Calitatea locului de muncă: Țara din UE în care munca nu te scoate din sărăcie

„Dacă munceşti nu mai ai timp să faci bani” potrivit unei zicale româneşti tot mai populare, confirmată de datele publicate de Eurostat. Care ne plasează pe primul loc în UE la ponderea persoanelor angajate care se află în sărăcie potrivit criteriilor stabilite uniform pe plan internaţional.

Mai precis, ca definiţie tehnică, este vorba despre cei care, deşi lucrează, au un venit disponibil echivalent sub linia de sărăcie de 60% din valoarea mediană a venitului disponibil echivalent la nivel naţional (după luarea în considerare a transferurilor sociale).

Indicatorul constituie referinţa pentru statisticile europene pentru venit, incluziune socială şi condiţii de viaţă EU – SILC (potrivit abrevierii din limba engleză).

Clasamentul european în materie cu cele mai recente valori disponibile ( 2016 şi, pentru anumite state 2015, dar diferenţele nu sunt semnificative de la un an la altul) ale ponderii săracilor care lucrează (evident, cu forme legale şi înregistraţi potrivit reglementărilor în vigoare) arată după cum urmează:

Se poate oberva că valoarea de 21,5%, publicată de Eurostat pentru anul 2016, ne plasează în fruntea topului european al săracilor care lucrează. Top în care devansăm lejer trei state sudice, Grecia, Spania şi Italia ( interesantă combinaţie balcanico-latină, din perspectivă socio-culturală) precum şi două colege din blocul estic, Bulgaria ( colega noastră de val de integrare mai săracă are cu 65% mai puţin faţă de noi, totuşi !) şi Polonia ( economia cu care ne asemănăm cel mai mult, la 73% sub noi).

(Citiți și: ”PIAROM: Tabloul salariaților – economia lunecă spre domenii necompetitive. Dezechilibrele regionale care îngrijorează”)

Cert este că avem mult de lucrat până să ne ducem spre media europeană, situată la mai puţin de jumătate faţă de noi, chiar dacă nu vom ajunge niciodată la nivelul Cehiei sau Slovaciei. Însă mai spre Germania sau Franţa am putea să privim mai atent, fie şi pentru că experienţa ţărilor baltice, relativ apropiate ca nivel al PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare arată că se poate merge în acea direcţie.

Evoluţia în timp: Aderarea ne-a îndepărtat de Europa în ce privește valorizarea muncii

În ce priveşte evoluţia ratei angajaţilor săraci din România, se pot trage câteva concluzii şi surprinzătoare şi îngrijorătoare.

Oricum, în loc să ne apropiem de media europeană după aderarea din 2007, noi ne-am îndepărtat de ea, ceea ce a devalorizat munca şi desfăşurarea unei activităţi utile fiscalizate.

De la ”doar” 19% în anul 2007, valoarea a urcat anul trecut la 21,5% dintre angajaţi, în pofida măsurilor de creştere susţinută a salariului minim pe economie întreprinse în ultimul an. Culmea, valoarea maximă a sărăciei în muncă a fost atinsă în anul 2014. Exact anul în care am revenit cu PIB-ul la valoarea de referinţă din 2008, ceea ce confirmă pe spatele cui s-a făcut relansarea economiei.

Saltul brusc dintre 2010 şi 2011, din care se pare că nu ne mai putem reveni, a ţinut de acţiunea bizară privind tăierea salariilor (fără ajustarea pensiilor, ceea ce a generat un dezechilibru major, care ne penalizează investiţiile şi viitorul şi în ziua de azi), concomitent cu şi nu alternativ la creşterea fiscalităţii pe consum.

Modalitatea prin care s-a făcut ulterior reducerea cotelor de TVA şi majorarea salariilor nu a eliminat distorsiunea introdusă în 2010, darămite să inverseze trendul şi să ne ducă mai aproape de practica europeană.

Este şi motivul pentru care munca (în ţară) nu reprezintă un deziderat. Pur şi simplu, nu se constituie într-o minimă garanţie că te ajungi cu banii câştigaţi cinstit.