Creșterea medie a prețurilor pe ultimele 12 luni a coborât la 3%, potrivit datelor comunicate de Institutul Național de Statistică. Pe metodologia armonizată europeană, inflația a fost 3,1%, adică s-a situat, în premieră absolută la doar 1,5 puncte procentuale de media celor mai performante trei state din UE ( Grecia cu 2,1%, Irlanda cu 1,5% și Suedia cu 1,1%).

Datele din zona euro sunt cele mai recente disponibile, aferente lunii mai și nivelul precis al mediei pe iunie urmează a fi confirmat, dar semnalul este unul foarte puternic în favoarea îmbunătățirii indicatorilor macroeconomici. Din păcate, evoluțiile recente ale cursului de schimb riscă să compromită acest câștig extrem de important pentru o țară care a avut de tras ani de zile pentru a tempera o inflație cu două cifre.

Paradoxul anunțat din timp de BNR, acela al creșterii inflației anuale pe fondul scăderii prețurilor, prin așa-numitul efect de bază s-a confirmat în practică. Deși prețurile s-au diminuat ușor în luna iunie ( -0,04%), inflația anuală a urcat de la 1,79% la 2,04%. Explicația este că diminuarea de 0,04% din iunie 2012 a înlocuit în calculul indicelui prețurilor de consum diminuarea și mai mare, de 0,29%, din iunie 2011.

Această evoluție a fost posibilă, în principal, prin influența favorabilă a reducerii prețurilor la cartofi cu 20,52% ( efect -0,16% pe IPC) și a prețurilor la carburanți cu 0,66% ( efect -0,05% pe IPC). Acestea din urmă au început, însă, să se miște din nou în sus, nu sub efectul creșterii prețului internațional al petrolului ci al majorării cu aproape 5% a cursului dolar-leu în ultima săptămână.

Un alt factor critic pentru perioada următoare, factor ce reclamă o revenire a cursului euro-leu la niveluri mai joase din perspectiva atingerii țintelor de inflație, este factura la serviciile de telefonie, care are o pondere destul de însemnată în coșul de consum ( 4,97%) și care este calculată în euro. De altfel, de la începutul anului, în pofida ofertelor mai atractive la nivelul tarifelor în euro, majorarea pe acest segment a a fost de 3,10%.

Aceste evoluții riscă să compromită o bună parte din efectul creșterilor de pensii și salarii, cu efectele de rigoare asupra impulsionării cererii, o parte semnificativă din sumele suplimentare primite fiind destinate acoperirii scumpirilor, îndeosebi la produsele din import. Deocamdată, efectele nu sunt resimțite pe deplin datorită stocurilor existente.

Singurul factor din coșul de consum care va mai putea acționa eficient în sensul diminuării prețurilor este postul de fructe, unde creșterea de 4,23% din ultima lună și cea de 17,03% ( și chiar 21,13% la fructe proaspete !) de la începutul anului se pot inversa odată cu recolta autohtonă. Ceea ce nu se va întâmpla plenar la nivelul citricelor și fructelor meridionale (al căror preț a crescut cu 13,21% de la începutul anului) tot din motive de curs de schimb.

De reținut, transmiterea creșterii de la cursul de schimb la inflație nu este nici automată și nici imediată, fapt dovedit în acest an de reducerea prețurilor pe fondul majorării ratei de schimb leu-euro. Cel puțin la variații minore, de păstrare a deprecierii la nivelul inflației. Totuși, ajustarea la semnale de depreciere semnificativă se anunță inevitabilă pe termen de câteva luni.

Una peste alta, dacă nu se stabilizează cursul de schimb, România riscă ”să se înnece ca țiganul la mal”, adică să nu poată păstra și stabiliza o țintă importantă, adusă cu mari eforturi la îndemână. Dozajul între tentațiile populiste din perioada electorală care urmează și necesitatea unei ușoare compensări prin cerere internă a diminuării cererii externe se anunță extrem de dificil.