Ziua in care România se desparte de ultimul său rege, Mihai I

Regele Mihai I, ultimul suveran al României, este înmormântat sâmbătă, la Curtea de Argeș.

UPDATE ora 20.30: Înmormântarea Regelui Mihai, ultimul monarh al României, s-a încheiat.

Slujba a fost oficiată în vechea catedrală, de IPS Mitropolitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, şi IPS Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale alături de un sobor de preoţi.

După slujbă, militarii au preluat sicriul şi crucea şi s-au deplasat către Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, urmaţi de cortegiul funerar.

Oamenii prezenţi au luminat drumul între mănăstire şi Noua Catedrală cu lumânările aprinse. În Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală a avut acces doar Familia Regală.

21 de salve de tun au fost trase de către Brigada 30 Gardă, simultan fiind intonate Imnul Naţional şi Imnul Regal. Sicriul a fost apoi coborât în criptă.

UPDATE ora 19.10: Sicriul în care se flă trupul Regelui Mihai I a ajuns la Curtea de Argeș, în sunet de clopote și cântece bisericești.

În jurul catedralei sunt 16.000 de persoane, majoritatea purtând lumânări aprinse, scrie Mediafax.

UPDATE 17.30: Peste 8.000 de oameni  au așteptat în gara Pitești trecerea Trenului Regal.

Oamenii au venit cu flori și steaguri ale României, iar la trecerea trenului, au aplaudat, au aprins candele sau lanternele telefoanelor mobile și au scandat „Regele Mihai”.

UPDATE 15.15: Trenul Regal a plecat spre Curtea de Argeş. Călătoresc în Trenul Regal Custodele Coroanei şi membrii Familiei Regale a României.

Trenul Regal va circula cu viteză redusă în următoarele localităţi: Chitila – Titu – Piteşti.

UPDATE 14.00: Pe tot drumul de la Catedrală până la gară au fost pe marginea drumului oameni care au aruncat cu flori, au aplaudat și au scandat „Regele Mihai”.

De la Arcul de Triumf cortegiul a fost însoțit de un regiment de cavalerie al Jandarmeriei.

UPDATE 13.45:  Slujba de la Patriarhie s-a încheiat, cu evocarea de către Patriarh a personalității regelui Mihai I.

„În aceste momente de întristare, dar şi de respect, de ultim omagiu aduse Regelui Mihai I al României, ne rugăm lui Dumnezeu să aşeze sufletul lui în lumina, pacea şi iubirea Prea Sfintei Treimi, să întărească sufleteşte, să consoleze îndoliata Familie Regală a României şi să binecuvânteze pe toţi cei ce în aceste zile de doliu arată respect şi cinstire memoriei Regelui Mihai, care rămâne permanent un simbol al suferinţei şi al speranţei poporului român. Veşnica lui pomenire din neam în neam! Amin!„, a spus patriarhul.

La slujbă au fost prezenţi reprezentanţi ai Familiilor Regale din Marea Britanie, Suedia, Spania, Belgia, Iordania, Luxemburg, Liechtenstein, Bahrein, Bulgaria, Grecia, Serbia, Albania, Franţa, Prusia, Italia şi Portugalia. Au participat la slujbă membri ai Familiilor Imperiale din Rusia, Austria şi Germania, Familia Mare Ducală de Baden, Familia Regală de Wurttemberg şi Familia Princiară de Ligne.

Clopotele au bătut minute în şir, până când cortegiul a coborât Dealul Mitropoliei.

Sicriul a fost scos din biserică, iar coroana este purtată de un soldat din este scos afară. Un soldat din garda regagarda regală.

Procesiunea funerară va continua acum până la Gara Regală Băneasa, urmând ruta Piaţa Unirii, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Arcul de Triumf, Şoseaua Kiseleff, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti.

UPDATE 12.30: Zeci de mii de oameni se află în cortegiul ce se îndreaptă spre Patriarhie și aruncă flori înspre sicriul aflat pe afetul de tun.

Amintim că în urmă cu 77 de ani (în dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940), la Catedrala Patriarhală, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oţel a Regelui Carol I şi uns cu Sfântul şi Marele Mir în faţa Patriarhului Nicodim.

Pe Dealul Mitropoliei şi la slujba de la Catedrala Patriarhală au acces doar membrii familiei regale, reprezentanţii caselor regale din întreaga lume şi oficialii statului român.

UPDATE 12.00: Cortegiul, în urma căruia se află câteva mii de persoane, se îndreaptă spre Patriarhie.

UPDATE 11.20: La încheierea serviciului religios, a fost dat al treilea semnal de trompetă, după care sicriul a fost scos în fața Palatului, pe umerii celor opt militari din Brigada 30 Gardă.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai, cu stindardul regal şi cu Coroana de Oţel au fost scoase din Palatul Regal în Piaţa Palatului, în următoarea ordine: semnal de trompetă unic, un soldat care poartă crucea, clerul ortodox, sicriul purtat de opt militari, urmat de Majestatea Sa Custodele Coroanei şi Alteţa sa Regală Principele Radu.

Au fost interpretate marşuri funebre şi au fost trase clopotele de la toate bisericile din împrejurimi.

Mii de persoane sunt prezente în piața din fața palatului și pe Calea Victoriei. În momentul în care sicriul a fost așezat pe afetul de tun (conform tradiției), mulțimea a început să scandeze: „Monarhia/ Salvează România”, „Regele Mihai” și „Jos Comunismul”.

UPDATE: Reprezentanţii marilor monarhii care au onorat invitaţia de a participa la funeraliile regelui Mihai au însoţit cortegiul funerar şi au luat parte la toate ceremoniile desfăşurate la Bucureşti.

Două alteţe din afara Europei au fost prezente la ceremonii: Principesa Muna a Iordaniei şi Seicul Rashid bin Khalifa al Khalifa al Bahrein.

Aşezaţi pe scaune, aceştia au asistat la slujba din Holul Tronului din fostul Palat Regal, apoi au ieşit în Piaţa Palatului (actuala Piaţa Revoluţiei), unde au asistat mii de români şi l-au aclamat pe rege.

***

Știrea inițială:

Serviciul religios se desfășoară în Sala Tronului, din Palatul Regal, unde participă, alături de familie, politicieni români și reprezentanți ai celorlalte case regale din Europa.

În rândul celor care asistă la ceremonie se află președintele Klaus Iohannis, prințul Charles al Marii Britanii, regele Juan Carlos, fostul suveran al Spaniei, alături de regina Sofia, precum și alte câteva zeci de reprezentanți ai unor familii regale sau nobiliare.

Membrii Casei Regale a României, dar și fostul principe Nicolae, alături de logodnica sa, se află lângă catafalc.

Mai sunt prezenți la slujba din Sala Tronului și politicieni români – premierul Mihai Tudose, președinții celor două camere ale Parlamentului – Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu-  dar și fostul premier Dacian Cioloș.

Sicriul cu corpul neînsufleţit al Majestăţii Sale va fi transportat la ora 14.40 cu Trenul Regal de la Bucureşti la Curtea de Argeş. Vor călători în Trenul Regal Custodele Coroanei şi membrii Familiei Regale a României.

Prezenţa presei şi a publicului va fi permisă la Gara Regală Băneasa.

Trenul Regal va circula cu viteză redusă în următoarele localităţi: Chitila (ora 14.51) – Titu (ora 15.41) – Piteşti (ora 16.46).

Lista cu familiile regale participante la funeralii, așa cum a  fost anunțată de Casa Regală:

• Majestatea Sa Regele Carl XIV Gustaf al Suediei
• Majestatea Sa Regina Silvia a Suediei
• Alteța Sa Regală Marele Duce de Luxemburg
• Majestatea Sa Regele Juan Carlos I al Spaniei
• Majestatea Sa Regina Sofia a Spaniei
• Alteța Sa Regală Principele de Wales
• Majestatea Sa Regele Simeon al II-lea al bulgarilor
• Majestatea Sa Regina Anne-Marie a elenilor
• Alteța Sa Regală Principesa Muna a Iordaniei
• Alteța Sa Regală Principesa Astrid a Belgiei
• Alteța Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei
• Alteța Sa Regală Principele Moștenitor Alexandru II al Serbiei
• Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Ecaterina a Serbiei
• Alteța Sa Regală Ducele de Braganza
• Alteța Sa Imperială și Regală Principele Georg al Prusiei
• Alteța Sa Imperială și RegalăArhiducele Karl al Austriei
• Alteța Sa Imperială și Regală Marea Ducesă Maria a Rusiei
• Alteța Sa Regală Principele Moștenitor Leka II al albanezilor
• Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Elia a albanezilor
• Excelența Sa Șeicul Rashid bin Khalifa al Khalifa al Bahrein
• Alteța Sa Regală Principesa Rym a Iordaniei
• Alteța Sa Regală Marele Duce de Baden
• Alteța Sa Imperială și Regală Marea Ducesă de Baden
• Alteța Sa Regală Principesa Irina a Greciei
• Alteța Sa Regală Ducele de Vendome
• Alteța Sa Imperială și Regală Arhiducele Dominic al Austriei
• Alteța Sa Imperială și Regală Arhiducesa Emmanuella a Austriei
• Alteța Sa Imperială și Regală Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei
• Baronul Hanns von Holzhausen
• Baroana Alexandra von Holzhausen, doamna Ferch
• Alteța Sa Imperială și Regală Arhiducele Georg al Austriei
• Alteța Sa Imperială și Regală Arhiducele Martin al Austriei
• Alteța Sa Imperială și Regală Arhiducesa Katharina a Austriei
• Alteța Sa Regală Principele Emmanuel Philibert de Savoia
• Alteța Sa Regală Principele Nikolaos al Greciei
• Alteța Sa Regală Principele Eberhard de Wurttemberg
• ASR Principesa Chantal a Franței
• Baronul Francois Xavier de Sambucy de Sorgue
• Alteța Sa Principesa Anne de Ligne
• Cavalerul Charles de Fabribeckers
• Principesa Tatiana Radzivill, doamna Fruchaud
• Dr. John Fruchaud

Un deceniu de domnie, jumătate de secol de exil

Odată cu moartea Regelui Mihai dispare ultimul șef de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care se mai afla în viață.În aproape un secol de viaţă, a trecut prin evenimente dramatice, iar unele date din biografia sa au intrat în istoria universală.

Regele Mihai I al României (1927-1930 şi 1940-1947) s-a născut la Sinaia, pe 25 octombrie 1921, tatăl său fiind prinţul Carol, fiul cel mai mare al regelui Ferdinand (1914-1927), iar mama, principesa Elena a Greciei. Dinastia din România era parte a familiei Hohenzollern-Sigmaringen, ramura catolică a familiei imperiale germane, Hohenzollern. Mihai a fost al treilea rege al României, după Carol I (1866-1914) şi nepotul de frate al acestuia, Ferdinand.

Regele Ferdinand Întregitorul a fost căsătorit cu Maria, principesă britanică, cu care a avut şase copii, cel mai mare fiind principele Carol. Acesta s-a căsătorit cu principesa Elena a Greciei, la începutul anului 1921, iar fiul său, Mihai, s-a născut în acelaşi an. Căsnicia a fost una nefericită, îndeosebi din cauza aventurilor extraconjugale ale lui Carol. Cea mai lungă relaţie a fost cu Elena Lupescu, o relaţie suficient de serioasă încât principele să rămână în străinătate, alături de aceasta, în decembrie 1925, după ce reprezentase familia regală la înmormânarea reginei Alexandra a Marii Britanii.

În consecinţă, regele Ferdinand a propus Consiliului de Coroană excluderea lui Carol de la succesiunea dinastică şi din familia regală, titlul de principe moştenitor revenindu-i prinţului Mihai, în vârstă de numai 4 ani. În iulie 1927, Ferdinand a murit, iar România avea un rege în vârstă de numai 5 ani şi jumătate, – Mihai I.

Fiind minor, a fost instalată o regenţă colectivă, formată din principele Nicolae, fratele lui Carol, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. Prima domnie a regelui Mihai I a fost marcată de rivalitatea accentuată dintre Partidul Naţional-Liberal şi Partidul Naţional-Ţărănesc, care s-au poziţionat diferit şi în ceea ce priveşte criza dinastică: PNL a susţinut Consiliul de Regenţă, în timp ce PNŢ dorea reîntoarcerea pe tron a principelui Carol. Pe 6 iunie 1930, acesta se întoarce în ţară.

La capătul a două zile de negocieri cu Iuliu Maniu, prim-ministru şi preşedinte al PNŢ, Carol se proclamă rege, ţărăniştilor promiţându-le că va relua căsnicia cu principesa Elena şi că nu o va aduce în ţară pe Elena Lupescu. Ambele promisiuni au fost încălcate. Detronat de propriul său tată, Mihai va primi titlul creat special pentru el, cel de Mare Voievod de Alba-Iulia. Mama sa, Elena, a plecat în exil, la Florenţa, iar lui Mihai i s-a îngăduit să o viziteze doar timp de câteva săptămâni pe an. Carol al II-lea a organizat o şcoală la Palat special pentru fiul său, în care avea drept colegi copii proveniţi din toate zonele ţării şi din toate categoriile sociale, însă relaţiile cu tatăl său au rămas distante.

Ulterior, a început pregătirea militară, obligatorie pentru un prinţ al familiei regale, şi a devenit sublocotenent la 16 ani. În timpul domniei sale (1930-1940), Carol al II-lea a început o politică de slăbire a principalelor partide, PNL şi PNŢ, încurajând disidenţele din interiorul lor, în paralel cu o implicare din ce în ce mai mare a monarhului în activitatea guvernamentală. În urma rezultatului indecis al alegerilor de la sfârşitul anului 1937, pe 10 februarie 1938, monarhul a suspendat Constituţia din 1923, a desfiinţat partidele politice, în locul cărora a fondat un partid unic promonarhic, intitulat Frontul Renaşterii Naţionale. O nouă Constituţie îi dădea atribuţii sporite regelui.

Pe plan extern, România a rămas izolată în contextul ascensiunii statelor ce doreau revizuirea sistemului de la Versailles. Încheierea Pactului de neagresiune dintre Germania şi URSS, cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, pe 23 august 1939, a consfinţit împărţirea Europei Centrale şi de Est în zone de influenţă ale celor două state, iar atacarea Poloniei de către armata germană, pe 1 septembrie 1939, a provocat Al Doilea Război Mondial. Intrată sub sfera de influenţă germană, România a trebuit să cedeze teritorii: Basarabia şi Bucovina de Nord URSS-ului, Cadrilaterul Bulgariei şi Transilvania de Nord Ungariei. Socotit principalul vinovat pentru incapacitatea României de a riposta, Carol al II-lea a fost forţat să abdice, pe 6 septembrie 1940, de către generalul Ion Antonescu, pe care tocmai îl numise prim-ministru.

La mai puţin de 19 ani, Mihai devenea pentru a doua oară rege al României, în timp ce tatăl său a plecat în exil. Puterea efectivă a fost preluată de Ion Antonescu, cu titlul de Conducător al Statului, ce a prezidat un guvern alcătuit din militari şi legionari. După rebeliunea eşuată a acestora din ianuarie 1941, România a devenit o dictatură militară, în care mareşalul Ion Antonescu nu-l consulta pe monarh nici măcar în chestiuni de o importanţă crucială, precum intrarea României în războiul împotriva URSS, alături de Germania, pe 22 iunie 1941.

După succesele iniţiale, contraofensiva sovietică de la Stalingrad din 1942-1943 a pus armata română în defensivă până la finele războiului contra URSS. Pentru a limita proporţiile dezastrului, regele Mihai, împreună cu liderii partidelor istorice, au organizat răsturnarea de la putere a mareşalului Antonescu.

Pe 23 august 1944, regele Mihai i-a cerut mareşalului Antonescu încheierea imediată a armistiţiului. Cum acesta a refuzat, regele a dispus arestarea mareşalului, numind un guvern alcătuit din apropiaţi ai săi, condus de generalul Constantin Sănătescu. Într-o proclamaţie citită la radio, monarhul a anunţat ieşirea din războiul purtat până atunci de Germania şi trecerea în tabăra aliaţilor.

La finalul războiului, regele a fost numit de către preşedintele american Harry Truman ca Mare Comandor al Legiunii de Merit, una dintre cele mai prestigioase decoraţii americane, în timp ce Iosif Stalin l-a decorat cu Ordinul Victoria pe care l-au mai primit doar mareşali sovietici şi câţiva şefi de stat cu merite deosebite în victoria împotriva Germaniei.

Imediat însă a început procesul de comunizare a României, sovieticii reuşind să impună numirea lui Petru Groza ca prim-ministru pe 6 martie 1945. Pentru a contracara abuzurile noului Guvern, Mihai a declanşat aşa-numita ”grevă regală”, refuzând să contrasemneze actele Executivului, însă comuniştii au continuat nestigheriţi procesul de preluare completă a puterii şi decapitare a partidelor democratice.

Izolat politic, regele a abdicat pe 30 decembrie 1947. ”A fost şantaj. Mi-au spus ‘Dacă nu semnezi, suntem obligaţi să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie”, relata regele într-un interviu din 2007.

În iunie 1948, regele exilat în Grecia, la o reşedinţă a mamei sale, s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma (n. 1923), nepoata de soră a ultimei împărătese austro-ungare, Zita de Bourbon-Parma. Cei doi se cunoscuseră în noiembrie 1947, în timpul unei călătorii la Londra a regelui pentru a participa la nunta reginei Elisabeta a II-a.

În 1949, cuplul regal s-a mutat în Elveţia, la Lausanne, unde s-a născut prima lor fiică, principesa Margareta. Ea a fost urmată de alte patru fiice: Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957), Maria (n. 1964). Între timp, familia s-a mutat la în Anglia, unde au trăit din veniturile pe care le aduceau o fermă de pui şi un atelier de tâmplărie. În 1956, o nouă mutare: Versoix, în Elveţia, provocată de faptul că Mihai a semnat un contract cu firma Lear Jets. În curând însă, în 1958, Mihai a înfiinţat, cu alţi doi asociaţi, compania Metravel, care se ocupa cu electronică şi componente automatizate. Firma a fost vândută în 1964.

Pe plan politic, regele Mihai a păstrat relaţii strânse cu Comitetul Naţional Român, organism constituit de români aflaţi în exil în Europa Occidentală. Deşi CNR îşi propunea să funcţioneze ca un guvern în exil, acest statut nu i-a fost recunoscut niciodată de statele democratie din Vest. Când a izbucnit Revoluţia din 1989, reşedinţa familiei regale era tot la Versoix. ”Sentimentele noastre erau amestecate. După surpriză, a urmat spaima în faţa violenţei înfruntărilor şi a imaginilor pe care le transmitea televiziunea (…) Această evoluţie ne neliniştea. Pe cât am susţinut şi împărtăşit, la început, acest formidabil elan de speranţă care a fost revoluţia română, pe atât ne-am îndoit după aceea că acest elan fusese spontan. Ca să fiu cinstit, acum nu o mai cred deloc”, declara monarhul într-un interviu din 1991.

Regele suspecta implicarea sovieticilor în derularea evenimentelor. ”Ruşii simţeau că edificiul Ceauşescu începuse să pârâie. Spiritul latin al românilor risca să ia foc şi să arunce peste bord comunismul. Pentru a evita o răsturnare atât de radicală şi cu speranţa de a-şi salvgarda totuşi sistemul, ruşii au hotărât să îl sabordeze pe Ceauşescu”, a explicat regele.

După 43 de exil, regele vrea să revină în ţară. Prima tentativă de întoarcere a avut loc în aprilie 1990, în timpul mandatului lui Ion Iliescu, însă regele s-a întors din drum de la Zurich, unde a aflat că autorităţile române îi refuzaseră viza care îi era necesară întrucât, în decembrie 1947, îi fusese retrasă cetăţenia română.

Revenirea a avut loc abia pe 25 decembrie 1990, când a ajuns la Bucureşti cu un paşaport diplomatic danez. A primit o viză de 24 de ore, doar pentru a merge la mormintele de la Curtea de Argeş ale strămoşilor săi şi pentru a asista la slujba de Crăciun de la mănăstire. Pe drum, a fost oprit de un baraj al Poliţiei şi întors la Bucureşti, de unde a trebuit să plece cu un avion.

Permisiunea de a reveni în România i-a fost acordată finalmente în 1992, pentru a celebra Paştele în ţară. Primirea ce i-a fost făcută a fost extraordinară, fiind estimat la 500.000 numărul românilor care au ieşit în stradă pentru a-i vedea pe monarh şi familia regală. Entuziasmul populaţiei a îngrijorat autorităţile, care i-au interzis revenirea în România pe o perioadă de cinci ani. PDSR a cerut chiar Ministerului de Externe să îl declare persona non grata, în 1994, după ce regele a revenit, dar nu a fost lăsat să coboare din avion, pe motiv că nu se acordă vize la frontieră.

Normalizarea relaţiilor dintre rege şi statul român a început după victoria lui Emil Constantinescu, în alegerile prezidenţiale din 1996. Regelui i-a fost reacordată cetăţenia română, iar preşedintele l-a invitat să revină în ţară, în contextul în care PNŢCD era un partid alcătuit în majoritate din monarhişti. În ce-i priveşte pe liberali, liderul din 1992 al acestora, Radu Câmpeanu, i-a propus regelui să candideze la alegerile prezidenţiale, însă acesta a refuzat, iar demersul li s-a părut nepotrivit mai tuturor monarhiştilor. După 1990, regele Mihai nu a exclus revenirea pe tron, dacă aceasta va fi voinţa poporului. ”Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoare înapoi”, spunea regele.

Palatul Elisabeta din Bucureşti este acordat pentru folosinţă familiei regale pe durata vieţii regelui Mihai, în anul 2001, an în care este obţinut în instanţă de către rege şi titlul de proprietate asupra castelului de la Săvârşin. La capătul a cinci ani de negocieri, statul român a acceptat ca întregul domeniu de la Peleş să reintre în posesia familiei regale, administrarea urmând a se face de către stat. Doar castelul Foişor este folosit efectiv de către Casa Regală.

Din 2004, regele Mihai şi regina Ana şi-au stabilit reşedinţa în localitatea elveţiană Aubonne, însă au revenit frecvent în ţară, unde au stat fie la Palatul Elisabeta, fie la Săvârşin.

Regina Ana, soția lui, a încetat din viaţă la 1 august 2016, la vârsta de 92 de ani, la spitalul din Morges, în Elveţia. Corpul neînsufleţit a fost depus la Castelul Peleş şi apoi regina a fost înmormântată în Catedrala Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, acolo unde va fi înhumat și Regele Mihai.

Succesiunea

O criză dinastică a apărut treptat ca urmare a înaintării în vârstă a regelui şi a lipsei unui moştenitor direct de sex masculin. Conform Statutului Casei Regale din 1884, coroana României se transmite exclusiv pe linie masculină, conform legii salice. În cazul în care nu mai există un moştenitor bărbat, coroana revine capului liniei germane a familiei von Hohenzollern-Sigmaringen.

Soluţia găsită de rege au fost ”Normele fundamentale ale Familiei Regale a României”, care înlocuiau vechiul statut. Prin documentul adoptat în 30 decembrie 2007, prinţesa Margareta devenea ”Principesa Moştenitoare a României”, iar în cazul în care s-ar decide restaurarea monarhiei, Parlamentului i s-a transmis recomandarea să renunţe la legea salică ca modalitate de desemnarea a succesorului monarhului.

În 2011 s-a produs ruptura de ramura germană a familiei pentru a bloca eventualele pretenţii ale acesteia la coroana României, precum şi din cauza unor dispute legate de titlul Hohenzollern-Veringen ce i-a fost acordat de către regele Mihai ginerelui său, Radu Duda. Terenul pentru desemnarea principesei Margareta ca Principesă Moştenitoare a fost pregătit din timp. Aceasta s-a stabilit definitiv în ţară încă din anul 2000 şi s-a implicat în numeroase proiecte caritabile şi culturale.

Cel mai obscur însă rămâne episodul excluderii din linia de succesiune a prinţului Nicolae Medforth-Mills, fiul principesei Elena, a doua fiică a regelui. În lipsa unor descendenţi direcţi ai principesei Margareta, prinţul era al treilea în ordinea succesiunii la tronul României. Pe 1 aprilie 2010, la împlinirea vârstei de 25 de ani, Nicolae a devenit prinţ al României, iar din 2012 s-a stabilit în ţară unde a participat la diverse evenimente publice alături de bunicul şi mătuşa sa.

Pe 1 august 2015, titlul princiar i-a fost retras potrivit Custodelui Coroanei, şi a fost exclus din linia de succesiune, fără a fi prezentate vreodată motivele deciziei.

Cel mai jenant episod s-a petrecut în noiembrie, când Nicolae a încercat să își vadă bunicul aflat pe pat de moarte, dar accesul în reședință i-a fost refuzat.

Ultimul discurs rostit în Parlamentul României

Ultimul discurs al Regelui Mihai I a avut loc pe 25 octombrie 2011, în Palatul Parlamentului. Cu ocazia celei de a 90-a aniversări, Alteța sa a acceptat să vorbească, după 65 de ani de la abdicare, în plen. Parlamentarii l-au aplaudat în picioare pe regele Mihai în timpul prezenței acestuia, reprizele de aplauze totalizand 307 secunde.

“Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă.

Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.

România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor.

Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului. Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură. Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre. Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați. Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite.

După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor.

Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Așa să ne ajute Dumnezeu!”