Valentin Lazea: 10 probleme structurale ale turismului românesc

Turism: cum stau lucrurile pe-un picior de plai, cum scoatem bani din gură de rai

Climă, litoral, munte, deltă, peisaje arhaice şi o infrastructură care ar fi trebuit să funcţioneze ca unsă.

Atunci de ce avem deficit pe turism, în ani în care miza stă pe exporturi?

A existat /există o strategie pe turism, sau secretul ar putea sta în strategii complementare pe alte sectoare pentru care turismul să fie doar capătul lanţului? Investiţiile: unde sunt? Şi de ce 200 de kilometri mai la sud de România lucrurile stau mai bine? (Redacţia)

Valentin Lazea – economist-şef al Băncii Naţionale a României:

Spre deosebire de ţări precum Bulgaria (care înregistrează un excedent de aproximativ 4 procente din PIB din turismul internaţional) sau Croaţia (care înregistrează un excedent de peste 6 procente din PIB), România “reuşeşte” contraperformanţa rară de a înregistra anual un deficit de 0,2-0,3 procente din PIB din turismul internaţional. La noi nu s-a înţeles faptul că turismul reprezintă modalitatea cea mai atractivă şi cea mai la îndemână de a face export. Iar “păcatul capital” al turismului românesc a fost acela că s-a orientat prea puţin înspre atragerea investitorilor străini şi a clienţilor străini, întrucât aceştia – nu-i aşa? – sunt pretenţioşi şi doresc calitate în schimbul banilor cheltuiţi în timp ce la turiştii români se aplică expresia “merge şi aşa….”

În continuare vom prezenta zece simptome ale bolii de care suferă turismul internaţional din România. Toate au însă legătură, într-un fel sau altul, cu ideea de a nu-i lăsa pe străini să intre prea mult în acest domeniu.

1. Spre deosebire de bulgari, care au atras în mod activ investitori străini în turism, la noi aceştia au fost ţinuţi deliberat la distanţă, printr-o privatizare confuză a activelor, prin lipsa de claritate în ce priveşte proprietatea asupra acestora etc. Aşa se explică faptul că din stocul total de Investiţii Străine Directe, de circa 53 miliarde euro, mai puţin de 1 la sută reprezintă bani investiţi de străini în turismul românesc.

2. Nu poţi să faci turism de lux amestecat cu turismul sindical, de exemplu. Până şi Ceauşescu înţelesese, prin anii ’60, că dacă doreşti să atragi turişti străini, atunci o serie de staţiuni (Poiana Braşov, Olimp-Cap Aurora) trebuie să aibă o infrastructură hotelieră de 4 şi 5 stele, iar staţiunile cu hoteluri de 2 sau 3 stele, accesibile tuturor, trebuie sa fie separate. Acum, la noi nu există nici o separare a staţiunilor între categoria “lux” şi categoria “popular”, astfel încât chiar Mamaia, considerată perla litoralului românesc, are mai multe hoteluri de 2 sau 3 stele, decât hoteluri de 4 sau 5 stele.

3. Miza prea mare pe turismul litoral (pe care sezonul prea scurt, de numai patru luni, îl face necompetitiv cu Grecia, Turcia, Cipru etc.) a făcut să fie neglijată infrastructura altor tipuri de turism. De exemplu, turismul balneo-climateric (pentru care România are cel de al doilea potenţial din Europa) este complet rămas în urmă, chiar şi faţă de vecinii unguri. Şi când te gândeşti că acum o sută douăzeci de ani Băile Herculane rivalizau cu Karlovy Vary….De asemenea, turismul cultural-religios este cvasi-inexistent. Dintre cele şapte monumente UNESCO găzduite de România, unele sunt accesibile numai dacă faci programare telefonică dinainte (bisericile săseşti fortificate), iar altele se află într-o stare avansată de degradare (cetăţile dacice din Muntii Orăştiei). La fel, în materie de turism legat de competiţiile sportive, nu suntem în stare să organizăm un Campionat European- la orice tip de sport- măcar odată la cinci ani, în timp ce sârbii organizează anual unul sau două astfel de evenimente.

4. Cine aşteaptă ca turiştii din Germania, Franţa, Italia (principalele “bazine” de turişti străini care pot şi vor să viziteze România) să călătorească până aici cu mjloace auto, poate să aştepte mult şi bine. Ar fi fost necesară o dezvoltare inteligentă a aeroporturilor aflate în apropierea principalelor zone turistice (Suceava, Baia Mare, Sibiu, Tulcea) şi a şoselelor de legătură a acestora cu monumentele respective.

5. Politica în materie de taxare (cu TVA “normală”, redusă sau zero) a introdus şi ea suficientă confuzie. În mod normal, fiind asimilabil expoturilor, turismul internaţional ar trebui să se bucure, ca şi acestea, de exceptare de la plata TVA.

6. Nu poţi face turism de calitate cu un personal care este cel mai prost plătit din întreaga economie, exceptând personalul din agricultură. În ţările occidentale, salariile din turism se situează, de regulă, peste media economiei naţionale.

7. La fel, nu poţi face turism de calitate cu personal care nu vorbeşte cel puţin două limbi străine. A se vedea exemplul vecinilor bulgari, care şi-au instruit personalul foarte bine în acest domeniu. La noi, reacţia patronilor din turism este aceea că, dacă îi trimit la cursuri de limbi străine pe salariaţi, îi vor pierde imediat după terminarea cursului.

8. Politica de tarife bazată pe turismul de week-end, în care îl prinzi pe turist pentru două nopţi şi “îl jupoi de piele” este cea mai contraproductivă formă de promovare. Iar pe turiştii străini poţi să-i păcăleşti odată, după care…

9. Agenţiile de turism autohtone se concetrează mai mult pe ducerea de români în străinătate şi prea puţin pe aducerea de străini în România. Este adevărat că pentru “incoming” este nevoie de eforturi de promovare, de intrare în alianţe cu agenţii de turism străine etc.

10. Nu în ultimul rând, la conducerea acestui sector s-au perindat, în ultimii douăzecişidoi de ani (sub toate guvernele post-decembriste) persoane cu afaceri în acest sector, care nu aveau nici un interes să “revoluţioneze” sistemul.

Notă: Articolul reprezintă viziunea lui Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, şi nu implică poziţia Băncii Naţionale a României