Schimbarea finanțării în Sănătate: Două probleme

Modificarea modului în care se finanțează sistemul de sănătate pentru a limita neajunsurile generate de subfinanțarea sa cronică are o serie de hibe, care merită semnalate, înainte de a se lua decizii care să afecteze și starea de sănătate a populației și coerența sistemului.
Două dintre ele le menționăm pe scurt, pentru ca factorii de decizie să aibă în vedere aplicarea unor unor principii fără de care practica va omorî ( din nou) teoria.

Scutirile de contribuție la Sănătate cu dedicație (eventual electorală)

În temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completarile ulterioare, fondul de salarii realizat la care se aplica cota datorată de angajator cuprinde totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natura salarială. Ceea ce reflectă principiul taxării întregului venit pentru alimentarea bugetului de sănătate.

Dar: De ce trebuie dedusă o sumă de 740 lei la impozitarea veniturilor realizate din pensii și, mai mult, de ce ar fi fost reținute ilegal sumele care reprezintă impozite pentru sănătate pe tot cuantumul în cazul pensiilor care trec de 740 lei este greu de argumentat logic.
Mai ales că tocmai pensionarii sunt principalii beneficiari ai sistemului de sănătate (ce-i drept și principalii participanți la vot, dar asta nu ține de logica economică).

Nu stă în picioare argumentul că autoritățile s-au gândit la această deducere ca să- protejeze pe cei cu venituri mici. Căci, dacă este vorba despre protecția socială a persoanelor cu venituri mici, atunci ar trebui scutiți de plata impozitelor și salariații sau oricine obține un venit în limita sumei de 740 lei, or acest lucru nu se întâmplă. Totodată, din moment ce se pot acorda deduceri pe categorii de populație, contrar egalității înscrise în Constituție, atunci putem să extindem deducerile la mame cu copii, persoane cu dizbilități care lucrează etc.

Oricum, dacă se va merge în continuare pe deduceri, ar trebui să lămurim ce contează de fapt: nivelul veniturilor totale obținute de o persoană, sau sursa banilor care beneficiază de lipsa impozitării?

Aici trebuie reamintit faptul că doar mai puțin de două milioane de pensionari sunt persoane în vârstă cu stagiul legal de cotizare îndeplinit, iar aproape 1,5 milioane de persoane sunt doar primitoare de pensii, neavând nici vârsta și nici stagiul minim de cotizare necesar.

Mărimea sumelor și ordinea de acces contează

Cât despre cei 5 lei (cinci lei) vehiculați drept coplată pentru o consultație, avem de-a face cu un nivel ridicol, care nu acoperă costul real și decredibilizează demersul de valorizare a profesiei de medic.

E o sumă atât de ridicolă încât oricum nu va desființa ”mercurialul” tradițional de contribuție la întregirea veniturilor medicilor din sistem.
Ori se trece la o coplată cât de cât semnificativă, ori mai bine am renunța la un proiect care doar simulează reforma.

Cert este că nu face sens introducerea unor coplăți minore față de costurile reale și de plățile informale care trebuie oricum efectuate. Chiar dacă sistemul ar deveni teoretic complet independent de aceste plăți, nu-și permite nimeni să verifice aplicarea teoriei în practică atunci când ajunge pe patul de spital sau pe masa de operație.

Cei ce plătesc pentru susținerea sistemului ar trebui degrevați de o parte din solidaritatea financiară care li se impune. Este interesul tuturor, inclusiv al beneficiarilor neplătitori să îi țină cât mai sănătoși, pentru a putea apela cu încredere la medici și la spitale atunci când au nevoie.
De aceea, ar trebui instituită și prioritatea celor care suportă cheltuielile sistemului în fața celor care au timp să păzească intrarea cabinetelor.

În fine (dar nu în ultimul rînd) care sunt argumentele logice ale reducerii din ultimii șase ani a contribuțiilor pentru sănătate de la 13,5% ( 7% pentru angajator și 6,5% la angajat) la 10,7% ( 5,2% pentru angajator plus 5,5% pentru angajat) este greu de înțeles, date fiind lipsurile cronice care se manifestă în sistemul sanitar.

Cu taxe mici și șpăgi mari ne furăm singuri căciula, ca să nu mai vorbim că vom favoriza în continuare pe cei care evită plata impozitelor și, tocmai de aceea, le rămân bani de șpăgi.