joi

18 aprilie, 2024

25 octombrie, 2013

Nu exista, din septembrie, aproape nicio saptamana in care la nivel de USL sa nu existe o gafa in comunicarea externa sau interna. Nu e vorba aici numai de Rosia Montana, sau de dosarul gazelor de sist, ci de felul in care are loc, aproape repetitiv, unul din urmatoarele patru scenarii care distrug credibilitatea guvernarii:

1. primul ministru incearca sa impace pe toata lumea, sa nu piarda niciun vot, si pana la urma lumea nu mai intelege nimic, nici ca e pro, nici ca e contra. Asta s-a vazut in cazul Rosia Montana. Este pacat, caci aceasta e cea mai usoara cale de decredibilizare politica: dualitatea; ezitarea sau razgandirea / datul inapoi la primul obstacol dauneaza de asemenea grav increderii oamenilor. E o perioada grea, dar si un moment bun de a fi ferm si de a-ti asuma conducerea, mai ales cand esti in top in sondaje.

2. co-presedintele USL incearca sa capitalizeze prin opozitie la primul ministru, incercand sa ofere o diferentiere cat mai clara: Victor Ponta va spune asta, eu, Crin Antonescu, nu sunt de acord. Sau, pozitiv la capitolul initiativa, PNL vrea asta, PSD nu. Apoi urmeaza fie scenariul a) Victor Ponta sau cineva mare in PSD vine si spune ca propunerea se retrage, fie b) cei doi se impaca semi-teatral dupa inca o intalnire de urgenta a USL. In ambele cazuri insa, urmeaza represalii silentioase, de genul: tu m-ai blocat aici, nicio problema, eu te blochez dincolo, de exemplu: Codul Rutier.


3. se testeaza politici foarte importante pe surse, fara argumentare odata cu lansarea pe piata, precum cel mai recent caz, cel al posibilei majorari a cotei unice. Urmeaza contrareactia din media, opozitie, sau altei parti din societate si a) pasul inapoi care denota slabiciune si trimite oamenii la banuieli de alte intentii („aha, stiam noi ca astia vor sa mareasca impozitele”, sa ramanem alerti) sau b) delimitarea clara prin aruncarea cartofului fiebinte mai departe, pe modelul „n-a fost ideea mea, ci a unui ministru de la ceilalti, a unui tehnocrat/ functionar etc”.

4. continua din cauza luptei politice decredibilizarea noastra externa, ca si coerenta. Nu ajuta nici faptul ca taberele se submineaza reciproc prin declaratii de multe ori dure pentru standardele occidentale de care se presupune ca ar trebui sa ne tinem, fiind in UE si NATO. Chiar daca in exterior, la Washington sau Bruxelles, ajunge intr-un final premierul sau presedintele, chiar daca se vad cu cine se vad (iar nivelul e mai mereu criticat), distractia dinainte ne costa, caci ambasadele informeaza capitalele, si pun in dosarele de vizita, si chestiunile „de culoare”. Interlocutorul strain de multe ori e la curent cu „bucuriile” noastre interne.

Ce se poate face insa pentru a iesi din aceasta spirala care ne trage in jos?

1. Un plan. Daca USL are un plan clar pentru unde vrea sa aduca Romania pana in 2016 (dincolo de „scapatul de Traian Basescu” in 2014) ar fi bine sa il prezinte. Daca nu, macar sa contureze cateva idei clare, care sa dea oamenilor incredere ca „stim in ce directie mergem”. Un clip youtube de adresare catre cetateni in care un lider vine sa iti spuna: „draga cetateanule, eu asta sunt, de asta m-ai votat, aici vreau sa te aduc, iata ce plan am, ramai alaturi de mine” nu poate sa faca decat bine, scotand totodata audienta din oposeala zilnica a reactiilor politice. Pe scurt: o pauza de la circ, axata pe valori si viziune. Si publicul a obosit, deja nu mai e amuzant sa vezi „cine cui i-o trage” sau cine mai face misto de cine. Suleyman Magnificul bate ca audienta voievozii tarii pentru ca acestia nu mai creaza magie, nu mai prezinta atractivitate. Nu se mai fac, se pare, barbati ca pe vremuri…


2. Fermitate dublata de responsabilitate. Nu e normal ca atunci cand lansezi un proiect sa nu ii dai drumul pregatit si sa nu te pregatesti pentru posibila contestare. L-ai lansat, asuma-ti-l, fii ferm si vei castiga respectul oamenilor, daca stii sa argumentezi. Nu poti face pe toata lumea fericita, dar nici nu trebuie caci nu ai cum, tot timpul va fi cineva nemultumit. Romania se va ridica prin aprobarea proiectelor grele, de reforma, nu prin concentrarea pe cele foarte usoare, necontroversate: nu dau drumul la baraj ca e controversat, dar astup o gaura pe drum caci macar nu dam in gropi. Un proiect greu asumat si dus pana la capat intareste liderul, nu il slabeste; si asta nu numai din perspectiva unei victorii de etapa. In cazul opus, ai gresit cu o propunere? Recunoaste asta si mergi mai departe cu alta mai buna – cine se uita la sondaje uita de acolo faptul ca romanii apreciaza cand liderii isi recunosc greselile (fara a persista insa la nesfarsit in ele).

3. Intoarcerea la realitatea tarii, dincolo de cifre. O intrebare cheie este: traiti mai bine acum ca anul trecut? Sigur, cifrele ajuta, e bine sa ai crestere economica, dar daca ea nu e explicata astfel incat sa compenseze lipsa de crestere in portofel, nu ajuta. Stabilitatea si prosperitatea sunt cheie, iar perceptia bate realitatea; daca tara nu e vazuta ca stabila, parca nu iti prieste presupusa prosperitate reflectata in cresterea economica. De asemenea de interes, empatia: din ce in ce mai rar vezi un lider politic care empatizeaza cu romanii, cu felul in care arata viata cotidiana si felul in care aceasta viata poate fi imbunatatita. Sigur, nu se poate ocupa presedintele, premierul sau primarul de orice aspect din viata noastra, ca „sa fie bine, sa nu fie rau”, dar o minima empatie cu privire la cum poate fi mai buna viata noastra trebuie sa existe.

4. Ignorarea adversarului politic prin munca valorificata comunicational. Romanii au obosit, lupta politica e pasionanta o perioada, dar obositoare cand o vezi zilnic la grade ridicate. Cine nu calmeaza piata cu mesaje pozitive, nu va culege multe voturi. Decat sa fii reactiv la atacurile adversarului, nu mai bine te concentrezi pe ce ai cu adevarat de comunicat: ce faci in slujba oamenilor? Lor cu siguranta le-ar pasa mai mult daca le spui ce faci pentru ei, decat daca te concentrezi doar pe ceilalti boxeri politici. Pentru cine urmareste avid stiri, apar periodic si realizari, unele mici, altele medii, altele mai mari. Dar pana si cei care se presupune ca ar trebui sa le laude sunt mai ocupati cu raspunsul la acuze sau jigniri -avand grija sa nu ramana datori-, decat cu esentialul: comunicarea realizarilor.

Daca nu se procedeaza rapid la o schimbare de ancora in sensul celor de mai sus sau a variatiunilor pe aceleasi teme, nu se va putea deraia de la directia sigura spre mlastina politica in care „toti sunt la fel si nu mai poti avea incredere in nimeni”. In momentul de fata agenda publica este plina, din pacate, de sentimentul incoerentei, al sabotajului reciproc, al blocajului institutional (cine spune ca nu e cazul, sa-si aduca aminte cum mai stam cu „noua” Constitutie, cu regionalizarea -si sora ei mai mica descentralizarea – etc). USL are de ales intre o restartare in forta sau un management al declinului pana la prezidentiale; se restarteaza cu viziune sau moare cu pasiune!

PS Am spus mai sus „din pacate”, caci chiar imi pare rau. Imi pare rau ca un mandat parlamentar clar – constitutional – pentru schimbare nu duce la o schimbare, ci doar la stationare prin ezitari in fata anului electoral 2014 sau blocaj reciproc. Si mai e pacat de un lucru: in conditiile in care opozitia nu capitalizeaza scaderea graduala a USL, cine credeti ca va creste in sondaje la anul? 2014 nu ar trebui sa fie 2000 bis, iar Romania nu ar trebui sa urmeze valul de populism din alte tari din Europa.

***
(Radu Magdin a lucrat ca ofițer de presă la Parlamentul European, actualmente este CEO SmartLink Communications)

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Cu câteva luni înaintea de alegerile europarlamentare, sondajele arată că

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: