joi

30 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

3 noiembrie, 2015

tax_haven_3_0Potrivit unui studiu realizat de Tax Justice Network, Statele Unite au întrecut Luxemburg, Singapore sau Insulele Cayman în clasamentul paradisurilor fiscale al căror văl de secretomanie fiscală atrage bogaţii lumii să îşi stabilească afacerile pentru a-şi proteja bunurile.

Tax Justice Network (TJN), reţea independentă internaţională specializată în cercetări şi analize lansată în 2003, realizează anual Indexul de Secret Financiar, un clasament al statelor în funcţie de gradului de secretizare fiscală şi de dimensiunea activităţilor financiare offshore.

Neutru din punct de vedere politic, Indexul Secretului Financiar 2015 a fost publicat pe data de 2 noiembrie.

Clasamentul pe 2015


Elveţia, Hong Kong şi SUA ocupă primele 3 locuri în Indexul Secretului Financiar, elaborat la fiecare 2 ani de TJN.

Studiul notează însă că, dacă Marea Britanie şi paradisurile fiscale afiliate, cum este Jersey, ar fi tratate în mod unitar atunci Regatul Unit ar ocupa primul loc în clasament.

Descărcaţi AICI clasamentul TJN

Luxemburg se clasează pe locul 6 în clasament, după Singapore şi Insulele Cayman. Top 10 este completat de Liban, Germania, Bahrein şi Emiratele Arabe.

Studiu de caz- SUA

„Performanţa” înregistrată de SUA este o surpriză pentru Administraţia Obama, recunoscută la modul general drept una care se distinge faţă de cele precedente prin insistenţa cu care presează pentru a obţine informaţii legate de bunurile ascunse în offshore-uri.


În ultimii ani, SUA au demarat o campanie fără precedent împotriva secretului bancar care guvernează Elveţia. „Cu toate că SUA au iniţiat o campanie de protejare a intereselor sale financiare afectate de secretul bancar al altor jurisdicţii, această ţară furnizează prea puţine informaţii altor state, transformându-se într-o jurisdicţie iresponsabilă şi dăunătoare”, arată raportul TJN.

State precum Delaware, Wyoming and Nevada acţionează în materie fiscală de decenii după modelul paradisurilor fiscale specializate în înfiinţarea de firme pentru persoane sau companii care caută să îşi disimuleze averile. „Statele Unite nu au luat la modul serios în discuţie rolul propriu în atragerea de fonduri ilicite sau în încurajarea evaziunii fiscale”, mai notează raportul TJN.

O undă de şoc a afectat „industria” offshore în urmă cu 2 ani, când SUA au adoptat o legislaţie care obligă bănci sau instituţii financiare străine să predea date în legătură cu bunurile deţinute de cetăţeni americani. Potrivit Foreign Account Tax Compliance Act (Fatca), instituţiile financiare străine pot fi penalizate financiar dacă refuză să prezinte datele solicitate de autorităţile americane.

Acest tip de abordare agresivă a fost perceput iniţial ca un nou standard în ceea ce priveşte schimbul de date la nivel internaţional, care să ducă la impulsionarea luptei generale împotriva evaziunii gfiscale şi a spălării de bani. Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) a adoptat rapid legislaţie similară, care însă, în condiţiile în care acestei organizaţii îi lipsesc instrumentele de coerciţie de care dispun SUA, are aplicabilitate limitată, depinzând de disponibilitatea de conformare a marilor centre financiare mondiale.

Până în prezent, SUA nu par dispuse să coopereze pentru instituirea unui standard unic în materia schimbului automat de date financiare, aşa cum solicită OECD.

În lipsa suportului SUA, notează studiul TJN, alte câteva state au considerat că pot răspunde doar parţial cerinţelor OECD.

„Maniera egoistă în care Washingtonul tratează chestiunea transparenţei fiscale riscă să compromită eforturile inte5rnaţionale de luptă împotriva evaziunii, a spălorii de bani şi a criminalităţii financiare”, mai scrie raportul TJN.

În 2009, Barack Obama a arătat determinare în chestiunea paradisurilor fiscale, făcând din combaterea acestora una dintre temele primei sale campanii electorale.

Unul dintre exemplele oferite de Obama în momentul campaniei electorale a fost cazul Ugland House, birou din Insulele Cayman al firmei de avocatură Maples & Calder, despre care s-a spus că ar găzdui sediile a 12.000 de companii americane. „Este fie cea mai mare clădire din lume, fie cea mai mare înşelătorie financiară din lume”, afirma Barack Obama.

Criticii săi au arătat atunci că exemple mai apropiate sunt trecute cu vederea, de tipul adresei 1209 North Orange Street, Delaware, folosită ca sediu de 6.500 companii americane.

Marea Britanie, campioana disimulată de metodologiile de cercetare

Marea Britanie rămâne unul dintre actorii principali ai industriei de optimizare fiscală împinsă la extrem în ciuda abordării transparente afişate la nivel internaţional, arată cercetarea TJN. Marea Britanie se clasează pe locul 15 in Indexul Secretului Financiar.

Noile legi care vizează creearea unui registru public al acţionarilor fiecărei companii din Marea Britanie şi baza de date publică a documentelor financiare ale companiilor au contribuit la imaginea publică a regatului. Studiul TJN evidenţiază însă eşecul înregistrat de Marea Britanie în încercarea de a obliga jurisdicţiile afiliate– precum Jersey, Insulele Virgine, Bermuda sau Insulele Cayman- de a constitui registre similare. Studiul mai evidenţiază şi opoziţia manifestată de Regatul Unit la iniţiativele de extindere a transparenţei asupra paradisurilor fiscale.

„Chiar dacă Marea Britanie nu intră în Top 10, ea susţine o reţea globală de jurisdicţii guvernate de secret fiscal. Dacă am privi Marea Britanie şi teritoriile dependente în mod unitar, atunci Elveţia nu ar mai fi locul 1 în indexul pe 2015”, afirmă TJN.

Mirajul paradisului fiscal

gu_wealth-offshore-02
Top 20 state afectate de ieşirile de capitaluri către paradisuri fiscale. Studiu valabil la nivelul anului 2010

Dimensiunea bunurilor ascunse la modul general în paradisuri fiscale este greu de cuantificat. Diverşi specialişti estimează între 21 şi 32 trilioane de dolari averile ascunse în paradisuri fiscale, averi netaxate sau taxate insuficient.

Fluxurile financiare transfrontaliere ilegale sunt estimate între 1 şi 1,6 trilioane dolari anual, întrecând cu mult cele aproximativ 135 miliarde ale asistenţei financiare acordate anual, la nivel global.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Începând cu anii 70, numai statele africane au pierdut capitaluri de peste 1 trilion de dolari, transformând continentul în unul dintre cei mai importanţi creditori la nivel mondial- problema este că bunurile acestor state africane se află în mâinile unor elite protejate de secretul bancar, în vreme ce datoriile de stat sunt împărţite de întreaga populaţie africană.

Şi Europa oferă exemple de acest tip– Grecia, Italia sau Portugalia au traversat sau traversează situaţii economice dificile inclusiv din cauza zecilor de ani în care aceste state au fost subminate de evaziune.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: