România – singura ancorată pe minus între mai noii membri UE, la deficitul de cont curent

România este singura ţară membră UE care a înregistrat consecutiv deficit de cont curent pe ultimele cinci trimestre, potrivit datelor publicate de Eurostat, cu excepţia Marii Britanii.

Pentru referinţă, colega de aderare Bulgaria (cu un ritm de creştere de estimat la 4% faţă de 7% în cazul nostru) a avut în T3 2017 un surplus de 2,2 miliarde euro faţă de cele minus 1,5 miliarde euro pe care le-am consemnat noi.

Cealaltă vecină din UE, Ungaria, a stat în permanenţă pe plus în întreaga perioadă analizată iar colega de Balcani Croaţia a evoluat pe parcursul ultimelor 12 luni de la -0,7 miliarde în T4 2016 spre +3,9 miliarde euro în T3 2017.

Ceea ce confirm tendinţa noastră de a fi originali cu orice preţ, inclusiv în materie de politici economice (vezi tabelul).

Tot pentru a ne poziţiona în context european, unde suntem pe locul doi la deficit de cont curent după mult mai solida economie a Marii Britanii, care ne va lăsa în scurt timp „onoarea” de a fi şi noi primii la ceva în Uniune, am prezentat şi evoluţia aceluiaşi indicator esenţial pentru presiunea asupra cursului de schimb euro/leu în cazul primilor noştri parteneri comerciali, Germania, Franţa şi Italia.

Se poate observa că, dincolo de vorbe şi de recomandările ferme privind echilibrarea finanţelor la nivel naţional făcute către mai noii membri ai Uniunii, locomotiva germană chiar face ce spune şi furnizează, practic, întreg excedentul de cont curent, consemnat sistematic per total la nivelul UE.

Tocmai de aceea, ar trebui să ne pliem, după posibilităţile noastre ( dar cu semne cât mai clare că măcar avem bunăvoinţa de a încerca) pe un model de succes. Nu să ne punem contra unor recomandări făcute pe un ton din ce în ce mai ferm, deoarece au la bază un flux financiar pentru susţinerea coeziunii UE, flux la care accesul nostru ar putea deveni tot mai dificil.

(Citiți și: ”Valentin Lazea / ADN-ul economic al României, citit în deficitul de cont curent (II). România în contextul european și global”)

Dovada că se poate se vădeşte în evoluţia ţărilor care au venit mai târziu în UE şi provin din fostul bloc socialist. Ţări unde nivelul de dezvoltare, structura economiei şi mentalităţile sunt mai apropiate de cele de la noi dar şi mai dornice să se integreze, cu avantaje şi dezavantaje, în modul de a gândi occidental.

Referitor la acest din urmă aspect, avem un specific aparte, suntem, simultan, şi urmaşi ai Romei şi balcanici (de altfel, românii sunt şi singurii ortodocşi cu alfabet latin). Ceea ce creează o combinaţie dificil de adaptat la etica protestantă care a stat, din perspectivă istorică, la baza capitalismului.

Revenind, însă, la necesitatea evidentă de a ne încadra în trendul ( FINALIZAT CU TRECEREA PE PLUS) de echilibrare a balanţei de cont de cont curent, altminteri absolut necesar pentru stabilizarea cursului de schimb al monedei naţionale ( care se află în regim valutar similar Poloniei, Ungariei, Croaţiei şi Cehiei), o corelare mult mai strânsă între performanţa de creştere economică şi politica de majorare a veniturilor apare ca esenţială.

Altminteri, ne vom trezi cu defazarea din perioada crizei economice, când beneficiile au fost acordate în 2009 indiferent de faptul că intrasem pe scădere economică masivă, în timp ce reluarea creşterii a fost făcută fără ca cei care au reuşit să întoarcă evoluţia negativă să beneficieze semnificativ de efortul făcut, până în 2013.

Până când nu vom merge chiar până acolo încât să se interzică foarte clar oferirea de beneficii populist-electorale, dacă anumiţi indicatori macroeconomici nu se încadrează în ţintele fixate, vom continua acest mers sacadat. Cu accelerări ce duc la patinare în virajele care apar, fie şi din din mediul extern, urmate de frâne bruşte, care riscă să ne trimită cu capul în parbriz.