Uniunea Europeană a recunoscut că nu dispune de capacităţile necesare pentru a-şi îndeplini obiectivul de a deveni o putere militară de sine stătătoare, capabilă să ajute NATO sau să desfăşoare rapid trupe în crize regionale, potrivit celui dintâi raport anual comunitar care face o „trecere în revistă” a sectorului Apărarii UE.
Documentul, prezentat vineri miniştrilor Apărării ai țărilor membre, a constatat că doar 60% dintre militarii şi armele statelor membre, care pot fi puse teoretic la dispoziţia NATO, sunt apte să fie realmente desfăşurate, potrivit Reuters.
„UE nu are la dispoziţie toate capacităţile militare necesare pentru a-și îndeplini ambiţiile”, spune raportul.
„Apărarea europeană suferă de fragmentare, de suprapuneri şi de un angajament operaţional insuficient”, a spus reporterilor şeful diplomaţiei UE, Josep Borrell.
(Citiți și: ”Interviu cu Fogh Rasmussen: ”Rolul NATO e să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe europeni implicați”)
Documentul face apel la guvernele țărilor UE să producă împreună șase tipuri de arme şi să pună capăt suprapunerilor la nivel naţional, concentrându-se în special asupra producerii unui nou tanc de luptă, a unei nave de patrulare şi asupra tehnologiei anti-dronă.
Uniunea reticențelor
Pe de altă parte, guvernele din UE sunt reținute față de eventualitatea desfășurării de trupe comune, din moment ce misiunile militare oficiale ale UE beneficiază de numai 7% din totalul personalului militar al statelor Uniunii angajat în misiuni pe plan internaţional, iar strângerea acestor trupe ridică probleme – spune raportul.
Slăbiciunile militare ale UE sunt în mare parte cunoscute, iar blocul comunitar nu a dispus niciodată de o putere militară corespunzătoare puterii sale economice, astfel că guvernele marilor puteri din UE, cum sunt cele din Franţa, Germania, Italia şi Spania, speră ca această evaluare detaliată şi recunoaşterea publică a vor constitui moment de cumpănă.
(Citiți și: ”Interviu Robert Kaplan: Intrăm în faza a doua a globalizării – aliniamentul SUA-UE în problema Chinei e o oportunitate care va fi ratată”)
Preşedintele francez Emmanuel Macron este promotorul unei „suveranități” mai mari a capacității UE de a-şi asigura singură apărarea, acum că, pentru prima dată, UE are un buget pentru anul viitor de 8 miliarde de euro pentru dezvoltarea de armament.
(Citiți și: „Emmanuel Macron insistă pe ”suveranitatea UE”: ”SUA ne vor respecta dacă suntem suverani în materie de apărare”)
Totuși, Franţa şi Germania nu au ajuns la un acord în ce priveşte cât de departe să meargă dezvoltarea unei cooperări militare independente de SUA, care sunt de departe cea mai mare putere din NATO şi garantul efectiv al securităţii Europei după Al Doilea Război Mondial.
După patru ani de ostilitate faţă de NATO din partea preşedintelui american Donald Trump, UE afirmă, însă, că nu se mai poate baza exclusiv pe Statele Unite pentru reglementarea crizelor din vecinătatea sa.
Străduințele micilor puteri
Între timp, state membre mai mici cum sunt Grecia, Suedia şi Polonia au încercat să-şi protejeze industriile de armament naţionale, ceea ce a condus la suprapuneri de producție și a subminat coordonarea asigurării apărării continentului în ansamblul său.
State şi mai mici ca Belgia şi Luxemburgul sunt printre ţările cu cel mai mic buget al apărării din Europa, în timp ce Danemarca nu participă la iniţiativele de apărare ale UE.
Uniunea face demersuri din decembrie 2017 pentru a-şi dezvolta capacităţile militare independent de SUA: În primul plan al eforturilor s-a plasat Franţa, principala putere militară din bloc după ce Regatul Unit – care se opunea unei astfel de cooperări – a ieşit din UE.
UE are în vedere și elaborarea unei doctrine militare până în 2020, care să definească viitoarele ameninţări şi ambiţiile blocului.
Raportul citat de Reuters face parte din strategia UE de a-şi dezvolta în următorii 10 ani o capacitate militară de sine stătătoare.
Un răspuns
Și totuși UE are cea mai mare concentrare de militari , tehnica de lupta , industrie militara. Doar că e pestriță 😄. Problema de baza e însăși fundația uniunii. O comunitate de interese dar des divergente.
In domeniul militar e vizibila la ochiul nud. Nimeni nu vrea o flotă comuna, o aviație militară a uniunii sau macar o pușcă standard pentru toate țările membre. Nici programe , nici finanțare pentru așa ceva. Iar oricare idee e anihilată in faza. De orgolii naționale unde Franța și RFG se visează unicii furnizori de tehnica de lupta comuna. Un fel de reeditate a blocului socialist unde tehnica militara era o exclusivă sovietică. Cel mult niste licențe limitate acordate ” fraților” din bloc.
Tot USA va fi pilonul principal în NATO.