII LA STAT(cel mai important si urgent, dar si alte masuri, precum reducerea armatei cu cel putin 75%, etc., etc.), cea ce ar insemna economisiri de miliarde/ lunar, bani absolut suficienti pentru o repornire economica puternica si -deasemeni- pentru a sustine nevoile fiecarei familii, si -si mai mult- cei vizati de aceste taieri de salarii si pensii( adusi la un nivel inca decent, adica ceva peste actualul „mediu” de acum), nu vor suferi sub nicio forma, cu salarii si pensii „medii”, actuale, se traieste f. bine, si -f. adevarat- toate aceste persoane, au DEJA stocuri de bani si diverse alte mijloace de subzistenta, asa ca nu ar constitui nicio problema, PENTRU NIMENI, doar pentru ACTUALII GUVERNANTI (TRADATORI DE TARA SI SABOTORI), care au teama ca -astfel- NU vor mai ajunge si ei la pensiile speciale astronomice, cum sunt si salariile lor, actuale si total nemeritate…
numai ca ce viseaza poporenii, chiar se „intampla” la primele 2 categorii, garantat la prima(politicieni), cumva se poate face o paralela cu prosperitatea generala(la fel, doar visata) din comunism si realitatea din „capitalismul salbatic”, unde intreaga suflare are( si avea) frigiderul plin, caldura (sau racoare-prin AC- ) in casa, ba chiar si o masina (chiar daca de mic litraj si second hand), ba se mai duc si prin cate o vacanta, desi viata lor „on site”, este o perpetua vacanta…Iar „Jmecheria” ca trebuie neaparat sa sacrifici ceva, este un reflex al neocomunismului veros, care vrea sa convinga masele, ca numai asa se poate trai, cea ce este -de fapt- o mare minciuna, tocmai pentru a acoperi situatia de fapt, anume ca marii trantori, sunt cei care fura orice plus valoare, iar in Romania aceasta clasa de PARAZITI INSTITUTIONALIZATI a devenit enorma, cea ce garanteaza un colaps total sau o noua „revolutie”, dar unde chiar va curge sange…
Valentin Lazea (BNR): Introducerea impozitului progresiv e exclusa, bogatii nu sunt dispusi sa ii sprijine pe ceilalti
„Nu o sa fac o recomandare pentru introducerea unei cote progresive pentru ca …
In plus, Valentin Lazea i-a indemnat pe romani sa inceteze sa mai astepte „salvarea din exterior”: „Fiecare cetatean trebuie sa inceteze a mai astepta salvarea din exterior (de la Guvern, FMI, UE etc). Aceasta inseamna maturizarea si responsabilizarea individului”._____—–_____deci daca toti (sau majoritatea ) celor inchisi decid sa se desfinteze puscariile, so be it!, ca in Romania vointa celor multi conteaza(macar de ar fi adevarat!) sau a celor bogati, cea ce este real… Insa in mai toate tarile dezvoltate , progresul (si bunastarea generala) s-au obtinut tocmai pentru ca „LA NEVOIE, CIVILIZATIA SE IMPUNE”, asa si in acest caz, taxarea progresiva este o parghie si cale f.f. importanta in dezvoltarea economica si (general) sociala , a unei natii, insa acest lazea /lazy( garantat, un mare trantor), tocmai pe marii paraziti ii apara, pentru ca si el (precum mucur isarescu, etc., etc.)face parte dintre ei, probabil ca salariul sau este de cel putin 8-9 MII EURO /luna, , asa ca …Am cautat la biografia lui, la fel ca la multi alti „mari”, ” nu are tata, nu are mama”(adica nu doar nume dar CINE au fost) , probabil ca unul din parintii sai este din aceiasi grupa cu misteriosul tata al lu’ carmen iohanis, sau al monicai machiavella, , etc…Tocmai pentru ca este UN ASUPRITOR ( si -culmea- SE SIMTE INDREPTATIT sa fie!) cere maselor sa nu mai astepte ajutor de la guvern,etc., ca si cum nu asta ar fi prima sarcina si datorie a guvernului, SA-SI AJUTE CETATENII, iar ajutorul cel mai sanatos este INDEPLINIREA CORECTA A ATRIBUITIILOR, cat si UN GUVERN( conducere generala a tarii) CAT MAI REDUS NUMERIC, tocmai pentru ca „bugetofagia” este un termen specific tarilor precum Romania, iar coruptia devine quasigenerala in guvernari prea mari,…Iar realitatea romaneasca este clara: o IMENSA CLASA DE PARAZITI INSTITUTIONALIZATI, care fura orice plus valoare, si -ca intr-un vis cu nebuni- si saboteaza orice idee care ar stopa degringolada actuala si ar repune tara in randul natiilor prospere si respectate…