Unirea Ţării Româneşti cu Moldova în 24 ianuarie 1859 este, fără discuție, motiv de sărbătoare, dar și momentul în care ar trebui reamintite reformele impuse de Alexandru Ioan Cuza, care au pus fundamentele României moderne.
Atunci se pun bazele unui Cod civil și a Codului Penal, se instituie învățământul obligatoriu de patru clase și încep să se aplice impozite pentru infrastructură.
Pentru că tot e subiect de dezbatere la modă, să amintim că abuzul în serviciu este incriminat în premieră în România de noul Codul penal introdus în perioada lui Cuza:
Abuz de putere contra particularilor
Art 147. Orice funcționar administrativ sau judecătoresc va abuza de puterea ce-i dă calitatea sa, spre a sili pe nedrept pe o persoană a face sau a suferi un act, sau a se abține pe dânsul, se va pedepsi cu închisoare de la o lună la doi ani, și se va putea încă declara necapabil de a ocupa funcții publice de la un an la trei.
Abuz de putere contra lucrului public
Art. 158. Orice funcționar public, orice agent sau însărcinat al guvernului, de orice grad sau stare, care va cere sau va ordona, va face a se cere sau a se ordona mișcarea sau întrebuințarea forței publice în contra execuțiunei unei legi, în contra percepțiunei unei contribuțiuni legale, sau în contra execuțiunei unei ordonanțe sau mandat al justiției, sau în contra oricărui alt ordin al autorității legitime, se va pedepsi cu recluziunea, iar dacă o asemenea cerere sau ordine a izbutit a se și pune în lucrare și a produce efect, pedeapsa va fi maximum recluziunei.
Este incriminat și traficul de influenţă:
Oricare particular care, în numele său, sau în numele vreunui funcționar public, administrativ sau judecătoresc, cu știrea sau fără știrea acestuia, într-un chip direct sau indirect, va cere, va lua, sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, pre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atribuțiunile acelui funcționar, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă valoarea îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 lei. Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatei unde s-a comis faptul. Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni și nu va putea primi pensiune.
Despre judecători:
La capitolul “Despre mituirea funcţionarilor publici” este specificată o infracţiune care face referire expres la magistraţi:
Dacă mituirea s-a urmat asupra unui judecător sau jurat pronunțând în materii criminale în favorea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei și pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața; el va pierde și dreptul la pensiune. Dacă mituirea s-a urmat asupra unui jurat pronunțând în materii de expropriațiune, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața și a dreptului de pensiune.
