Raportul dintre venitul standard al unei ferme din Olanda și al unei ferme din România este de 92 la 1, potrivit datelor publicate de Eurostat. La ei ar fi în medie 303.760 euro în timp ce la noi doar 3.303 euro,
De reținut, media include și marile exploatații, unde raportul scade la mai puțin de 4 la 1, cu 4.101.551 euro la olandezi și 1.104.177 euro la noi.
Explicația este simplă și devastatoare pentru decalajul pe care îl avem de recuperat. La ei, cincimea din producția agricolă obținută de cele mai sărace ferme se face la o producție medie de 87.451 de euro pe an, în timp ce la noi apare un minuscul 856 de euro, cauzat de faptul că producția este destinată în principal autoconsumului și nu vânzării pe piață.
Mai jos, o situatie a raportului dintre fermele mari si cele mici, valabilă pentru anul 2015 :
Fărâmițarea proprietății a jucat rolul esențial. România deține ceva mai mult de o treime din numărul de ferme existente în UE (33,5%), urmată la foarte mare distanță de Polonia (doar 13,2%).
Asta deși apărem, cu 7,5%, numai pe locul șase ca suprafață agricolă utilizată, după Franța (15,9%), Spania (13,3%), Marea Britanie (9,9%), Germania (9,6%) și, din nou, Polonia (8,3%).
Clasificările exploatărilor agricole potrivit Eurostat :
Clasificarea exploatărilor agricole pe cinci categorii după mărimea economică (valoarea anuală a producției în euro):
- Ferme foarte mici sub 2.000 euro
- Ferme mici 2.000 – 7.999 euro
- Ferme medii 8.000 – 24.999 euro
- Ferme mari 25.000 – 99.999 euro
- Ferme foarte mari cel puțin 100.000 euro
Clasificarea exploatărilor agricole în mici și mari după venitul cumulat obținut.
Cele mici sunt cele care au cele mai mici dimensiuni și au realizat 20% din producția totală. Cele mari sunt cele care au cele mai mari dimensiuni și au realizat tot 20% din producția totală. Obervație: conform acestui criteriu, definițiile diferă de la țară la țară dar mărimile fermelor mici și mari la nivel național sunt relevante.
Clasificarea exploatărilor agricole pe patru categorii după mărimea fizică (suprafața în hectare):
- Ferme foarte mici sub 2 hectare
- Ferme mici cel puțin 2 hectare dar sub 20 de hectare
- Ferme medii cel puțin 20 de hectare dar sub 100 de hectare
- Ferme mari peste 100 de hectare
Structura deficitară a fermelor după suprafețe
Fermele foarte mici și mici (sub 20 de hectare) reprezintă peste 95% în cinci state membre UE. Alături de noi (era de așteptat să figurăm în această categorie), mai regăsim aici Slovenia, Malta, Grecia și Cipru dar atunci când se merge la o analiză mai detaliată, Eurostat consemnează că mai mult de jumătate din fermele foarte mici (sub 2 hectare) se află în România, respectiv 54,4%.
Evident, la polul opus ne aflăm și printre cele șapte state membre UE (alături de aceleași țări menționate mai sus plus Croația și Polonia) în care marile exploatații agricole reprezintă ca număr mai puțin de 1% din total. Pentru a ne face o imagine asupra distanței care ne separă de Occidentul dezvoltat, precizăm că în patru state acest număr trece de 20% din total (Marea Britanie, Luxemburg, Franța și Danemarca).
De altfel, fermele cu suprafețe de peste 100 de hectare cumulau în anul 2013 la nivelul UE 52,1% din terenul agricol utilizat, în cadrul unui proces de concentrare destul de pronunțat (ele însumau doar 45,2% în anul 2005). Chestiunea privește inclusiv fostele state socialiste, dintre care Cehia a ajuns lider la suprafața medie a unei firme în UE cu 133 de hectare, devansând Marea Britanie (doar 93,6 hectare).
Aici avem și cheia nivelului de trecere efectivă de la feudalism, societate caracterizată majoritar de autoconsum și fără relații extinse de forță de muncă angajată și fiscalizată, și capitalism, în care ceea ce contează este producția pentru piață pe baza muncii unor salariați similari cu cei din întreprinderile industriale.
Și aici vine modelul de urmat pentru România. Țările care și-au schimbat cel mai rapid structura de producție agricolă, au preluat modelul de exploatare de tip industrial și s-au îndreptat hotărât spre practica din Occidentul dezvoltat sunt Cehia și Slovacia, singurele din UE care au mai mult de două treimi din forța de muncă din agricultură ocupată în marile exploatări agricole.
În treacăt fie spus, într-un manual de geografie militară din deceniul trei al secolului trecut, Cehoslovacia figura deja pe post de economie industrial-agrară și nu invers. Alături de Germania sau Suedia, ceea ce arată că procesele se derulează mai lent la nivel istoric dar se și sedimentează. Noi am revenit după 1989 tot la cum eram dar se pare că nu a fost cea mai bună idee.
De aceea, nu e de mirare că statele din centrul Europei sunt efectiv mai capitaliste decât noi și au o productivitate a muncii superioară la nivel național. Ba chiar s-ar putea naște suspiciunea a ceea ce diferențiază, de fapt, pe noi de ei și ne penalizează, atât la nivelul PIB/locuitor cât și la cel al veniturilor bugetare.
Respectiv, existența unui număr relativ mare de oameni care nu sunt incluși decât marginal pe piață. Care economic subzistă, nu există. Dacă facem media națională între ”cehii și slovacii” noștri din toate celelelte sectoare ale economiei și agricultorii uitați de timpuri pe meleagurile patriei s-ar putea să ne explicăm rapid de ce avem doar trei sferturi din nivelul ceho-slovac de trai.
Speranța vine din dinamismul pe care îl putem imprima. Surprinzător, deși are una dintre cele mai îmbătrânite forțe de muncă în agricultură, România are, totodată, și cea mai mare proporție a managerilor sub 35 de ani dintre țările UE în marile ferme ( 57,3% sau de circa șase ori mai mult față de media UE !). Rămâne ca autoritățile să sprijine transformarea unei deficiențe majore într-o oportunitate de dezvoltare.
Urmărește-ne pe Google News
6 răspunsuri
1.Cehia si Slovacia nu se pot compara material cu Romania saraca a celor 3 milioane de salariati cu salariul minim pe economie, care cumpara fructe doar de pasti si anul nou, la copii!Apoi 5 milioane de romani au plecat din tara.Pentru restul aduc supermarketurile straine tot felul de produse agricole straine de mina a III-a.Pentru cine sa mai produca si vinda producatorul agricol roman?
2.Are statul roman un proiect de „dezvoltare economica, industriala si Agricola”, pentru aceste domenii profund conexate in dezvolare?Binenteles afara de cele 53 de STRATEGII teoretice, fara proiectele de aplicare?Era sa uit, „marea STRATEGIE Agricola” a fostului presedinte din 2014, urmare a careia, agricultura romaneasca, este cea aratata de autor!Mi-ar place sa stiu, citi bani a costat ea, fiindca tot degeaba a fost facuta.
Buna seara, datele statistice din tabel la ce an fac referire?
Nu am stiut sa transformam dupa 1989 cooperativizarea (cit de catastrofal a fost facuta dupa razboi , nici nu are rost sa fie comentat) in consortii agricole moderne unde :
– statul asigura garantii pentru credite
– acelasi stat finanteaza masiv mecanizarea
-se asigura in alternativa la bursa agricola , colectarea productiei (in oricare domeniu) la preturi prestabilite la media pietei si cu avansuri convenabile .
Adica exact ce in vest au facut dupa 1945 si pentru 50 de ani consecvent , punctual , an de an .
Noi si sub „mandra conducere” a unei clase politice in parte scolite (ca multi tot la 4-8 clase au ramas) la Stefan Gheorghiu , nici dupa 1989 nu am avut habar cum au trecut altii de la agricultura de subzistenta la giganti planetari in domeniu . (nu ca in 2016 au invatat ceva din numeroasele vizite facute peste hotare )
Pretul platit de tara se vede .
– subdezvoltare
– agricultura intensiva facuta de straini pe cel putin 25% din terenul agricol romanesc .
– exportam rosii si importam suc de rosi .
– vindem porci si importam conserve de carne , preparate .
– se emigreaza de record european .
La asa politici , asa rezultate . Nu e nimic intimplator.
Da, corect, asa este: „Nu am stiut sa transformam dupa 1989 cooperativizarea… in consortii agricole moderne”.
Ferme fel de fel, culturi fel de fel, dotari fel de fel, intreprinderi industriale specifice fel de fel, toate facute cu multa truda, cu asistenta si bani de la organismele internationale, in loc sa fie puse la munca pentru a beneficia de roadele lor, au fost lasate in voia sortii si s-a ales praf si pulbere din ele.
Se pare ca factorul declansator al acestui dezatru a fost indemnul lui Petre Roman, ceva de genul: Romani, voi ati muncit, ale voastre sunt toate. Luati-le! Si romanii le-au luat.
Din pacate, din cine stie ce motive, nici nu se vorbeste clar si raspicat despre acest lucru. Si ar trebui sa se vorbeasca, macar pentru luare aminte.
Off(?)-topic:
– gura lumii spune că,în cadrul implementării unei legi, s-ar fi stabilit (deh: proiecte, proiecţele…) realizarea de lucrări funciare şi irigaţii în agricultură de vreun miliard de E în decurs de şapte ani;
– tot gura lumii, mai spune că pentru 2016 erau alocaţi, în sensul celor de mai sus, vreo 146 de milioane de E;
– gura lumii trăncăneşte în continuare şi mai spune că din cele 146 mil. E, nu s-a cheltuit nici un cent (deh: poate că pentru a realiza spaţiu fiscal (sic! nu bugetar?!) pentru 2017 – necesită citare ?);
– se spune că în 2016, Ro ar fi avut pm un agronom;
– CV-ul său ne spune că agronomul-horticultor nu şi-a profesat niciodată (dar absolut niciodată!) specializarea licenţiată, dar a fost un bun (!) funcţionar-bugetar al instituţiilor publice Ro şi EU…
– unde eşti tu, Vasile Lupu? (nu! nu domnitorul…)
Faramitarea proprietatii si agricultura de subzistenta sunt marele atu al Romaniei. Cand sistemul mondial va cadea, noi vom supravietui. Cand perele din Chile si usturoiul din China nu vor mai ajunge in niciun supermarchet, iar tarile industrializate vor crapa de foame, noi vom trai exact din agricultura de subzistenta pentru ca fiecare din noi avem niste rude pe la tara.