Ce importă România din UE și de la cine? Schimburile cu țările din UE au fost în anul trecut de circa 43 miliarde de euro la export (75% din total exporturi) și aproape 52 miliarde euro la import (77% din total importuri).
Pe partea de schimburi extracomunitare, s-au înregistrat exporturi de 14,3 miliarde euro (25% din total exporturi) și importuri de 15,4 miliarde euro (23% din total importuri).
Practic, aproape 90% din deficitul extern rezultat din schimbul de mărfuri a provenit din relaţiile comerciale cu ţările partenere din UE. Ceea ce face utilă o trecere în revistă a importurilor din aceste ţări pe categorii de mărfuri, aşa cum sunt ele grupate la nivel internaţional şi sunt disponibile la nivelul statisticii ţinute strict de INS împreună cu institutele omoloage din UE.
Ideea este de a vedea dacă nu cumva, pe lângă intrările, să le spunem ”normale”, pentru orice economie, aducem în ţară într-o proporţie cam mare pentru posibilităţile de care dispunem şi mărfuri pe care le-am putea fabrica aici, pentru a creea locuri de muncă şi PIB la noi şi nu în alte ţări participante la piaţa unică.
Am inclus în prezentare doar ţările care deţin cea mai mare parte din importurile pe diferite categorii, pentru a vă putea forma o idee în raport cu care dintre ele vem o competitivitate scăzută. A cărei îmbunătăţire, fie şi la un nivel oarecare, ar putea determina echilibrarea schimburilor externe şi ar putea susţine, prin aportul valutar majorat, cursul de schimb al leului.
De reţinut! schimbarea circulaţiei unui tip de marfă dinspre intrarea în România către plasarea pe piaţa ţării partenere ar avea un dublu efect, pe sistemul de la un meci de tenis sau de volei, unde cineva trebuie să-şi adjudece punctul pus în jos. Dacă nu o faci tu, o face adversarul, nu există remize, precum la şah.
Ce importă România din UE. 1- Mâncarea – luată din vecini
Simplificat, România a exportat anul trecut produse agroalimentare de aproape cinci miliarde euro dar a şi importat undeva spre şase miliarde euro, de unde a rezultat cam un miliard de euro deficit comercial din cele aproape zece miliarde consemnate în total. Tot cam de un miliard de euro am importat carne şi lapte, unde, pe lângă campioana europeană a majorităţii exporturilor, Germania, apar colegele de bloc estic ceva mai abile în a-şi dezvolta zootehnia, Ungaria şi Polonia.
Reamintim că înainte de 1989, circula, ca obiectiv fezabil şi în curs de atingere, ideea de a avea o agricultură în care sectorul vegetal şi cel animal să aibă ponderi aproximativ egale. În prezent, producţia de profil se împarte cam două treimi pe zona vegetală ( meteodependentă) şi doar o treime pe partea de zootehnie. Ceea ce explică şi producţia insuficientă pentru a acoperi cererea unei populaţii destul de importante, a şaptea ca mărime la nivel european.
Parcă nu prea se justifică să importăm, dincolo de omniprezenţa germană, carne de 127 milioane de euro din Ungaria ( după ce, de pildă, Comtimul s-a desfiinţat şi producţia s-a mutat dincolo de graniţă) sau lapte aceeaşi ţară sau Polonia ( în total, alte 152 milioane de euro), pentru că nu suntem în stare să ne organizăm producţia şi colectarea de lapte, pentru trecerea masivă spre tehnolgia UHT.
Interesant, ca să nu spunem, altfel, ar fi şi de ce trebuie să importăm de aproape o jumătate de miliard de euro cereale de la vecinii unguri şi bulgari. Precum şi fructe şi legume din celebra producătoare Olanda sau cacao şi preparate din cacao din Bulgaria.
Nivelul relativ redus de dezvoltare al unei industrii nu atât uşoare cât luată în uşor, cea alimentară, explică în mare parte şi importurile de tip ”preparate din cereale şi patiserie” cât şi pe cele de ”reziduuri din industria alimentară”.
Ce importă România din UE. 2- Petrochimia, marea durere a comerţului exterior. Unde, dacă până și Ungaria și Bulgaria…
Marea problemă pe care o întâmpinăm în comerţul exterior şi cea care ne dă dureri de cap ca deficit sectorial este petrochimia, sector care ne-a adus anul trecut 86% din deficitul comercial.
Care n-ar fi existat, practic, dacă nu am fi avut grade de acoperire a importurilor din exporturile realizate de doar 25% la produse chimice şi 53% la o grupă unde ar fi trebuit să fim exportatori pe net, cea de combustibili şi lubrifianţi (vezi tabelul).
Aproape şapte miliarde de euro pe minus reprezintă factura distrugerii chimiei româneşti, trecuta de la academiciana CoDoi în mâinile sectorului privat în căutare de profit de moment fără a-şi onora investiţiile de mediu ulterioare sau pe post de paravan pentru interese strategice, care merg până la afecta siguranţa naţională.
Nu întâmplător, dar îngrijorător, apar în lista produselor de import pe 2016, produse farmaceutice în valoare de 2,4 miliarde euro, deşi plasarea Ungariei pe locul trei în topul ţărilor de provenienţă ne spune că puteam evolua şi altfel cu acest sector strategic pentru sănătatea cetăţenilor.
Ungaria conduce, surprinzător, şi în topul ţărilor de unde importăm combustibili şi uleiuri minerale, în care, pe un stupefiant loc patru, apare acum Bulgaria.
Dar cea mai mare lipsă a pieţei interne, vădită prin valoarea impresionantă a importurilor, apare la materiale plastice şi articole din acestea, cu peste trei (trei!) miliarde de euro. Unde Ungaria şi Polonia secundează cu succes Germania în a plasa pe piaţa românească ce nu mai suntem noi în stare să facem. Situaţie repetată la nivel de cauciuc şi produse din cauciuc, unde dă şi Cehia o mână de ajutor la deficitul cronic al comerţului românesc.
Cum, după ”Odioasă”, nu ne-am mai prea bătut capul cu cercetarea în domeniu şi cu modernizarea tehnologiilor iar în procesele de producţie e nevoie de multe substanţe chimice, am ajuns să apelăm până şi la importuri măricele din ţări mai mititele precum Belgia la grupele ”diverse” şi ”coloranţi şi vopsele”, Irlanda ( ?!) la grupa de ”uleiuri esenţiale, parfumuri şi cosmetice ” sau Olanda la ”produse chimice organice”.
Să mai amintim și că importăm până și banalele săpunuri şi preparate de spălat de vreo 20 de euro pe an pe cap de locuitor ( 362 milioane de euro), cu marile trei puteri furnizoare de bază dar şi cu Ungaria imediat după Italia şi Franţa.
Şi, ca să nu ne neglijăm vecinii colegi de UE la fel ca pe combinatele de profil pe care am ţinut morţiş să le punem pe butuci, deşi aveam gaze naturale din producţia internă, am ajuns să importăm îngrăşăminte chimice de la ”celebra” producătoare de profil Bulgaria, dar şi la paritate cu Germania, din Ungaria.
3) 200 de milioane pe vată și funii… Cum adăugăm noi ceva valoare în industria uşoară
Din următoarele grupe, ceea ce sare în ochi, dincolo de importurile fireşti prin specializarea intraindustrială, este grupa de materiale textile şi articole din acestea, care adună importuri de peste 3,7 miliarde de euro. Practic, România importă unele materii prime de calitate din alte ţări şi adaugă ceva valoare aici (ei o adaugă acolo pentru că ar avea costuri mari cu forţa de muncă), ceea ce echivalează cu o activitate de lohn, produsele fiind mai apoi exportate, preponderent, tot spre vest.
Aşa se explică cum apar în topurile pe poziţii de mărfuri ţări precum Regatul Unit (UK) la filamente sintetice, ţesături de mai multe feluri şi broderii.
Mai ciudat este, însă, cum importăm cantităţi destul de importante de lână din Italia, Germania sau Cehia (!) sau bumbac din aceleaşi Italia şi Germania, la care se adaugă Franţa şi Austria (!!). Nu atât de ciudat, însă, ca importurile de aproape de 200 de milioane de euro de produse ”high-tech” precum vată, pâslă, sfoară şi frânghii.
4- Metalurgia nu mai salvează România
Ce importă România din UE în materie de metalurgie? După povestea cu grămada de fie vechi nici măcar nu am mai performat în a face fier nou.
Privatizările din metalurgie făcute după ureche şi interese mai mult sau mai puţin obscure, ne-au adus în situaţia de a importa metale şi produse din metal în valoare de peste cinci miliarde de euro, unde topul este alcătuit de marile economii europene care sunt principalii parteneri comerciali, Germania, Italia şi Franţa.
Ceea ce nu ar trebui să ne mire prea mult, dacă nu am vedea cum se conturează, imediat în spatele Franţei, silueta Poloniei. Pe lângă care se strecoară importuri semnificative de fontă, fier şi oţel din ţări precum Slovacia şi Bulgaria (!), aluminiu şi articole de aluminiu din Ungaria şi cupru şi articole din cupru din Grecia (!!).
5- Incluşi pe fluxul de producţie al atelierelor europene
Pe singura zonă din comerţul exterior unde avem un plus sectorial important, cea de maşini, utilaje şi mijloace de transport (scor aproximativ pe 2016 cam 27 miliarde euro la 25,5 miliarde euro pe total schimburi externe, şi un plus aferent care bate spre un miliard şi jumătate de euro), avem şi cele mai consistente importuri, cu peste 20 de miliarde de euro la cele două gruoe prezentate mai jos.
Din nou, partea leului o iau marile economii occidentale, ceea ce ar fi normal dacă nu am observa şi importuri de aparatură electrică din Ungaria, în sumă de aproape un milliard de euro sau intrările din alte ţări unde se fabrică autovehicule ale unui important grup multinaţional, adică Spania şi Cehia.
Chestiunea nu este că au şi ele marca lor naţională, cum avem şi noi Dacia, via grupul francez Renault ( lăudată fie decizia luată spre finele anilor 1960). Chestiunea este că noi producem masiv componente ale unor produse care se întorc, la alte preţuri şi cu o altă valoare adăugată, pe post de importuri, eventual de lux.
E bine că suntem incluşi într-un important lanţ de producţie, care ne aduce beneficii la nivelul locurilor de muncă şi comerţului exterior. Dar ar fi de observat cum suntem competitivi preponderent prin costul mai mic cu forţa de muncă (unde ne comparăm cu Marocul şi nu cu Cehia) şi implicit, prin costurile ceva mai mici ale subansamblelor şi prin preţurile mai mici ale automobilelor în clasa din care fac parte.
6- Ce NU prea ştim să facem, de la supertehnologii la jucării
În fine, avem probleme şi cu tehnologiile mai sofisticate (aproape 1,2 miliarde de euro importuri de instrumente şi aparatură optică, foto şi ceasuri, segment foarte competitive pe care nu am prea excelat nici pe vremuri). Precum şi cu mobila, unde polonezii vin cu marfă ceva mai bine adaptată ca raport calitate/preţ la cererea noastră, aflată în proces de occidentalizare, dar fără a dispune şi de banii aferenţi.
Culmea e că am cam pierdut trenul şi la alte produse care pot părea banale dar nu prea sunt şi unde se pot face bani buni din valoarea adăugată mare. Adică la jucării, unde importăm masiv din Bulgaria, Ungaria şi Grecia, în lipsa interesului nostru de a dezvolta mai consistent o industrie de profil.
Da, jucării…
14 răspunsuri
Nu inteleg de ce atita mirare, cind stim ca economia si industria nationala au disparut dupa 89!Cu indicele subafrican de competitivitate 74, vin in tara doar investitorii comerciali straini:supermarketurile straine, care importa si importa, de nu de mai opresc.Daca politicii, guvernul si economistii nu propun sau evalueaza/promoveaza „proiecte de reconstructie industriala” a tarii, care sa asigure cele 5 milioane de locuri de munca pierdute – odata cu productia industriala pentru consumul din tara, la ce bun atitea analize sau dezbateri economice?
Domnu’ Caliman, economia si industria au disparut dupa 1989 pentru ca asta si erau: doua minciuni fallimentare care in mare nu au putut sa stea in picioare in fata competitivitatii. Lui Ceausescu sa-i multumiti pentru asta, ca el ne-a nenorocit pe toti.
Domnu’ Anti-Comunist ai citit prea multa propaganda americana si din comentariul dumitale pari (prea) tanar. Daca n-ai facut facultatea sub Ceausescu nu poti vorbi, pentru ca nu stii ce vorbesti. Ca sa comentezi trebuie sa cunosti foarte bine situatia de pe vremea lui Ceausescu nu numai ce ai auzit sau citit despre ea. Si nu o poti cunoaste foarte bine daca n-ai trait acele vremuri ca adult. Intr-un cuvant comentariul dumitale e mai mult lozinca politica decat o analiza adecvata. Abtine-te.
D-le Anti-Comunist,
Lucrurile au fost ceva mai complicate de asa, fiindca prin privatizarea rapida, cooperarea in acest sens cu firme straine pentru investitii si modernizare, industria grea era „recuperabila” pentru Romania in cel putin 30 la suta din cazuri.Industria usoara era recuperabila la peste 70 la suta din intreprinderi.
Cauzele dezintegrarii industriale au fost urmatoarele:
a.Interdictia privatizarii rapide, (ca in Polonia lui Balcerowicz) – Programul economic FDSN a stabilit la „plenara” din 28-29 iunie 1992 un NU! terapiei de soc a privatizarii!
b.Odata cu legea 58/90 a societatilor comerciale, au fost desfiintate CSP, Centralele Economice si Comitetul Muncitoresc de Administrare a intreprinderilor de stat- institutii care administrau si pazeau proprietatea de stat.Intr-o singura luna, intreprinderile de stat au devenit „independente economic”, adica ale nimanui, dindu-se LIBER la capusarea comerciala, la devalizarea financiara si materiala (a intreprinderilor si bancilor) de catre „copiii politici flaminzi” ai patriei FSN-iste!
Pina in 2000 cind am primit „foaia de percurs” a integrarii de la UE, din 99 la suta din intreprinderile industriale si din banci, au mai ramas zidurile si fierul vechi pentru strainatate!
c.Este o naivitate (sau minciuna, dupa caz) ca ne-a nenorocit Ceausescu, cind de fapt ne-au nenorocit urmasii sai din esalonul II al PCR, care au preluat guvernarea spre a decima averea nationala – in loc de a o conserva si moderniza!
Romania a fost a doua tara ca grad de industrializare dupa Cehoslovacia – care insa a avut o conducere responsabila si a recuperat la maxim ceeace peste tot in lume constituie un punct de plecare major spre industrializare, imbunatatind si modernizind ceeace a mostenit de la comuniusm, iar nu praduind ca la sfirsitul lumii – tot ce exista valoare in economie.
d.Razboiul distructiv purtat de clasa politica contra economiei si industriei romanesti a fost atit de deplin si eficient – incit azi NU MAI AVEM economie si industrie NATIONALA.In lipsa ei, guvernul administreaza bugetar doar o economie si o industrie straina de pe teritoriul Romaniei, incit unicul proiect national care sa ne creieze un viitor a ramas cel de REINDUSTRIALIZARE.
Fara el – migratia economica a devenit solutia la lipsa de locuri de munca si la cele 2 milioane cu salariul minim pe economie – din care nu poti intemeia familie, nu poti avea locuinta si viitor in Romania!
e.In concluzie, motivarea ca Ceausescu ne-a nenorocit este un neadevar, iar autorii dezastrului economic si industrial al tarii sint cei care au guvernat primii ani dupa Revolutie, cind s-au pus bazele legislative si ale comportamentului politic ale statului mafiot de azi!
econommia lui Ceausescu a mutat milioane de oameni de la sate în fabricile construite. Acestea au funcționat printr-o conducere centralizată, în care centrala trebuia să le spună cîte piese să consume și de unde să le ia (se importau condensatoare din China, etc). Clasa politică emite politici, în timp ce suprastructura economică conduce economia, aici este problema că fabricile au trebuit să subexiste su presiunea creșterii salariilor (din mai 1992 până in auust mi-a crescut salariul d ela 19.000 la 68.000 fără să fac nimic). Odată intrați în degringoladă (de exemplu, intr-un an nimeni nu mai cumpăra aparate radio Gloria, cele rusești din bazar fiind mult mai ieftine și nici Europa Liberă nu mai era nevoie să ascultăm. Reindustrializarea este doar o idee de jefuire a țării, dacă guvernul ar începe construcția de fabrici sau ferme. Industria grea, câtă mai există, s-a privatizat către Mittal sau Mechel. Să nu ziceți că aceștia nu vor să producă, ei nu au comenzi și nici calitate. Mai sunt fabrici care funcționează cu câteva sute de angajați, dar nu este nevoie de mai mult. Este un sistem intreg de salarii și piață de desfacere la care nju se bagă nimeni. Reindustrailizarea este numai o opțiune de furt. Ceaușescu a luat 6 miliarde imprumut in 1979. Ce dracu a facut cu banii ?
domnilor, nu este suficient să prezentați aceste cifre, deși se poate porni de la acestea. Să producem carne înseamnă să creștem animale, adică să avem mâncare să le dăm și nu doar o găleată cu porumb ci cantități mari. După ce le construim grajdurile (multe în paragină, împuțite, aceste grajduri se pot încălzi, etanșa (pentru a nu pierde căldura) și mai sunt câteva lucruri foarte importante. În cele din urmă, carnea trebuie să fie mai ieftină decât cea adusă de la vecini. În cele din urmă, câți români sunt dispuși să aibe grijă de animale și pe ce salarii ? Că dacă 3 zile venim la dat cu lopata și 2 zile stăm acasă, cu paharul de vodcă, vom crește doar mârțoage. La fel și la celelalte produse. Deci, cel mai important, este să vedeți câți români au chef de muncă și nu de plimbat hârtii prin birouri si pe la bancă. Dacă nu aveți cu cine să munciți (salarii proaste, eu nu aș munci la fermă pe 1500 lei net) nu vă mai obosiți
Ramon, eu ma aprovizionez de doi ani, cu carne de pui -carcasa- de la dl Pusca Ion, care are gospodaria ‘Merindar’. 25 de lei kg , mi-l aduce in Bucuresti, carcasa pregatita in ziua respectiva, bagata in pungi vidate. Am inteles ca de anul asta baga si iepure carcasa. Suntem vreo 8 familii de prieteni care ne aprovizionam de la el. Am fost la fata locului, am vazut cum creste puii, cu ce ii hraneste spatii, abator, etc.. Pentru carnuri cred ca cel mai important este sa fie crescute cat mai natural. Sunt tot mai multi tarani care fac treaba asta. Important este sa ii gasim si sa ii ajutam cumparand de la ei.
D-le Ramon,
1.Industrializarea presupune mutarea de la sat la oras si urbanizarea satului, cum s-a facut in Vest.
Industrializare nu inseamna ca Guvernul Grindenu-Dragnea_va construi fabrici si locuri de munca, ci poate asigura – prin functionalizarea institutionala si economica un mediu economic – in care investitorii industriali sa aduca tehnologie, management modern, produse de inalta valoare adaugata, cu salarii, impozite la Buget si profit, cit mai insemnate!
2.Industrializarea nu este o inventie teoretica, ci un proces economic national real si viabil prin care Singapore, Coreea de Sud si alte tari au ajuns in 30 de ani puteri industriale.Ele nu au pornit la drum asa cum ar putea porni Romania de azi, ci de la starea de tari semifeudala agrare inapoiate, analfabete!Romania are si PRODUCE ceas de ceas forta de munca calificata, dar in lipsa industrializarii – ea este OBLIGATA sa plece in Vest.
3.Iata de ce, trebuia sa „importam industrializare” iar „nu sa exportam forta de munca”, pina cind reindustrialzarea devine imposibila fara muncitori, cum face Guvernul actual.
4.Acesta REFUZA din motive POLITICE Reindustrializarea si Proiectele in acest sens!Astfel, falimenteaza Romania in viitorii 5 ani – care va depasi 100 de miliarde de Euro datorie externa – odata cu DEZINDUSTRIALIZAREA TOTALA care se produce din lipsa dupa 15 ani(adica dupa 2008) a investitiilor industriale, datorita indicelelui 74 (catastrofal) de ne-competitivitate economica.DEZINDUSTRIALIZAREA este pastorita si aparata cu grija mai ales in judetele rosii (incurajata acum in toata tara), pentru a pastra ca votanti, populatia saraca, captiva electoral de 27 de ani „Stingii saraciei nationale”…
5.Lucrurile cu care merge in PARALEL dezindustrializarea (si sint „accelerate” de PSD), sint SUPRA-IMPOZITAREA si sora ei buna, surogatele de dezvoltare economica.Adica perdele fumigiene false care imita dezvoltarea economica, dar in realitate doar creaza impresia ca Guvernul poarta o batalie titanica pentru dezvoltare!In fapt iubeste de 27 de ani stagnarea si saracia – singurele care-i asigura „serbii moderni” ai baronilor locali pentru o guvernare pina la calendele grecesti…
Analiza e sumara, asa cum sunt si comentariile, asa cum va fi si comentariul meu. O alta cauza a diversitatii importurilor in detrimentul productiei locale este data de faptul ca initiativa antreprenoriala din Romania se bazeaza preponderent pe comert pentru ca este singura care se poate face fara investitii mari, fara standarde rigide de respectat, fara aprobarile prin care se depinde atat de mult de stat si de functionarii ei. Si pentru ca asta e ceea ce romanul obisnuit a invatat sa faca dupa ’89, comert. Atata timp cat produsele din import au hartogaraia necesara comercializarii corespunzatoare, e cu mult mai usor pentru romanul de rand sa devina antreprenor intrand in sfera comerciala, sa importe si sa nu-si bata capul cu produsul decat din punct de vedere al distributiei, decat sa-ti bati capul si cu conformitatea produsului, legislatia in domeniu referitoare la parametrii de productie sau de functionare sau cu urmarirea calitatii produsului, trasabilitatea sau mai stiu eu ce alte chestii. Majoritatea antreprenorilor sunt oameni care nu au experienta productiei la nivelul de calitate care se cere in UE si nu stiu ce ar avea de facut ca sa porneasca productie.
Pana la un punct ideea e buna cu reindustrializarea, dar aceasta trebuie facuta in prezent cu mijloace mult mai subtile decat era facuta pe vremea comunistilor.
Statul trebuie sa investeasca masiv in infrastructura si va aparea si industria orizontala in jurul acesteia, incepand cu mineritul si terminand cu industria de mare precizie. 200-300 km de autostrada noua pe an, reabilitarea masiva a drumurilor existente, modernizarea si extinderea transportului feroviar sunt domeniile cele mai la indemana.
O a doua zona zona de dezvoltare e agricultura, e pacat de la Dumnezeu ca avem atatea posibilitati sa facem agricultura, cu toate domeniile conexe si sa importam mancare de la vecini. Oamenii trebuie sa intelega si sa se inteleaga intre ei pentru ca facand agricultura pe parcele mari e mult mai eficient decat o agricultura pe 1-2 hectare. Oamenii trebuie subventionati pentru cantitatile vandute catre piata interna, nu la suprafata pamantului sau nr de capete din batatura
D-na Ramona,
Este evident ca urmare a schimbarilor climatice, cu ingheturi tirzii se seceta prlungita, agricultura este o cauza pierduta pentru Romania.Unica solutie ramine totusi reindustrializarea…
Sa presupunem ca toate aceste analize sunt adevarate si arata o parte negativa a productivitatii regionale a Romaniei. Sa taiem si noi putin in carne vie tot ce este enumerat in aceasta analiza. Cine sunt vinovatii?
Pot sa fiu sigur ca si cel care a scris acest lucru este in masura vinovat in proportie mult mai mica, insa majoritatea din tara sunt vinovati. Noi cei din piata privata trebuie sa gasim aceste solutii de a dirija piata invizibila, la o ecobnomie de piata corecta si productiva in viitor. Generatiile esuate, si prost educate in economie, precum parintii nostri si bunicii nostri, au adus situatia Romaniei in 25 de ani dupa comunism in colaps total ( productivitate zero pe parte ecoomie Romaneasca, fara investitori straini). Cu alte cuvinte, generetiile dupa 1990 sunt si au fost educati cu calificative foarte proaste. Nu a existat din 1990, o generatie buna si constructiva pentru viitor, generatia mea, trebuie sa puna lucrurile la punct, asa cum cei din urma nu au facut acest lucru. Pot gasi un singur raspuns, fiecare a fost pentru gradina si burta lui, fara o gandire constructiva pentru generatia viitoare, Fiecare cetatean a fost pentru casa lui, masina lui, gradina lui, ..burta lui, fara sa ii pese de generatia de maine. Sunt multe de spus, dar noi suntem cei din generatia 1980, care o sa ridicam aceasta societate, si o sa vedem acest lucru in urmatorii 10 ani.
D-le Caliman ,
Romania are cel mai bun pamant pentru agricultura din toata Europa!
Nu avem decat sa refacem sistemul de irigatie pentru tot ce creste din pamantul romanesc.Israelul si alte exemple de tari aride au rezolvat problema si noi nu putem cu asa pamant ? trebuie muncit!? Gandit si reorganizata toata structura sistemului agricol din Romania , cu oameni de calitate,daca mai sant,daca nu adusi ! Toata Europa,mananca zarzavaturi fara gustul celor din Romania, de unde: Olanda,Spania,Italia si au noroc cu Ungaria si Turcia in cantitati mai mici si mai bune! Sanatate si cu respect.
D-le Caliman ,
Romania are cel mai bun pamant pentru agricultura din toata Europa!
Nu avem decat sa refacem sistemul de irigatie pentru tot ce creste din pamantul romanesc.Israelul si alte exemple de tari aride au rezolvat problema si noi nu putem cu asa pamant ? trebuie muncit!? Gandit si reorganizata toata structura sistemului agricol din Romania , cu oameni de calitate,daca mai sant,daca nu adusi ! Toata Europa,mananca zarzavaturi fara gustul celor din Romania, de unde: Olanda,Spania,Italia si au noroc cu Ungaria si Turcia in cantitati mai mici si mai bune! Sanatate si cu respect.