România și educația continuă: Calitatea forței de muncă se evaporă rapid

Unul dintre factorii-cheie pentru dezvoltarea economico-socială este calitatea forței de muncă, care depinde de gradul de pregătire și de continuitatea procesului de învățare pe tot parcursul vieții. Indicatorul care măsoară acest aspect al factorului uman este rata de participare a populației la educație continuă și stagii de pregătire (făcând abstracție de studiile universitare în cazul tinerilor).

România se plasează în coada statelor europene membre ale Uniunii la acest capitol, la mare distanță nu doar de statele occidentale dar și de fostele colege de bloc socialist – potrivit datelor Eurostat.

(Citiți și: ”Se pregătește Bugetul / De ce Educația ar trebui să fie cheia creșterii competitivității”)

Statistica pe baza ultimelor date disponibile prelucrate la zi arată o stagnare în perioada de criză și o apetență foarte redusă a adulților pentru procesul de educație.

Pentru edificare și plasarea României în context european, am ales prezentarea situației din mai multe state UE. Datele arată că țara noastră se plasează undeva la o rată de învățare de o cincime din media UE și, spre deosebire de țările din regiune, situația nu se îmbunătățește nici atunci când se face trecerea de la tineri la adulți.

În context, apare destul de ciudat cum se face că marea majoritate a românilor vor să câștige și să trăiască mai bine fără să învețe nimic, în timp ce occidentalii cu nivel de trai relativ ridicat continuă să pună accentul pe educație. Desigur, nu toți, după cum se poate vedea în cazul Greciei sau al verilor noștri de gintă latină, italienii ( cel puțin, după vârsta de 25 de ani, lor se pare că ”le vine mintea la cap”).

Pe baza experienței altora mai preocupați de studiu, în general din nordul continentului, se pot observa trei lucruri:

• Primul, ar fi util ca proporția tinerilor care se perfecționează în orice domeniu să fie mai mare decât a adulților, cazul Danemarcei și Olandei, fie și măcar pentru că au mai mult timp și resurse de sănătate la dispoziție.
• Al doilea, măcar după ce trece perioada de entuziasm a dobândirii drepturilor depline de acces la viața de adult, ar trebui să avem programe convingătoare și fezabile pentru a capacita mai mulți tineri cetățeni întru acumularea de noi cunoștințe. Inclusiv pentru firmele care ar catadicsi să-și perfecționeze angajații.
• Al treilea, tocmai în perioada de criză economică și de încercare de a ieși din recesiune, ar fi trebuit și noi să luăm măsuri pentru stimularea mai semnificativă a pregătirii continue a populației, fapt care se vede nu doar în evoluția marcată a indicatorilor pentru Franța, dar și în creșterea lor pe toată linia înregistrată în Occident.

Ce-i drept, în apropierea noastră, Polonia și Slovacia au avut o evoluție inversă, care s-ar putea corela cu un alt indicator la care avem ceva comun și anume partea relativ redusă din PIB ce revine muncii din rezultatele economice, undeva sub 40%. Ceea ce pune problema abordărilor populare de tipul ”cine muncește, nu mai are timp să facă bani”.

(Citiți și: ”Conferință cursdeguvernare.ro/ Valentin Lazea: Nu mai suntem competitivi nici măcar față de țări din Balcani”)

Fără a complica și mai mult datele cu alți indicatori, se poate vedea pe site-ul Eurostat și care este campionul continental absolut la știință fără perfecționare: masculul român între 18 și 24 ani care deține recordul de minim al ratei de participare la pregătire continuă, respectiv 6,8%, valoare înregistrată anul trecut.

Una peste alta, lăsând gluma la o parte, avantajul de a avea lăsată moștenire din perioada socialistă o forță de muncă destul de bine calificată se evaporă văzând cu ochii. Odată cu PIB-ul potențial și cu creșterea sustenabilă, cea care să nu genereze alte dezechilibre economice și sociale. Iar dacă ne gândim în perspectivă la ce ne așteaptă, chiar s-ar putea să ne piară cheful de glume.