România s-a situat în anul 2018 pe locul 22 din 28 la ponderea celor cu vârsta între 20 şi 64 de ani care lucrează part-time, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu 6,3%, ne-am plasat foarte puţin deasupra Poloniei şi Cehiei (fiecare cu câte 6,2%) şi mai sus decât Croaţia (4,9%), Slovacia (4,8%), Ungaria (4,2%) şi Bulgaria (1,8%).
La nivelul Uniunii, ponderea celor care lucrează cu timp parţial a fost de aproape trei ori mai mare decât la noi (18,5%). Această proporţie a fost relativ ridicată şi a crescut lent din anul 2005 (17%) încoace, nivelul de 18% fiind atins în 2010.
Foarte interesant, cele mai mari ponderi ale forţei de muncă cu timp parţial se regăsesc în Olanda (47%), Austria (28%) şi Germania (27%), state care au şi un grad de ocupare ridicat la nivelul UE, undeva spre 80% din populaţia în vârstă de muncă.
Ceea ce înseamnă că ele fac diferenţa de ocupare exact pe zona part-time, încă insuficient exploatată în estul continentului.
Tot aceleaşi state au valori încă şi mai ridicate de participare pe acest segment din piaţa muncii pentru femei: Olanda 73,8% (!!), Austria (47,6%) şi Germania (46,7%). Situaţia nu este una în afara practicii occidentale, deoarece valori ridicate regăsim şi în Belgia (40,5%), Marea Britanie (38,6%), Italia (32,4%), Suedia (31,7%), Luxemburg (31,6%) sau Danemarca (31%).
Această abordare permite un anumit grad mai ridicat de conciliere între viaţa de familie şi viaţa profesională, creşte veniturile pentru persoanele care au copii în îngrijire, fără a afecta prea mult atenţia acordată acestora, şi asigură o anumită stabilitate în cazul în care partenerul intră temporar în şomaj.
Diferenţe mari între femei şi bărbaţi în Occident, minime la noi
La nivelul UE, decalajul între bărbaţi şi femei în materie de muncă part-time este unul foarte pronunţat, cu o medie de 31% pentru femei şi doar 8% în cazul bărbaţilor ( diferenţă de 23%). După cum era de aşteptat, această diferenţă este maximă în Olanda (51 puncte procentuale), Austria (38 pp), Germania (37 pp).
Prin contrast, diferenţa este minimă în Bulgaria (0,4 pp) şi România (0,6 pp). Ceea ce, corelat cu nivelul relativ scăzut al şomajului de la noi, sugerează că rezerva de creştere pe partea ocupării part-time şi a ocupării îngeneral ar fi mai degrabă pe partea feminină, pe măsură ce vom converge spre mentalitatea occidentală.
Pentru referinţă, vă prezentăm situaţia part-time din câteva state europene semnificative pentru noi, ori din fostul bloc estic, ori latine, deoarece în obiceiurile de angajare pe piaţa muncii contează nu doar nivelul de dezvoltare dar şi cultura socială.
Aşadar, este puţin probabil să ajungem într-un orizont de timp cu munca part-time la nivelul din nordul Europei dar avem posibilitatea de a creşte, odată cu dezvoltarea economică şi cu îmbunătăţirea mediului de afaceri spre nivelurile din partea meridională a UE.
