Soldații ruși împachetează: Ce semne de întrebare ridică retragerea din Siria. Sau din ce a mai rămas din ea după 5 ani de război civil

La mai puțin de 24 de ore de la anunțul-surpriză făcut de președintele Vladimir Putin, forțele militare rusești au început marți retragerea din Siria, anunță BBC.

Primul grup de avioane de vânătoare a părăsit în cursul dimineții baza aeriană de la Hmeimim, a anunțat ministerul rus al Apărării înainte ca postul Rossiya 24 să transmită primele imagini înregistrate ale evenimentului.

Oficiali occidentali salută prudent decizia Rusiei, sperând că aceasta va impulsiona negocierile de pace care se derulează pentru a doua zi consecutiv la Geneva. Negocieri care pot fi influențate de raportul privind crimele de război comise în Siria, pe care ONU urmează să îl prezinte în cursul după-amiezii.

Semnele de întrebare legate de retragere

Cinci ani și jumătate, 9.000 de misiuni aeriene, timp câștigat pentru regimul Assad, doborârea unui avion de linie rusesc deasupra Egiptului și sfârșitul relațiilor cordiale cu Turcia: sumarul scurt al efectelor intervențiilor Rusiei în Siria care au schimbat definitiv harta geo-politică din Orientul Mijlociu.

”Consider că obiectivele trasate Ministerului Apărării și forțelor armate sunt, la modul general, îndeplinite”, declara Vladimir Putin luni seara, când a anunțat retragerea trupelor din Siria.

Cu toate acestea, obiectivul inițial al implicării militare, definit vag în septembrie 2015 drept ”lupta împotriva terorismului”, cu siguranță nu a fost îndeplinit în condițiile în care Statul Islamic rămâne un pericol nu doar pentru Siria, ci pentru întreg Occidentul.

Dacă Rusia chiar intenționează să se retragă, o face numai din cauză că misiunea siriană avea toate șansele să se transforme în una de durată, costisitoare. Iar în condițiile în care analiștii au remarcat un număr din ce în ce mai mare de  misiuni rusești– care implică trupe speciale, blindate și artilerie- în afara bazei din Latakia, Rusia era în pericol să înceapă să contabilizeze importante pierderi omenești.

Referitor la retragerea din Siria, BBC constată că Rusia are în acest moment o importantă problemă de credibilitate, generată de dezmințirile repetate, lipsite de fundament, referitoare la aventurile soldaților ruși din Ucraina, la pretinsa preocupare de luptă împotriva teroriștilor care activează pe teritoriul sirian.

Astăzi, orice declarație oficială emisă de Kremlin devine greu de digerat, inclusiv cea privind retragerea.

Vladimir Putin a ordonat ca aceasta să înceapă marți, dar nu a indicat data la care să se finalizeze. Mai mult, mesajul transmis de Kremlin a fost acela că baza aeriană de la Hemeimeem, Latakia, va rămâne sub control rusesc. Nu există date legate de cât de mic va fi ”micul contingent” care va rămâne în Siria și care, cu siguranță, va opera în continuare sistemele antiaeriene furnizate de Rusia.

Cum infrastructura de război este acum operațională, nimic nu va opri Rusia să retrimită la nevoie trupe în Siria, mai rapid și mai surprinzător decât a făcut-o în septembrie 2015.

Există totuși un motiv important ca anunțul făcut de Vladimir Putin să fie luat în serios. Este mai presus de îndoială că misiunea înfrângerii Statului Islamic a eșuat și oricine a observat harta zonelor bombardate de Rusia s-a convins că nu acesta a fost scopul implicării în conflict. Analiștii afirmă acum că până și dorința de ramforsare a instituțiilor siriene, astfel încât regimul lui Bashar al Assad să fie menținut la putere și să se evite vidul întâlnit în Libia și Iraq după detronarea regimurilor la putere, a fost o țintă secundară.

”Nimeni nu a mai dorit să stea la masa negocierilor cu Rusia după Ucraina. Scopul campaniei din Siria a fost acela de a forța Occidentul să se așeze la masa tratativelor cu Moscova. Cum acest obiectiv a fost bifat, Rusia se retrage cu pierderi minime- a fost o mișcare strălucită”, afirmă pentru BBC analistul militar Alexander Golts.

Siria, 5 ani și jumătate mai târziu

Războiul a răvășit Siria vreme de 5 ani și jumătate. Pornit de la înăbușirea unei revolte populare, războiul a făcut peste 250.000 de victime. Milioane de oameni au fugit, dar alte 18 milioane au rămas.

Moartea este un fapt comun

Azi nu există sirian care să nu aibă o rudă care a murit din cauza războiului, dar numărul exact al victimelor nu va fi niciodată cunoscut.

În funcție de stadiile conflictului, principalele trei cauze ale morțiilor provocate în conflictul sirian precum și cifre sunt avansate de Violations Documentation Center, o rețea de activiști din Siria:

Împușcare. Cea mai frecventă cauză a morții, în special în primul an de război civil, început fățiș în martie 2011, când forțele guvernamentale au recurs la violență împotriva protestelor pașnice din Damasc.

Tiruri de mortiere. Perioada cea mai sângeroasă a conflictului începe după jumătatea anului 2012, când reprimarea celor care se opun regimului devine sistematică, iar tirurile de mortiere produc cele mai multe victime.

Bombardamente aeriene. În pierdere de teren, armata guvernamentală începe, din 2014, să recurgă la lovituri aeriene care provoacă victime în rândul populației civile. Bombardamentele, preluate în responsabilitate de Rusia, se intensifică după septembrie 2015.

Câți oameni mai trăiesc în Siria

Națiunile Unite au estimat că 17,9 milioane de persoane locuiesc în prezent în Siria, mult sub cei 24,5 milioane care populau țara la începutul războiului. Peste 6 milioane sunt contabilizați ca fiind alungați din zonele de reședință.

Majoritatea provinciilor siriene s-au confruntat cu un sever declin al populației. Cei mai mulți refugiați provin din marile orașe.

În vreme ce viața decurge aparent normal în capitală, milioane de oameni se strădfuiesc să supraviețuiască. ONU afirmă că 13,5 milioane de oameni au nevoie urgentă de ajutor umanitar, 4,5 milioane trăind în zone greu de accesat, în zone aflate sub asediu precum Deir al-Zour.

Cum arată viața pentru sirieni

Economia Siriei este distrusă. Rata șomajului este estimată la minim 50%, de la 14% cât se înregistra în 2011.

Centrul Sirian pentru Cercetări Politice afirmă că economia a pierdut în cei 5 ani 255 miliarde de dolari. Aproape 70% dintre familiile siriene tyrăiesc în sărăcie extremă, fără a-și putea asigura necesitățile elementare traiului.

Hrana, utilizată ca armă

Cândva cel mai important sector al industriei siriene, agricultura este la pământ, iar hrana a fost deseori folosită ca armă de război: ajutoarele în alimente sunt distribuite pe piața neagră sau numai în zone aprobate de guvern.

Pâinea, altădată subvenționată de guvern ca măsură de protecție socială, a devenit monedă de schimb. Grâul se importa din Ucraina, dar după septembrie 2015 furnizorul principal a devenit Rusia.

Sănătatea la vreme de război

Accesul la sistemul de sănătate este crucial în țara în care riscul de îmbolnăvire sau riscul de rănire pândește la tot pasul. Majoritatea spitalelor din țară au fost însă atacate: între martie 2011 și noiembrie 2015, organizația Medici pentru Drepturile Omului a contabilizat 336 de atacuri purtate asupra 240 de unități medicale siriene.

Aceste atacuri au produs moartea a 697 de persoane angajate în sistemul medical.

Statistica arată că peste 40% din populație nu are acces la servicii medicale de bază. Dintre cele 113 spilale publice din Siria, 58% dintre ele sunt fie parțial funcționale, fie nefuncționale.

Educând generația următoare

Mii de copii au fost uciși din 2011 încoace, iar pentru cei rămași în viață perspectivele sunt sumbre. Pew măsură ce familiile au fugit în căutarea unei vieți mai bune, numărul copiilor cu vârstă școlară a scăzut cu un milion din 2010.

Dintre cei rămași în Siria, peste 40% au renunțat la școală.

Infrastructura școlară este distrusă- una din patru școli fiind fie avariată, fie transformată în comandament militar sau adăpost.

Acolo unde școlile au scăpat neatinse de război nu sunt profesori: aproximativ 52.500 de posturi în învățământ fiind neocupate.

Aportul Rusiei la conflictul sirian. Datele-cheie

Din septembrie 2015 până în urmă cu două zile, aviația rusească a efectuat 9.000 de misiuni, cu următoarele rezultate contabilizate oficial:

• A distrus 209 instalații de producție și de transfer a țițeiului
• A ajutat armata siriană să recucerească 400 de așezări
• A ajutat Damascul să recâștige controlul asupra unui teritoriu de 10.000 de km patrați

Cum s-a ajuns la acest bilanț, în cîteva date-cheie:

Finalul lunii septembrie 2015. Parlamentul rus aprobă misiunile aeriene în Siria. Assad cere intervenția militară a Rusiei. Primele bombardamente lovesc opozanții regimului de la Damasc, iar SUA acuză Rusia că aruncă ”gaz pe foc”.

2-10 Octombrie 2015. Rusia anunță lovirea unor centre de comandă și comunicații ale ISIS. Human Rights Watch cere ca Rusia să fie investigată pentru încălcarea legilor de război.

21 Octombrie 2015. Assad îi mulțumește lui Putin pentru implicarea în criza siriană și cere președintelui rus să contribuie la lupta împotriva terorismului.

24 Noiembrie 2015. Avioanele de vânătoare turcești doboară un avion rusesc. Putin afirmă că Erdogan este complice al teroriștilor. Barack Obama afirmă că Turcia, stat membru NATO, are dreptul șă își apere teritoriul și spațiul aerian.

Noiembrie – Decembrie 2015. Rusia trimite primele trupe terestre în Siria, acolo unde ajunge și cel mai modern tanc rusesc, T-90.

Decembrie 2015. Putin anunță că Rusia este pregătită să intervină pe scară largă în Siria, la mai puțin de o zi după ce Serghei Lavrov blochează planul ONU de încetare a conflictului.

Ianuarie 2016. Susținut de aviația rusă, regimul de la Damasc recucerește teritorii strategice în zona Latakia. Apar primele inițiative privind un plan de pace.

13 Februarie 2016. Liderii UE condamnă loviturile aeriene rusești. Premierul rus Dmitry Medvedev avertizează că lumea se îndreaptă spre un nou Război Rece. Senatorul american John McCain exprimă îngrijorarea că Rusia folosește criza migranților ca armă împotriva UE.

Martie 2016. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului anunță că bombardamentele rusești au făcut 4.408 victime (inclusiv 1.733 civili).

14 Martie 2016. Putin anunță retragerea majorității soldaților din Siria.