Uniunea Europeană împlinește astăzi 30 de ani. Politico publică miercuri o analiză scrisă de Dermot Hodson, autor al cărții „Cercul de Stele: O istorie a UE și oamenii care au înfăptuit-o”, publicată de Yale University Press.
Materialul, în cele ce urmează, cu precizarea că intertitlurile aparțin redacției:
Cu toate defectele sale, UE și-a onorat aspirațiile
Tratatul de la Maastricht, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, vestea „o nouă etapă în procesul de integrare europeană”, care ar contribui la încheierea „diviziunii continentului european”.
Cu toate defectele sale, UE a onorat aceste aspirații, admițând 16 noi membri în ultimele trei decenii și promovând un spirit de cooperare pe care nicio altă organizație internațională nu l-a egalat. Dar cu toate realizările sale, UE încă se luptă să apere idealurile de unitate, solidaritate și armonie simbolizate de cercul de stele de pe steagul său.
Astăzi, starea de spirit la Bruxelles este sumbră, la fel ca în 1993, când UE a fost înființată pe edificiul vechii Comunități Europene. Atunci, ca și acum, blocul s-a confruntat cu o creștere economică lentă, cu o agendă politică parțial modelată de populiștii de dreapta și cu războaie sângeroase la granițele sale.
Problemele cu care UE s-a confruntat din prima zi
Cu toate acestea, în ciuda acestor paralele, impactul transformator al UE asupra Europei în ultimele trei decenii nu trebuie uitat. Când a fost înființată UE, cele trei proiecte ale sale aveau probleme serioase:
Planurile pentru uniunea economică și monetară fuseseră aruncate în haos de criza mecanismului cursului de schimb, care a arătat cât de dificil era să legi monedele naționale împreună în epoca globalizării.
Politica externă și de securitate comună s-a dovedit impotentă în fața războiului și a violenței etnice din fosta Iugoslavie.
Iar perspectiva unei cooperări mai strânse în domeniul justiției și afacerilor interne a fost foarte complicată de o creștere dramatică a numărului de refugiați sosiți în Europa de Vest după Războiul Rece.
Când i s-a cerut să comenteze prima zi a UE, un oficial european a răspuns în urmă cu 30 de ani: „Nimeni nu are chef de așa ceva. Avem probleme urgente de rezolvat.”
Proiecte realizate, cu grade diferite de succes
Dar de-a lungul anilor, toate aceste trei proiecte au fost în cele din urmă realizate – deși cu grade diferite de succes.
Douăzeci de țări membre au adoptat acum moneda euro, care servește drept catalizator puternic pentru integrarea comercială. Deși criza datoriilor suverane a cântărit foarte mult în al doilea deceniu de existență a UE, euro nu numai că a supraviețuit, dar este acum cea mai importantă monedă din lume după dolar.
Politica externă și de securitate comună se mișcă încă prea lent – așa cum se vede din răspunsul nesigur și lipsit de unitate al UE la războiul Israel-Hamas. Cu toate acestea, ajutorul militar de 5,6 miliarde euro furnizat Ucrainei prin Facilitatea europeană pentru pace arată că s-au învățat lecții din Războaiele iugoslave.
Între timp, cooperarea UE în domeniul justiției și afacerilor interne s-a confruntat cu cea mai importantă provocare în 2015, când peste un milion de persoane au cerut azil în bloc. Dar Spațiul Schengen a rezistat și, odată cu ea, la fel și călătoriile fără pașapoarte pentru peste 400 de milioane de europeni.
Cea mai mare realizare: extinderea
Dintre toate proiectele sale, probabil cea mai mare realizare a UE până în prezent a fost extinderea. Promisiunea unui loc la masă a servit ca un catalizator puternic pentru reforma în Europa Centrală și de Est, care a devenit un exemplu pentru dezvoltare economică. Polonia, de exemplu, economia vedetă a regiunii, și-a crescut PIB-ul pe cap de locuitor de aproape trei ori de la aderarea la UE.
De fapt, extinderea a fost atât de reușită, încât blocului i-a fost greu să conducă schimbarea în vecinătatea sa fără promisiunea de aderare. Desigur, decizia Regatului Unit de a părăsi UE a fost o lovitură pentru integrarea europeană, dar totuși 10 țări sunt actuale sau potențiale candidate la aderarea la UE.
În ciuda realizărilor sale, în ultimele trei decenii, UE nu a îndeplinit prea des angajamentul Tratatului de la Maastricht față de drepturile fundamentale. De la reducerile bugetare draconice cerute Greciei și altor țări în timpul crizei euro până la condițiile dure suportate de refugiați în taberele improvizate de la Calais sau din Moria, blocul a arătat o solidaritate insuficientă față de cei afectați de crizele globale.
Și totuși, viteza cu care UE a mobilizat 800 de miliarde de euro în granturi și împrumuturi pentru țările membre în timpul COVID-19 și protecția temporară oferită a peste 4 milioane de ucraineni după invazia Rusiei în 2022, au arătat că o Europă diferită este, într-adevăr, posibilă.
Trei motive de reflecție
Zilele de naștere sunt un bun prilej de reflecție, de a privi înainte și înapoi. Și sunt trei mari probleme pe care UE să le reflecteze.
În primul rând, blocul trebuie să decidă dacă este serios cu privire la o altă extindere importantă. Se așteaptă ca Consiliul European să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina la sfârșitul acestui an, dar există toate șansele ca această țară să se alăture apoi Albaniei, Muntenegrului, Macedonia de Nord, Serbiei și Turciei pe drumul spre nicăieri.
De asemenea, este mai important ca niciodată ca UE să își apere valorile fundamentale. Chiar dacă partidul populist Lege și Justiție a pierdut puterea în Polonia, alți populiști de dreapta, precum Viktor Orbán din Ungaria, continuă să sfideze statul de drept.
În cele din urmă, deși devine din ce în ce mai neîncrezătoare față de America, UE rămâne dependentă de alianța transatlantică pentru propria sa securitate. Cei patru ani ai lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite au fost dăunători pentru UE. Un al doilea mandat ar putea fi dezastruos.
Așadar, astăzi, la aniversare, UE ar trebui să-și dorească în primul rând rezistență- va avea nevoie cu siguranță de asta în anii următori.
***
