Principala și cea mai dificil de rezolvat problemă a României în tentativa de-a adera la zona euro este convergența și găsirea unei căi pentru a scoate beneficiile maxime din adoptarea monedei europene. În principiu, e vorba de creșterea veniturilor în euro înainte de momentul aderării, astfel încât dezavantajele de după să fie minimizate.
Comisia Națională de Progonoză a dat publicității obișnuita prognoză de primăvară pentru acest an, sub denumirea de Scenariul pentru Programul de Convergenţă 2014-2017.
Dacă datele privind evoluția PIB au suferit modificări minore în raport cu varianta de iarnă 2014, cursul de schimb și inflația au fost reașezate pe un palier superior.
Ajustările privind atât valoarea nominală cât și creșterea în termeni reali ale prognozei oficiale au fost minime.
Creșterea productivității se va duce în cursul de schimb, nu în salarii și pensii
Rezultatul nominal pentru anul 2017 a fost păstrat, practic, neschimbat, în timp ce avansul cumulat pe cei patru ani analizați a urcat cu trei zecimi de procent, de la 11,6% la 11,9%. Această valoare aproximativă de 12% se va regăsi mai jos sub o altă formă, adevărată cheie a orientării de politică economică pentru convergența necesară aderării la Zona Euro.
Diferențele nu sunt mari iar trendul de apreciere al monedei naționale în raport cu euro a fost păstrat, dar valoarea de intrare prezumată în mecanismul ERM II, anticamera cu o durată de minim doi ani a adoptării euro, a fost majorată la 4,40 lei/euro.
Chiar și așa, leul ar trebui să se aprecieze în permanență în termeni reali față de euro până în anul 2017, factor-cheie pentru convergența reală.
În raport cu media de 4,4190 lei/euro consemnată anul trecut, până în 2017 ar urma să se înregistreze o apreciere nesemnificativă în termeni nominali (+0,43%) dar cât se poate de semnificativă în termeni reali, de aproape 12%. Astfel, deși ar părea că raportul leu-euro bate pasul pe loc, moneda noastră națională ar deveni cu 12% mai valoroasă în raport cu euro.
Ceea ce ar presupune o trimitere masivă a creșterilor de productivitate avute în vedere în cursul de schimb și NU în creșteri nominale de salarii, și, pe calea redistribuirii, în pensii. Prognoza privind creșterile salariale până în anul 2017 pe total economie se prezintă după cum urmează:
Se poate observa cum creșterea în termeni reali a salariului ( majorarea puterii de cumpărare) se va diminua la jumătate în 2015 și cam la sfert în 2016 și 2017 față de cea din 2014.
Ar putea părea puțin lucru dacă nu am privi simultan la evoluția în euro a câștigului salarial mediu net în perioada de dinaintea fixării parității pe care vom încerca să o păstrăm timp de doi ani înaintea prevăzutei aderări la Zona Euro de la 1 ianuarie 2019. După care vom încasa și vom plăti mărfurile și serviciile achiziționate chiar cu euro.
Față de cei 357,5 euro câștig mediu lunar la cursul de 4,4190 lei/euro din 2013, românii ar urma să avanseze într-un ritm destul de robust spre 422,7 euro la cursul de 4,40 lei/euro în 2017. De unde ar rezulta un spor cumulat pe cei patru ani în raport cu anul de referință 2013 de 18,2%. Cu totul altceva decât plusul de 5,7% în termeni reali care rezultă din statistica în lei.
Este adevărat că și mărfurile în lei se vor scumpi în euro odată cu aprecierea leului. Dar convergența prețurilor se va produce inevitabil și mult mai transparent odată ce vom avea același etalon euro. Motiv pentru care măcar să intrăm mai bine pregătiți cu viitoarea monedă oficială în buzunare, chiar dacă nu vom resimți mare lucru pe moment.
Urmărește-ne pe Google News
