Ţările Uniunii Europene vor suferi pe termen lung pagube echivalente cu aproximativ 1,5% din PIB-ul anual dacă Marea Britanie va ieşi din blocul comunitar în luna martie 2019 fără un acord comercial, arată un studiu al Fondului Monetar Internaţional citat de Reuters.
Conform studiului, pagubele reprezintă, anual, echivalentul a aproximativ 250 de miliarde de dolari.
Raportul vine într-un moment în care mediile de afaceri sunt preocupate din ce în ce mai mult de un eşec al negocierilor între Regatul Unit şi Uniunea Europeană, ceea ce ar însemna un „divorţ” fără concesii. De asemenea, UE ar putea pierde 0,7% din forţa sa de muncă, sau peste un milion de locuri de muncă, se arată în raportul FMI.
FMI mai apreciază că Irlanda va fi cea mai afectată de un eventual hard Brexit, din cauza legăturilor sale comerciale strânse cu Regatul Unit, urmată de Olanda, Belgia şi Luxemburg. De asemenea, Germania va suferi din cauza lanţului de aprovizionare în domeniul industrial.
FMI arată că în actualul studiu se constată un impact negativ mai accentuat asupra UE în urma Brexitului faţă de rapoartele precedente, deoarece sunt incluse influenţele asupra întreruperii lanţurilor de aprovizionare, efectele taxelor vamale precum şi reducerea activităţii în domeniul serviciilor financiare.
FMI cere UE să continue să permită „contrapărţilor centrale” (CCP) cu sediul în Londra să efectueze tranzacţii în euro – o măsură criticată până acum de Banca Centrală Europeană (BCE). (Contrapartea centrală este o persoană juridică care se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător şi este responsabilă pentru funcţionarea unui sistem de compensare, conform ASF)
„O potenţială relocare forţată a «contrapărţilor centrale» de importanţă sistemică globală către UE ar trebui privită cu mare ezitare”, apreciază FMI.
Pagubele economice în urma Brexitului ar fi minime dacă Marea Britanie va adopta un „soft Brexit” după modelul norvegian, şi va face parte din Spaţiul Economic European (SEE), o propunere respinsă de premierul Theresa May deoarece ţara ar trebui să respecte o mare parte din reglementările UE, apreciază FMI.
Un acord comercial pentru bunurile prelucrate – care este mai aproape de ceea ce îşi doreşte May – ar reduce pierderile pe termen lung ale UE la 0,8% din PIB, echivalentul a aproximativ 130 de miliarde de dolari.
În studiul FMI nu este estimat costul Brexitului pentru Regatul Unit, dar într-un update la raportul său bi-anual „World Economic Outlook”, publicat săptămâna aceasta, FMI a revizuit în scădere previziunile pentru Marea Britanie (avans al PIB-ului de 1,4% în 2018, faţă de 1,6% estimat anterior). Ar fi cel mai redus ritm de creştere din 2012.
Directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a estimat luna trecută că Europa şi Irlanda trebuie să fie pregătite pentru a găzdui un aflux de societăţi financiare după Brexit.
Prognozând o mutare în masă spre continent şi Irlanda atunci când Marea Britanie va ieşi din Uniunea Europeană, Christine Lagarde a subliniat că UE trebuie să îşi întărească capacităţile de reglementare şi supervizare pentru a face faţă afluxului de firme provenite din sectorul financiar londonez.
„Pe termen scurt, este vital să ne asigurăm că sunt pregătite capacităţile de reglementare şi supervizare pentru afluxul de firme financiare care se vor muta în Europa continentală şi Irlanda ca urmare a Brexitului”, a spus Christine Lagarde la o conferinţă cu tema „euro la aniversarea a 20 de ani”, găzduită în comun de FMI şi Banca Centrală a Irlandei.
