sâmbătă

25 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

3 mai, 2019

Proiectele celor două OUG de modificare a codurilor penale nu au fost inițiate de Ministerul Justiției, ci ”în alte centre de reflecţie”, a explicat fostul ministru Tudorel Toader, într-o postare pe Facebook.

Rectorul de la Iași, plecat deoarece nu a dorit să promoveze două proiecte de ordonanță solicitate cu insistență de coaliția de guvernare, dezvăluie abia acum că proiectele de OUG au fost elaborate în altă parte decât la Ministerul Justiției:

Este corect să vorbim despre „neavizarea” celor două proiecte de OUG, în condițiile în care MJ ar fi trebuit să fie inițiator? (…) Da, pentru că forma celor două proiecte de OUG a fost primită la MJ, elaborată fiind în alte centre de reflecție!


Fostul ministru sugerează că proiectul a fost elaborat altundeva și trimis la MJ pentru ca instituția să-l introducă în Guvern, deci să fie inițiator oficial (așa cum s-a întâmplat cu OUG 13, unde draftul a fost scris la biroul președintelui Camerai Deputaților, de unde a fost trimis la MJ).

(Citiți și: Ordonanța grațierii – lucrată pe un computer de la Cancelaria lui Liviu Dragnea)

Tudorel Toader explică și de ce modificarea codurilor nu era o urgență, pretinzând că acesta a fost motivul refuzului de a le promova în Guvern:

Motivele „neavizării”/în mod corect neinsușirii/ celor două proiecte de OUG pentru modificare Codului penal și a Codului de procedură penală:

  • lipsa urgenței adoptării unei OUG, în sensul prevederilor din Constituție și a jurisprudenței CCR. Necesitatea îndeplinirii programului de guvernare nu poate fi invocată drept urgență pentru adoptarea unei OUG;


  • nu constituite urgență nici voința adoptării unor soluții legislative mai favorabile, precum: reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale; reducerea fracțiilor de executare a pedepselor, pentru a se putea solicita liberarea condiționată; dezincriminarea unor infracțiuni etc.;

  • falsitatea motivelor invocate – încercarea de a se crea o percepție eronată. Legiuitorul sau Guvernul, după caz, trebuie ca în termen de 45 de zile să modifice legea, în acord cu deciziile de neconstituționalitate, doar atunci când respectiva decizie se pronunță cu privire la o lege în vigoare, în controlul a posteriori. Atunci când decizia se pronunță cu privire la un proiect de lege, în controlul a priori, nu există obligația pozitivă ca în termen de 45 de zile sa fie modificată lege, în sensul transpunerii soluțiilor legislative declarate ca fiind constituționale. În această ipoteză, legiuitorul poate să renunțe la finalizare respectivului proiect de lege, însă, în ipoteza continuării legiferării, trebuie să țină cont de respectivele decizii și de considerentele acestora;

  • Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
    Abonează-te la newsletter aici.

    lipsa voinței de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală, în acord cu obligațiile izvorâte de numeroasele decizii de neconstituționalitate pronunțate în ultimii ani, în sensul celor două proiecte de lege din iulie, respectiv noiembrie 2017, proiecte inițiate de către MJ;

  • potrivit jurisprudenței CCR, Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituționalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educației naționale!

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: