Mărirea salariilor şi a pensiilor este o idee genială, dar care este inflaţionistă, a declarat miercuri Sorin Minea președintele Federaţiei Patronale din Industria Alimentară Romalimenta.
Patronatele din domeniu, a explicat acesta, și-ar fi dorit o altă măsură, ce ar fi dus la creșterea consumului foarte scăzut de alimente de bază: neimpozitarea unei sume egale cu cea a salariului minim.
„Din punctul meu de vedere, pe noi ne-ar putea avantaja un singur lucru, dacă se vorbeşte de neimpozitarea unei sume egale cu cea a salariului minim. În felul acesta, oamenii vor câştiga mai mult şi vor putea să cumpere mai mult, deoarece consumul este foarte scăzut şi, din păcate, este foarte scăzut la alimente de bază: carne, produse din carne, lapte, preparate din lapte”, a explicat Sorin Minea, la webinarul „Industria alimentară, între creşterea costurilor şi presiunea importurilor”.
Alte declarații ale lui Sorin Minea, citat de Agerpres:
- Industria alimentară din România nu a primit niciun fel de ajutor până la ora actuală, nici la începutul pandemiei, nici în mijlocul pandemiei, nici acum la scumpirea energiei electrice şi a gazelor. Materiile prime există, dar o parte dintre ele sunt deficitare în România şi din păcate legislaţia apărută în ultimul timp este destul de ambiguă, fiind departe de a aduce înlesniri industriei alimentare.
- Avem deficit pentru că nu avem materii prime. Dacă nu avem materii prime, toţi vom fi obligaţi să cumpărăm din afară.
- Industria alimentară este, din punctul meu de vedere, şi eu sunt pe piaţă de 31 de ani, în al doilea mare moment dramatic. A mai fost odată când inflaţia a depăşit sută la sută două luni de zile, dacă nu mă înşel.
- Reducerea TVA la alimente ar avea un singur rol, respectiv acela de a ieftini produsele pentru consumatorul final, însă industriei nu i-ar aduce niciun beneficiu, „doar ar da posibilitatea cumpărătorului final să cumpere mai ieftin”.
- Există o tendinţă din ce în ce mai pronunţată de pseudo-patriotism agricol-industrial şi încercăm să armonizăm legislaţia cu tot felul de lucruri care nouă ni se par patriotice şi normale, dar care de fapt creează dezavantaje. Vă dau un exemplu. Nu pot fi accesate fonduri decât dacă materia primă este 70% produsă în România. Carnea nu are 70% materie primă din România, berea nu are, uleiul nu are, zahărul nu are 70%.
- Problema este că producătorul este dezavantajat în punctul cel mai periculos: în costuri. Dacă în România preţurile de pornire sunt mai mari decât în restul ţărilor din UE, noi vom fi pe piaţă cu costuri mai mari şi nu va mira pe nimeni că locul va fi luat. Din păcate, costurile noastre sunt mari, impozitarea salarială în România este dramatică, iar consumatorii îşi vor pierde puterea de cumpărare şi se vor duce către produsele ieftine.
- Consumul de energie şi gaze nu reprezintă un impact major în preţ – poate doar în industria de panificaţie este mare – salariile însă au un impact mai puternic. De asemenea, în retail există un impact mai mare decât în industria alimentară.
- Dacă mâine se scumpesc gazele de 10 ori asta va fi o problemă foarte mare. Cât se duce în preţ? Este imposibil să vă spun, pentru că vine şi preţul dinainte cu materia primă, vine şi transportul şi supermarketul cu costurile sale, iar consumatorul le va suporta pe toate. Nu ştiu ce se va întâmpla.
- Este imposibil să faci o creştere bruscă a preţurilor pe piaţă, deşi în spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora carnea şi produsele din carne s-au scumpit şi cu 30%. Am auzit de scumpiri cu 15 – 30% la carne. Nu ştiu cine a scos nebunia asta. Noi dacă am dori o creştere a preţurilor este foarte greu de obţinut, va dura cel puţin o lună şi jumătate. Este imposibil să faci o creştere bruscă a preţurilor pe piaţă.
- Plafonarea preţurilor la alimentele de bază este o măsură susţinută de cineva care nu ştie cum funcţionează piaţa.
