Speranța medie de viață sănătoasă la 65 de ani s-a redus în România, de la recordul de 6,6 ani atins în anul prepandemic 2019, la numai 3,9 ani în 2022, conform datelor Eurostat. Cea mai mare scădere din UE s-a înregistrat însă în Germania, unde anii pe care o persoană de 65 de ani îi poate aștepta să-i mai trăiască fără probleme de sănătate grave sau moderate, ca medie pentru ambele sexe, a coborât de la 12,2 ani, la 8,4 ani, în același interval. Aceasta arată că ambele state au pierdut mai mult decât întregul avans înregistrat din 2015 la acest important indicator.
Dacă speranța medie de viață la naștere înregistrată de UE în 2019 a fost atinsă din nou în 2023, revenirea la nivelul pre-pandemic a speranței de viață sănătoasă va fi atinsă probabil anul acesta.
Pierderea va fi recuperată rapid, însă problema gravă consistă în decalajul dintre speranța de viață sănătoasă și speranța de viață, care va implica majorarea cheltuielilor personale și bugetare în creștere accelerată, în contextul scăderii fertilității din statele europene.
Un decalaj care în cazul României, țara UE cu a treia cea mai mică speranță medie de viață la naștere, creează probleme cu mult înainte chiar ca oamenii să se pensioneze, după cum arată datele Eurostat.
În 2022, speranța de viață sănătoasă la 65 de ani, medie a ambelor sexe, a fost în UE 27 de 9,7 ani, un prag similar celui din 2015:
Indicatorul măsoară numărul de ani rămași pe care o persoană de o anumită vârstă se așteaptă să îi trăiască fără probleme de sănătate grave sau moderate, așa cum le percep oamenii. Încadrarea se face pe baza limitărilor activităților zilnice declarate, motiv pentru care speranța de viață sănătoasă mai este denumită speranță de viață fără handicap.
Indicatorul este unul compozit ce combină datele privind mortalitatea cu datele privind starea de sănătate percepută.
Speranța medie de viață la naștere – 80,6 ani, speranța medie de viață sănătoasă – 62,6 ani. Problema: gap-ul dintre ele
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, speranța medie de viață a scăzut la nivel global cu 1,8 ani, în perioada 2019 – 2022, din cauza virusului Covid-19, până la o medie de 71,4 ani, ceea ce înseamnă că a șters tot progresul decadei anterioare.
A fost prima scădere înregistrată în ultimele trei decade.
În UE, speranța medie de viață la naștere era în 2022 de 80,6 ani (comparativ cu 81,3 în 2019), în timp ce numărul mediu de ani sănătoși la naștere estimați în UE a fost în medie de 62,6 ani – 62,8 ani pentru femei și 62,4 ani pentru bărbați.
Nu există date privind indicatorul viață sănătoasă la nivelul anului 2023, dar știm că ambii indicatori germania românia, diferențe
În mod similar, speranța de viață sănătoasă la nivel mondial a scăzut cu 1,5 ani până la 61,9 ani în 2021, revenind la nivelul din 2012, conform raportului publicat anul acesta de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Indicatorul speranței de viață sănătoasă (HLY) monitorizează, de asemenea, sănătatea ca factor productiv sau economic, creșterea numărului de ani de viață sănătoasă fiind unul dintre principalele obiective ale politicii europene în domeniul sănătății, pentru că presupune îmbunătățirea situației indivizilor, dar ar genera și scăderea nivelului cheltuielilor publice cu asistența medicală.
Politicile statelor trebuie să vizeze reducerea distanței dintre speranța medie de viață și cea a speranței de viață fără handicap, întrucât toate cercetările arată că o îmbunătățire a stării de sănătate este mai valoroasă pentru economii decât creșterile suplimentare ale speranței de viață.
Anii de viață sănătoasă – fără limitări ale activității – reprezintă 75 % și, respectiv, 80 % din speranța de viață totală pentru femei și respectiv bărbați.
Prin urmare, în medie, bărbații tind să petreacă o proporție mai mare din viața lor ceva mai scurtă fără limitări ale activității.
Comparație: România vs. Suedia
Importanța prelungirii speranței de viață sănătoasă poate fi ilustrată prin cazurile României și Suediei.
Perioada de viață medie cu dizabilități este similară în cele două cazuri, după cum se observă și în grafic – 16,5 ani în țara noastră, 16,1 ani în Suedia.
Problema românilor nu este doar că trăiesc mai puțin – o speranță medie de viață de 75,1 ani, la naștere -, ci și că au o viață fără probleme grave de sănătate mult mai redusă – de 59 de ani, comparativ cu 66,5 ani în Suedia.
În timp ce sănătatea suedezilor începe să le afecteze serios viața de zi cu zi abia după pensionare (66,5 ani), românii se confruntă cu astfel de probleme înainte de a intra în categoria persoanelor în vârstă (65 de ani) și chiar înainte de 60 de ani.
Situația afectează inclusiv economia și bugetul țării, întrucât bolile cresc absenteismul și cheltuielile cu concediile medicale, de care se plângea premierul Marcel Ciolacu, cresc cheltuielile de sănătate cu și scad productivitatea.
Soluția este unanim recunoscută, însă guvernanții continuă să o ignore
Strategia unanim recunoscută (inclusiv de către România, care nu o aplică, însă) este creșterea cheltuielilor pentru prevenție și pentru serviciile de medicină primară, pentru ca bolile să fie identificate devreme și tratate la timp. Acest lucru nu doar că ar asigura o calitate mai bună a vieții, din punct de vedere al sănătății persoanei, dar ar eficientiza și cheltuielile cu sănătatea ale statului.
Este un aspect pe care Comisia Europeană a insistat de fiecare dată în rapoartele privind starea de sănătate, cerând creșterea alocărilor de pe acest segment al serviciilor medicale.
Creșterea vieții sănătoase vs. creșterea speranței de viață
Dacă speranța medie de viață la naștere înregistrată de UE în 2019 a fost atinsă din nou în 2023, revenirea la nivelul pre-pandemic a speranței de viață sănătoasă va fi atinsă probabil anul acesta.
Se observă însă un decalaj între situația pre- și cea post-pandemică: dacă în 2019 gap-ul dintre cei doi indicatori era de 17,3 ani, în 2022 el urcase la 18 ani, ani de viață cu limitări ale activităților zilnice, din cauza unei boli cronice.
Revenirea mai lentă a speranței de viață sănătoase amplifică problema acestui decalaj pentru reducerea căruia toate statele fac eforturi să elaboreze politici cât mai eficiente.
Un studiu publicat în revista Nature a analizat impactul potențial economic al unei creșteri a duratei vieției în mai multe scenarii, inclusiv în varianta îmbătrânirii lente, adică a prelungirii perioadei de viață active și sănătoase.
Studiul a comparat intervențiile actuale bazate pe boli cu un scenariu de testare care utilizează Metformin – un medicament pentru diabet care pare să protejeze împotriva bolilor legate de vârstă, dar în prezent nu este aprobat pentru utilizarea fără prescripție medicală – ca o intervenție ipotetică de îmbătrânire ce ar crește „sănătatea”, precum și durata de viață.
„Ar reduce incidentele de cancer, demență, boli cardiovasculare și fragilitate”, a spus Sinclair. „În total, cheltuim 17% din tot ceea ce generăm pentru îngrijirea sănătății – și în mare parte se cheltuie în ultimul an de viață”.
O persoană care împlinește 65 de ani în următorii câțiva ani va cheltui în medie de la 142.000 dolari la 176.000 dolari pe îngrijiri pe termen lung în timpul vieții, potrivit unui raport recent comandat de Departamentul de Sănătatedin SUA, iar 15% dintre americanii peste 65 de ani vor trăi cu cel puțin două dizabilități până în 2065, sporind în continuare nevoia de asistență în viața de zi cu zi.
Cercetările efectuate de Scott și colaboratorii săi au arătat că durata de viață este mai valoroasă este, din punct de vedere economic și personal, decât durata de viață.
Folosind un model economic al valorii vieții statistice (care pune o valoare monetară pe câștigurile rezultate din viață mai lungă, sănătate mai bună și schimbări ale ratei de îmbătrânire a populației), el a constatat că îmbunătățirea sănătății la vârste înaintate este mai valoroasă decât creșterile suplimentare
în speranța de viață.
Valoarea economică a câștigurilor obținute în urma unui an suplimentar de speranță de viață sănătoasă a depășit, în toate scenariile, câștigurile rezultate în urma unui an de speranță de viață.
Vizarea îmbătrânirii biologice, în locul bolilor individuale, oferă câștiguri economice potențial mai mari decât eradicarea bolilor individuale, iar o atenuare a îmbătrânirii care crește speranța de viață cu
un an valorează 38 de trilioane de dolari și cu 10 ani, 367 de trilioane de dolari, arată studiul, ale cărui date se referă la SUA.
”Colaborare strategică” în Marea Britanie
Gigantul farmaceutic american Eli Lilly explorează posibilitatea ca medicamentele pentru obezitate să fie utilizate pentru a reduce şomajul, după semnarea unui acord major de investiţii cu Marea Britanie, relata CNBC săptămâna trecută.
Compania, cunoscută pentru tratamentele pentru pierdere în greutate şi creatoare a medicamentului Zepbound, a anunţat luni că va aloca 279 de milioane de lire sterline (364 de milioane de dolari) pentru a ajuta la combaterea problemelor semnificative de sănătate din Marea Britanie, inclusiv obezitatea.
”Colaborarea strategică”, convenită cu Departamentul pentru Sănătate şi Asistenţă Socială din Marea Britanie (DHSC) şi Departamentul pentru Ştiinţă, Inovaţie şi Tehnologie (DSIT), face parte dintr-un pachet mai larg de investiţii, în valoare de 63 de miliarde de lire sterline, anunţat la încheierea Summitului Internaţional pentru Investiţii, organizat de guvernul laburist.
Acordul cu Eli Lilly prevede lansarea unui studiu ”în lumea reală” pentru a înţelege cum influenţează tirzepatida – tratamentul GLP-1 din spatele medicamentelor Zepbound şi Mounjaro – pierderea în greutate, prevenirea diabetului şi a complicaţiilor legate de obezitate, pentru a informa mai bine Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) în tratarea obezităţii.
În cadrul acestui studiu de cinci ani, realizat în colaborare cu Health Innovation Manchester, se va analiza şi modul în care medicamentele pentru pierderea în greutate afectează ”statutul de angajare al participanţilor şi zilele de concediu medical”, a anunţat compania într-un comunicat de presă.
Ministrul britanic al Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, Wes Streeting, a declarat că acest parteneriat este ”cheia pentru construirea unei societăţi mai sănătoase, a unei economii mai sănătoase şi pentru a pregăti NHS pentru viitor”.
****
Urmărește-ne pe Google News
