Cele câteva condamnări recente în care au fost implicați oameni celebri din România au iscat tot mai des discuții despre condițiile din închisori, costurile aferente și sistemul penitenciar din România.
Popularizarea unor condiții, mai degrabă de VIP, din celulele în care au stat Adrian Năstase sau Gigi Becali au stârnit dezbateri aprinse despre „cât de bine o duc” deținuții și cum acest trai împovărează bugetul public, fără să aducă și ceva în schimb, cum ar fi muncă în folosul comunității și în beneficiul bugetului sistemului penitenciar.
Realitatea din spatele gratiilor este un pic diferită de speculațiile de ”afară” și arată că pușcăriile românești – dincolo de celulele ”VIP-urilor” – sunt supraaglomerate, că avem penitenciare în care deținuții dorm câte doi în pat, uneori și cu niște colonii de ploșnițe, că deși se spune peste tot că cheltuielile cu întreținerea penitenciarelor sunt mari, deținuții nu mănâncă decât de 3-4 lei pe zi, iar întreținerea lor efectivă costă mai puțin decât un ajutor social sau o indemnizație de șomaj. În plus, faptul că majoritatea deținuților nu muncesc nu ține numai de voința lor, ci de incapacitatea sistemului de a le da de lucru.
Articolul de față va arăta cheltuielile defalcate din câteva din închisorile din România, și va explica mecanismul care stă în calea dorinței deținuților de a ieși la muncă.
Sistemul penitenciar din România. 200 de milioane de euro cheltuiți în 2012
În prezent România are peste 33.000 de deținuți cazați pe 27.000 de locuri.
Numărul lor a crescut constant în ultimii doi ani, una dintre cauze fiind și returnarea în țară a infractorilor români condamnați în străinătate. Dacă ar fi să respectăm standardele internaționale în materie (adică patru metri pătrați pentru fiecare deținut, conform recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului – CEDO) am avea de fapt numai 19.000 de locuri în închisori.
Ținerea deținuților în cele 43 de penitenciare din țară ne-a costat peste 900 de milioane de lei în 2012 – cam 200 de milioane de euro – din care numai 10% au produs singuri, restul banilor venind de la buget. În acest an a fost nevoie de o alocare suplimentară din Fondul de urgență al Guvernului pentru sistemul penitenciar din România, deoarece multe din penitenciare rămăseseră fără bani de mâncare și întreținere după primele cinci luni ale anului.
Dacă pare mult o atare cheltuială pentru niște infractori, e bine de știut că, pentru condiții improprii de detenție, care încalcă drepturile omului și demnitatea, mai mulți foști deținuți au dat statul român în judecată la CEDO și au obținut despăgubiri în valoare de peste 600.000 de euro în ultimii zece ani. Iar condamnările continuă.
Conform calculor făcute de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), costul întreținerii unui singur deținut este de 2.397 lei/lună, din care 1.619 lei reprezintă costurile cu personalul și 422 cu bunurile și serviciile. Mai mult de două treimi din costul per deținut este de fapt ocazionat de întreținerea sistemului de detenție.
Cele mai mari cheltuieli din sistem sunt cele cu personalul, penitenciarele românești nefiind dotate cu sisteme de pază moderne, așa că paza se bazează exclusiv pe capacitatea umană angajată, iar acolo unde nu există suficienți agenți mai sunt folosiți la pază chiar deținuții cu pedepse ușoare.
Conform Legii 293/ 2004, angajații din penitenciare sunt funcționari cu statut special, prin urmare beneficiază pe lângă salarii și de alocație de hrană (de 22 de lei/persoană/zi) de asistență medicală decontată de la locul de muncă, subvenționarea chiriei și de cheltuieli de transport. Aceste sume ocupă cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor unui penitenciar, și conform reprezentanților ANP sunt necesare pentru că „altfel nu vine nimeni să lucreze cu deținuții”.
Mai jos aveți câteva exemple de cheltuieli punctuale în trei din penitenciarele din România, defalcate pe capitole de personal și de deținuți :
Jilava – cea mai mare închisoare din România – București :
Total buget 2012 – 37.206.983 lei – din care cheltuieli:
De personal, cu 496 angajați – 19.584.911 lei
- venituri -14.886.408 lei/ rezultă o medie de venit lunar – 2.500 lei/angajat
- asistență medicală angajați – 158.985 lei
- hrană angajați – 4.151.005 lei (22,9 lei/angajat/zi)
- transport angajați – 385.513
Cu deținuți –1714 deținuți/pe 1359 locuri – 2.624.421 lei
- hrană deținuți – 2.196.886 lei (3,5 lei/deținut/zi)
- asistență medicală – 175.860 lei
- asistență socială – 3.372 lei
- transport deținuți – 166.203 lei
- corespondență – 3.699 lei
- igienă – 78.221 lei
Utilități – 1.402.216 lei
Penitenciarul Galați :
Total buget 2012 – 18.726.857 lei – din care cheltuieli:
Personal – 266 angajați – 10.276.137 lei
- venituri angajați – 7.805.719/ venit mediu lunar – 2.445 lei
- asistență medicală – 281.351 lei
- hrană angajați – 2.142.716 lei (22 lei/zi/angajat)
- transport angajați – 46.351 lei
Deținuți –995 deținuți/ pe 552 locuri – 1.439.244 lei
- hrană deținuți – 1.159.098 lei (3,2 lei/deținut/zi)
- asistență medicală – 77.428 lei
- transport deținuți – 133.831 lei
- corespondență – 5.920 lei
- igienă – 62.967 lei
Utilități – 1.566.011 lei
Penitenciarul Tichilești (Brăila) :
Total buget 2012 – 17.683.470 lei, din care cheltuieli:
Personal – 221 angajați –
- venituri angajați – 6.136.911 lei (2314 lei venit mediu/lună)
- asistență medicală – 53.278 lei
- hrană angajați – 1.745.304 lei (21,6 lei/angajat/zi)
- transport angajați – 9.005 lei
Deținuți – 284
- hrană deținuți – 444.549 lei (4,28 lei/deținut/zi)
- asistență medeicală – 10.470 lei
- servicii socio-educative – 9696 lei
- transport deținuți– 40.103 lei
- corespondență – 795 lei
- igiena – 22.506
Utilități – 761.361 lei
De ce nu se mai face „reeducare prin muncă”?
Opinia publică nu pierde nicio ocazie să se indigneze că deținuții nu sunt puși la muncă, dacă se poate chiar silnică, pentru că în general lumea consideră că odată ajuns după gratii deținutul nu mai are niciun drept.
Depășind această prejudecată legată de sistemul penitenciar din România, e adevărat că dacă ar munci deținutul și-ar plăti măcar întreținerea în penitenciar, ceea ce ar mai degreva cheltuielile bugetare. Totuși, oamenii par să piardă din vedere că și în libertate e greu să-ți găsești de lucru, iar autoritățile din sistemul penitenciar sunt la fel de incapabile să le creeze locuri de muncă deținuților, așa cum și politicienii eșuează la acest deziderat pentru oamenii liberi.
Legea 275/2006, care stabilește modul de executare a pedepselor (modificată recent prin Legea 254/2013), le dă dreptul deținuților să muncească, dacă doresc. Spre deosebire de comunism, când deținuții erau „reeducați” prin muncă obligatorie, regimul democratic a înlăturat această obligativitate.
Citate comparate:
Legea 23/1969 (sursa: AICI)
„ART. 5 – Reeducarea condamnaților se realizează prin muncă. Condamnații sunt obligați să presteze o muncă utilă pentru care sunt apți. De asemenea, reeducarea condamnaților se realizează prin calificarea sau recalificarea într-o meserie, desfășurarea unor activități cultural- educative, precum și prin stimularea și recompensarea celor care sunt stăruitori în muncă și dau dovezi temeinice de îndreptare.
ART. 8 – Durata zilei de muncă nu poate depăși 12 ore și se stabilește în raport cu nevoile procesului de producție.”
Legea 275/2006
„ART. 57 Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepția activităților cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului şi a celor desfăşurate în caz de calamitate. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care sunt apte de a munci, cu acordul lor, pot presta o muncă în raport cu calificarea şi aptitudinile lor, precum şi activități necalificate.
ART. 59 Durata muncii prestate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână.”
Sistemul penitenciar din România. Numai 8.000 de deținuți, din 33.000, muncesc
Conform datelor furnizate de ANP, anul trecut din 31.503 deținuți au muncit în medie 8.054, din care numai 2.900 au fost remunerați, restul prestând munci voluntare sau gospodărești în interiorul penitenciarului. Legea prevede că un deținut trebuie să fie plătit pentru munca prestată, conform unui contract încheiat de penitenciar cu un agent economic, cu salariul minim pe economie. Din această sumă el primește numai 40%, restul intră în contul ANP pentru diverse cheltuieli.
Angajarea pușcăriașilor nu este atât de tentantă pentru patronii români, după cum arată evidențele ANP. Un singur mare producător de încălțăminte, german, folosește munca deținuților din mai multe închisori de la noi, în rest angajatorul român se dovedește reticent cu deținuții. Asta în ciuda faptului că aceștia reprezintă o forță de muncă destul de „cuminte”, captivă, păzită de gardieni chiar și la locul de muncă din afara penitenciarului și pentru care nu trebuie să plătească impozite și taxe aferente unui angajat liber.
Surse din sistemul Penitenciar din România susțin că o explicație ar fi acea că angajatorii români preferă să angajeze la negru sau chiar cu salarii mai mici decât salariul minim pe economie, mai ales că majoritatea muncilor ce pot fi prestate de deținuți sunt necalificate. În plus mai există și prejudecata că un deținut odată ajuns după gratii nu prea poate fi reabilitat. Această situație nu-i afectează pe deținuți numai în timpul pedepsei – deși ei și-ar dori să iasă la muncă, pentru că pe lângă bani mai primesc și o reducere a pedepsei – ci și după liberare, când sunt discriminați din nou la angajare.
Maria Nicoleta Andreescu, director executiv al APADOR-CH, una dintre organizațiile care monitorizează respectarea drepturilor omului în penitenciare, consideră că legislația ar trebui schimbată în sensul în care penitenciarele să poată să negocieze și sume mai mici pentru angajarea deținuților. „Deținuții își doresc să muncească, e un lucru demonstrat că atunci când au o ocupație li se abate gândul de lipsa de libertate și asta asigură un climat favorabil în penitenciar. Pe lângă bani și zile scăzute din pedeapsă, deținutul câștigă și experiență într-un domeniu în care se poate angaja după liberare, iar asta ar mai reduce din procentul prea mare de recidiviști pe care-l are România.”
Cum a influențat criza economică veniturile deținuților
Munca deținuților din sistemul Penitenciar din România a fost afectată, ca și economia globală, de criza din 2009, dar chiar dacă în cifre absolute aparent și-a revenit la „normal”, numărul deținuților care muncesc continuă să rămână mic din cauzele amintite. Veniturile obținute de ANP de pe urma muncii deținuților în ultimii șase ani:
- 2007 – 25.650.621 lei
- 2008 – 28.229.664 lei
- 2009 – 19.583.527 lei
- 2010 – 20.089.484 lei
- 2011 – 25.809.484 lei
- 2012 – 29.650.721 lei
O altă problemă ar fi aceea că fondurile obținute de pe urma muncii deținuților nu rămân în închisorile în care sunt ținuți aceștia, ci se centralizează de ANP, care le redistribuie după criterii netransparente. Unii directori de închisori sunt nemulțumiți de această practică, socotind că nu sunt astfel impulsionați în vreun fel să caute de lucru pentru deținuți pe piața locală. Conform datelor furnizate de ANP, penitenciarele cu cei mai mulți deținuți scoși la muncă în 2012 sunt: Jilava, Arad, Poarta Albă, Gherla, Timișoara, Iași.
Conducerea ANP promite că va îmbunătăți situația, că va populariza binefacerile muncii cu deținuți pe piața economică, însă realitatea e că deocamdată lucrurile sunt neschimbate. Numărul deținuților crește zilnic, iar bugetul se suplimentează pentru a le asigura paza și întreținerea.
Criza economică, scăderea nivelului de trai, neacordarea de amnistii sau grațieri din 2003 încoace, plus transferarea „stranierilor” condamnați în străinătate ne aglomerează sistemul, în timp ce bugetul abia ajunge pentru cheltuielile zilnice, nici nu poate fi vorba de investiții.
Comisarul șef Marian Popescu, director în cadrul ANP, admite că bugetul sistemului a crescut din 2010 încoace, în privința cheltuielilor cu personalul, și a scăzut constant la capitolul bunuri și servicii: „Pe fondul creșterii numărului de deținuți și a prețurilor la utilități și mâncare a scăzut alocația pe cap de deținut”.
Nu poate fi vorba, în aceste condiții, de construirea unor închisori noi, pentru degrevarea celor existente. Paza necesită dotări de ultimă generație, iar bugetul alocat inițial pe 2013 a fost de 53% din cel din 2012. Comisarul Popescu susține că ANP are proiecte, în diverse stadii, de la idee, la execuție, pentru câteva peniteciare sau corpuri noi în diverse orașe. Cu titlu informativ, două penitenciare noi cu capacitate de câte 1000 de locuri fiecare, în Berceni și Caracal, ar costa 316,5 milioane de lei. Adică o treime din bugetul întregului sistem pe 2012.
Cât alocă alte țări pentru deținuți – de la 3 la 750 de euro
Studiul internațional „Space 2011” făcut periodic de Institutul de Criminologie și drept penal din Lausanne, pentru Consiliul Europei (și publicat în mai 2013) arată că majoritatea închisorilor europene sunt pline, jumătate dintre ele fiind chiar supraaglomerate. Ceea ce le diferențiază, însă, sunt sumele cheltuite de respectivele state pentru întreținerea acestor dispozitive. Iată câteva date culese din studiul amintit :
- – media europeană este de 154 de deținuți la 100.000 de locuitori, în creștere față de 149 cât fusese cu un an înainte. România are 139 de deținuți la 100.000 de locuitori, deci se află sub media europeană;
- – toate închisorile sunt pline, în medie la capacitate – 99,5% din 100 de locuri, și jumătate din ele sunt supraglomerate;
- – media de vârstă a deținuților în Europa – 33 de ani;
- – 21% dintre deținuți sunt străini, cu o concentrare mai mare a acestora în vestul Europei, unde procentul străinilor e de 30%, iar în Europa de Est de doar 2%;
- – 26% dintre pedepse sunt de până într-un an, alte 26% între 1 și 3 ani, 48% dintre pedepse sunt mai mari de 3 ani, și 14% dintre pedepse sunt mai mari de 10 ani;
- – suma medie cheltuită zilnic pentru un deținut în 2010 a fost de 93 de euro. De la 3 (Bulgaria) la 750 de euro (San Marino). România figurează în acest clasament cu 17 euro/deținut/zi, sumă ce curpinde toate cheltuielile explicate în acest text. Alte state cheltuie: Andorra – 174 euro, Danemarca – 178 euro, Irlanda – 193 euro, Lichtenstein – 230 euro, Luxembourg – 176 euro, Olanda – 215 euro, Norvegia – 330 euro, Suedia – 260 euro;
- – În cele 33 de închisori din Europa care au furnizat aceste date pentru studiu s-au cheltuit 17.000 de milioane de euro cu deținuții în 2010;
- – în medie, în Europa există un gardian la 3 deținuți.
10 răspunsuri
Asa cum am mai precizat si cu ocazia altor comentarii este de mentionat si in acest caz ca in Ro pentru o buna guvernare (administrare) nu exista deprinderile necesare si nici vointa cuvenita pentru elaborarea de STRATEGII la nivel macro ori sectorial, atat de necesare progresului national.
Dintr-o analiza simpla comparativa cu cele mai evoluate state membre UE in aplicarea de sanctiuni penale – privare de libertate – se poate constata cu usurinta urmatoarele: micile infr. gainarii(furturi), unde ponderea este considerabil de mare in Ro, ar putea fi sanctionate cu munca executata in folosul comunitatii sub supravegherea politiei locale care acum consuma fonduri si taie frunza la caini pe salarii considerabile din fondurile primariilor, comunitatii; anumite infr. de natura comerciala si ec-fin (marfa contrafacuta, evaziune, inselaciune la masuratoare, etc) ar putea fi sanctionate doar cu amenzi consistente dupa recuperarea prejudiciului creeat. Deci este necesara o alta filozofie IN abordarea regimului penal sanctionatoriu care sa rezulte din falorificrea celor prefazute in STRATEGIA NATIONALA INTEGRATA DE ORDINE SI SIGURANTA PUBLICA, STRATEGIA NATIONALA INTEGRATA A SISTEMUL JUDICIAR si STRATEGIA NATIONALA INTEGRATA A SISTEMULUI DE INFORMATII SI APARARE NATIONALA care lipsesc cu desavarsire in Ro spre deosebire de tarile civilizate ale UE din cauza mai multor motive subiective. Astfel nr detinutilor s-ar injumatati
Infractorii reprezinta o problema sociala exstrem de grava. Cunosc cazul unuia (cevin de al meu) care a trait si traieste exclusiv din furturi, ponturi pentru furturi, batai, recuperari de bani. A fost prins furand si condamnat la 3 ani inchisoare … cu suspendare. Si bine mersi, fura in continuare sub protectia chiar a politiei care are grija ( contra cost) sa nu i se mai puna in sarcina alt furt (drept e ca si el e mai atent si nu mai fura in alte sectoare unde se poate sa se loveasca de politisti pe care nu ii cunoaste). Consider ca toate metodele de condamnare „cu suspendare” nu au absout nici un efect de penalizare si de coercitie. Ar trebui construite inchisori de la zero, care sa aiba inclusiv facilitatile pentru a sustine munc adetinutilor (ateliere sau fabrici in interior – de exemplu). Sistemul ar trebui sa fie de asa natura incat majoritatea detinutilor sa isi autofinanteze prin munca (acea diferenta de 60%) cazarea si paza.
Numai articole socialiste scrie-ti voi astia de la cursdeguvernare! V-a plateste Ponta?!
(Of, domnu Costin..)
Am vazut in filme americane cum detinutii lucrau la sosele, ferme etc. La noi de ce nu se poate aplica acest sistem?
in primul rand erau filme, in al doilea rand si la noi detinuti au dreptul sa mearga la munca, dar in regim inchis adica doar in penitenciar, dar daca ei refuza nu ai ce le face.
Articolul scapa din vedere cateva aspecte extrem de importante.
1. Munca detinutilor NU trebuie vreodata sa concureze piata muncii oamenilor cinstiti! Am cunoscut un om cinstit care a fost disponibilizat pentru ca firma lui a angajat detinuti. Noi ar trebui sa ne gandim in primul rand la oamenii cinstiti si apoi la detinuti. Nu putem penaliza oamenii cinstiti de dragul detinutilor, care saracii se plictisesc in inchisoare si ar trebui angajati cu tot felul de facilitati in locul oamenilor cinstiti care trebuie astfel trimisi in somaj.
Sigur, detinutii sunt entuziasmati ca primesc 40% din salariul minim, din moment ce au asigurate gratuit masa, cazarea, imbracamintea, lenjeria, curentul electric, caldura, apa rece si calda, plus transportul dus intors la punctul de lucru.
In timpul asta un muncitor cinstit trebuie ca din salariu sa plateasca toate utilitatile, chirie sau rata imobiliara la banca, haine, hrana, caldura, curent, apa, telefon, transport.
Asa ca munca detinutilor ar trebui taxata exact la fel ca munca oamenilor cinstiti, plus acoperirea transportului si a pazei.
2. In articol se spune in mod incorect ca ” întreținerea lor efectivă costă mai puțin decât un ajutor social sau o indemnizație de șomaj”.
Astea sunt aireli. Venitul minim garantat in Romania, pentru o persoana singura, in acest moment, este de 125 lei/luna, adica 4 lei/zi. Ajutorul social al cuiva se calculeaza scazand din venitul minim garantat ce ar putea el produce utilizand bunurile din proprietatea sa, asa ca de cele mai multe ori suma primita in mana este inca mult mai mica decat acest maruntis de 4 lei/zi. (numai o paine costa cel putin 1 leu).
Intre timp, despre detinuti se ‘uita’ faptul ca in inchisoare nu primesc doar hrana, haine, utilitati, TV etc. Pentru detituti se organizeaza activitati sportive, culturale, educative. Inchisorile au angati pana si preoti special pentru detinuti, preoti platiti cu salarii tip sistemul penitenciarelor (adica mari), care nu au nimic de-a face cu salariile de mizerie ale preotilor din ‘libertate’.
In concluzie, este o minciuna totala ca „întreținerea lor efectivă costă mai puțin decât un ajutor social sau o indemnizație de șomaj”. Or fi mancand detinutii doar de 3-4 lei/zi, adica exact cat maximum ajutorului social pentru o persoana singura, dar cine are ajutor social trebuie sa-si cumpere singur hartie igienica, sapun, detergent, pasta de dinti si multe, multe altele.
3. Poate cea mai mare scapare a articolui: exagerarea valorii educative a muncii.
Prea multa lume e obsedata aiurea de ‘trimiterea la munca a detinutilor’. Asta o facea si Hitler si Stalin, si Gh. Gheorghiu Dej, si Ceausescu. Acesti oameni exagereaza valoarea educativa a muncii.
Poate ar trebui mai degraba ca in inchisori sa fie aplicate metode moderne de ‘motivare personala’ de data asta in mod obligatoriu pentru detinuti, in sensul sa-si schimbe obiectivele din viata in directia buna.
Astfel ar putea fi puse afise, firme mari, cu noi obiective: „Obiectivul in viata al unui detinut trebuie sa fie sa devina om cinstit” sau ” Numai gandul la a comite o noua infractiune sa va faca greata”.
Astfel de mesaje pot fi puse la difuzoare in inchisoare, iar detinutii, in loc sa munceasca aiurea in locul oamenilor cinstiti si sa le ia locurile de munca, mai bine ar scrie de sute de ori in caiet ca au drept scop in viata sa devina cinstiti.
Domnul Laurentiu faceti prea mare haz de necaz, detinuti nu ptimesc haine si lenjerie. Incercati dumneavoastra sa mancati doar fasole si cartofi timp de o saptamana si reveniti apoi cu o concluzie. Ati fi scarbit multi detinuti din Ro sunt inchisi nevinovati. Am de lucru cu sistemul ANP al Romaniei deci stiu ce vorbesc.
Domnule Laurențiu, vă indignați prea repede. Poate nu aveți toate datele problemei, poate nu ați fost vreodată într-un penitenciar. Încerc să vă răspund:
1. Munca deținuților NU concurează munca oamenilor cinstiți, ele pot coexista, necesitatea muncii pentru deținuți e dată de două aspecte: banii produși de ei achită o parte din cheltuielile făcute de stat cu ei, deci ar degreva bugetul public; plus că munca dacă nu înnobilează, măcar îți abate gândurile de la prostii.
2. Cheltuielile cu „distracția” deținuților, de care amintiți, se fac și pentru restul societății. Tot de la buget sunt plătiți preoții din lumea liberă, polițiștii care ne apără, jandarmii, profesorii, funcționarii publici din primării, ministere, parlament, deci dacă împărțim toate aceste cheltuieli bugetare pentru întreținerea societății per ansamblu la numărul de locuitori s-ar putea să obținem sume mult mai mari pe cap de om cinstit decât cele cu aparatul de deținere din penitenciare. Și în penitenciarele noastre fiecare deținut își cumpără hainele, hârtia igienică și chiar detergentul cu care-și face curat în celulă.
3. Da, vă dau dreptate că ar fi nevoie de cursuri de motivare personală în închisori, chiar dacă munca nu a omorât pe nimeni (v-am răspuns la pct.1 de ce), însă deși pe hârtie aceste activități sociale ar trebui să se facă, ele sunt imposibil de bifat în realitate, în condițiile în care la un penitenciar de 900 de deținuți, de exemplu, există un singur psiholog angajat.
buna ziua, unde as putea gasi materialul mai amplu despre cele 33 de state europene care au pus la dispozitie datele necesare despre cheltuielile cu detinutii ? va multumesc!