Industria cărbunelui a primit de aproape cinci ori mai multe subvenții decât industria de regenerabile, între anii 2005 şi 2013 – 3,76 miliarde de lei, cărbunele, comparativ cu 0,81 miliarde de lei, energia verde, potrivit unui studiu realizat de firma de consultanță Candole Partners pentru organizația nonguvernamentală Greenpeace.
Studiul a fost dat publicităţii joi şi arată că industria cărbunelui a primit în total, după 1990, subvenţii însumând 15 miliarde de lei, aproximativ 2,3% din PIB-ul 2013.
Suma nu include costurile cu externalitățile, atrage atenţia studiul.
Momentul când subvenţiile anuale pentru energia regenerabilă au început să le depăşească pe cele acordate cărbunelui este 2012.
Producerea de energie din cărbune și lignit nu este viabilă din punct de vedere economic, spune studiul comandat de Greenpeace, deoarece „sunt doar foarte puține ore într-un an în care prețurile la energie sunt mai mari decât costul marginal al lignitului și, mai ales, al huilei, pentru nou-înființatele CE Oltenia și Hunedoara”.
Ca urmare, acești producători pot funcționa doar parțial, la o aproximativ o treime din capacitatea nominală, și vor avea nevoie de subvenții operaționale suplimentare pentru a rămâne pe piață, este una dintre concluziile analizei.
Conform estimării autorilor studiului, subvențiile pentru cărbune ar putea ajunge la 110 milioane lei pe an şi „sectorul cărbunelui va suferi un nou șoc dacă, așa cum ne așteptăm, prețul de emisii de CO2 va începe să crească după 2020 pentru a ajunge treptat la circa 36 euro/tonă până în 2030”.
Jean Constantinescu, cercetător și consultant în domeniul energiei, a declarat pentru cursdeguvernare.ro că toate subvenţiile trebuie să dispară, deoarece logica acordării lor este aceea de a ajuta diferitele industrii „să se pună pe picioare”. „Odată ce tehnologiile ajung la maturitate, trebuie să dispară subvenţiile şi aceasta se va întâmpla şi cu energia verde”, a explicat Jean Constantinescu.
Jean Constantinescu mai spune că, în ceea ce priveşte industria cărbunelui, în general sursele de „energie murdară”, acestea vor fi „pedepsite” tot mai aspru, pe măsură ce Uniunea Europeană creşte penalităţile – preţul emisiilor de CO2.
Un răspuns
Acest lucru este „firesc”, din 1001 de motive, din care amintesc citeva:
1.In primul rind, activitatea in carbune este complexa si vasta (si de stat), incit pot fi sifonate imense fonduri de partide si clientela.La turbinele sau complexele fotoelectrice (private), ce sa fie de sifonat?
2.Incapacitatea guvernelor de a construi proiecte de reindustrializare, care sa acopere lipsa celor 5 milioane de locuri de munca, face imposibila SOCIAL, renuntarea la minerit si centrale pe carbune.Odata cu diminuarea drastica a acestor activitati sau lichidarea lor, zone intregi s-ar transforma in deserturi economice si sociale.Asa ca UE si FMI, conduse tot de „politici”, inteleg (de voie de nevoie) aceasta capcana sociala si inghit la nesfirsit gaurile negre ale mineritului si centralelor pe un carbune extrem de slab ca valoare calorica.
3.Intr-o tara condusa haotic, ca pe o „prada politica” de 4 ani, iar nu ca pe o „afacere nationala”(in care actionarii sint poporul roman),lipsita de orice viziune si proiecte de „reconstuctie economica si industriala”, comandamentele de rentabilitate si preformata economica nu exista si nici nu au vreo valoare.
Guvernele vin si pleaca, la fel liderii lipsiti de orice cultura economica, avind calificari de baza ca activist de partid, inginer navigatie, geolog, procuror, etc.,cu ministri in aceeasi situatie pestrita.La rindul lor,parlamentarii sint de profesii si calificari, care la fel ca presedintii si P.Ministrii, nu am nimic comun cu economia si cerintele de dezvoltare economica.
In concluzie, pe toata reteaua politica si institutionala nationala si locala, exista un vid absolut de politicieni-tehnocrati, de profesionisti cu minima calificare in domeniul politic si economic.Orice intrebare sau ipoteza de lucru, privind componentele calitative ale conducerii politice si economice, nu au raspuns in Romania!