Rise Project / O primă listă a românilor implicați în ”Panama Papers”

Cele 11 milioane de documente oferite presei în scandalul Panama Papers cuprind și numele a peste 100 de români. Jurnaliştii de la Rise Project au publicat duminică o listă cu o parte dintre oamenii de afaceri români care au conturi în paradisul fiscal din Panama.

Pe lista celor ce au conturi în Panama, care poate fi consultată AICI-Link, se află români faimoși sau necunoscuți și cetățeni străini care în România au descoperit ”adevăratul paradis”

Dintre numele cunoscute publicului larg amintim că apar în Panama Papers:

Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, întreține de peste un deceniu cu taxe și onorarii casa de avocatură Mossack Fonseca pentru a asigura anonimatul afacerilor sale. În mecanismul-paravan sunt angrenați consultanți din Panama și Geneva. Afacerea are în spate o înțelegere secretă între două companii înregistrate în Insulele Virgine Britanice și în Canada.

Ionuț Costea a fost, între altele, secretar de stat în Ministerul Finanțelor sub guvernarea CDR, vicepreședinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, dar și președinte al Exim Bank, unde a încasat un salariu care, în 2011, i-a adus reputația de cel mai bine plătit om din România. Costea și Mircea Geoană sunt acum implicați în Institutul Aspen România, o asociație non-profit care își propune să promoveze “un dialog informat și critic pe diverse teme de interes”.

Numele lui Ionuț Costea a apărut și în scandalul SwissLeaks, o bază de date ce conține mii de documente bancare despre conturile din Elveția ale unor politicieni sau  oameni de afaceri. Conform documentelor, Costea era posesorul contului “Jeannot” deschis la filiala elvețiană a grupului bancar HSBC.

Magnatul Ion Țiriac apare și el în Panama Papers. Și-a pus toată averea într-o fundație privată din Panama în care este membru și Klaus Mangold, fostul director executiv al gigantului Daimler, producătorul limuzinelor Mercedes. Avocatul lui Țiriac spune că fundația este practic testamentul financiar al omului de afaceri.

În noiembrie 2004, Ion Iliescu l-a decorat pe Klaus Mangold. Neamțul tocmai părăsise atunci consiliul director de la Daimler și a fost cooptat în board-ul Consiliului de Strategie pentru Atragerea Investitorilor Străini – o structură creată de guvernul Năstase pentru atragerea capitalului extern în economia românească. Șeful noului consiliu guvernamental era chiar Ion Țiriac.

Ion Maticiuc apare și el în Panama Papers. Fost diplomat român, consilier economic la Teheran înainte de 1989.

După Revoluție, Maticiuc a devenit unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri români, canalizându-se pe piața imobiliară și cea de produse petrochimice.

Deține împreună cu fiul să, Codin Maticiuc, și cu soția Smaranda, compania Simber Industries Inc., înregistrată în British Virgin Islands, companie implicată în mai multe afaceri în România.

Maria Schutz, fost vicepreședinte al PSD Dolj, deține Areca Ltd. (Seychelles). Numele Mariei Schutz este legat de firma Areca Ltd, unde este director. Compania a fost înființată în 2001 la cererea Laveco Ltd, firma omului de afaceri Laszlo Kiss, condamnat la închisoare pentru evaziune fiscală și spălare de bani după ce a înregistrat astfel de companii paravan mai multor oameni de afaceri și politicieni din România.

Maria Schutz a fost condamnată la zece ani de închisoare pentru privatizarea frauduloasă a serelor de stat din Codlea și Oradea. În urma operațiunilor, Schutz a provocat un prejudiciu de 5 milioane de euro bugetului de stat. Supranumită „regina serelor”, Schutz mai apare și în dosarul de corupție al lui Cătălin Voicu, care se lăuda în convorbile interceptate de procurori că ar fi intervenit ca aceasta să nu fie condamnată la închisoare.

Robert Roșu, fondatorul casei de avocatură Țuca Zbârcea și Asociații, apare în baza de date a registratarului Mossack Fonseca în dreptul firmei Lester Invest Group SA (British Virgin Islands), pe care a reprezentat-o.

Robert Roșu  ar fi acționat ca interpus în rețeaua miliardarului Beny Steinmentz din România. Potrivit DNA, Robert Roșu este cel care întocmea actele prin care proprietățile prințului Paul au fost restituite și mai apoi au intrat în posesia unei companii offshore. Alături de colegii săi din casa de avocatură, el este acționar al unor companii imobiliare. Este de asemenea acționar majoritar al Bianchi Coffe Distribution SRL, importator de cafea și espressoare. Roșu investește și în artă, mai exact este acționar alături de Galeriile Artmark în Art Safari, care organizează anual Pavilionul de Artă București, o expoziție de artă cu vânzare. În februarie 2016, Galeriile Artmark au fost percheziționate în cadrul unui dosar investigat de procurorii Parchetului General. Avocatul mai deține și un birou de arhitectură, dar și o companie de organizare evenimente.

Corneliu Iacobov este un alt român al cărui nume apare în actele „Panama Papers”, după ce a folosit o firmă înfiinţată de avocaţii Mossack Fonseca, care vizează deschiderea de conturi bancare şi desfăşurarea de afaceri inclusiv cu terenuri în Emiratele Arabe, susţin jurnaliştii de la Rise Project.

Corneliu Iacobov a fost condamnat la şapte ani de închisoare în anul 2012 pentru că în calitate de acţionar majoritar şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC Vradicor Financiar Group SA (firmă care făcea parte din consorţiul Canyon Servicos şi Imperial Oil, acţionarul majoritar la Rafo Oneşti), alături de alte persoane, a prejudiciat rafinăria cu 24.289.450 de lei.

Fost politician şi acţionar majoritar al RAFO, a cumpărat de la Mossack Fonseca compania Ayalex Investments Ltd din insulele Seychelles, o firmă înfiinţată de avocaţii din Panama City cu un an înainte.

19 milioane de dolari au intrat într-un cont offshore manevrat de Elan Schwartzenberg în Lichtenstein. Banii au venit de la magnatul media Rupert Murdoch, iar transferul a avut loc în 2000, când afaceristul româno-israelian a vândut o firmă românească de panotaj ce controla aproximativ 17 la sută din publicitatea stradală.

Documentele #PanamaPapers arată și că Elan Schwartzenberg, fost soț al Mihaelei Rădulescu, acum anchetat pentru corupție, a înființat mai multe companii offshore la casa de avocatură Mossack Fonseca. Una dintre acestea, susțin procurorii DNA, ar fi intermediat mita primită de fostul primar Radu Mazăre de la constructorul israelian, Avraham Morgenstern, pentru contractul privind un cartier de locuințe sociale în Constanța.

Dumitru Onica, fostul șef al Protecției Consumatorului Olt și fost director administrativ al Finanțelor locale, deține MVM Investments Ltd (British Virgin Islands – mutată în Seychelles). Tatăl lui Onica a derulat mai multe contracte publice cu primăria Slatina, în mandatul lui Darius Vâlcov, fost ministrul al Finanțelor și primar în Slatina, cercetat astăzi de DNA sub control judiciar pentru fapte de corupție. Onica Jr. este și finul de cununie al lui Darius Vâlcov.

Dumitru Onica nu are menționată în declarația sa de avere, MVM Investments Ltd. Adresa de corespondență a companiei, în România, este în blocul V23 din Slatina, devenit celebru după ce mai mulți apropiați ai lui Darius Vâlcov și-ar fi mutat firmele și adresele la aceeași adresă.

Gabriel Comănescu, unul dintre primii zece cei mai bogați români, proprietarul fostelor  platforme Petrom de foraj marin. Banii lui Gabriel Comănescu – evaluați în revista Forbes la peste 500 de milioane de euro – provin din afaceri petroliere derulate în România și în spațiul ex-sovietic. Magnatul și-a disimulat interesele financiare într-o rețea complicată de firme offshore, rețea întinsă din Panama și Insulele Virgine Britanice până în Niue – o mică insulă din Pacificul de Sud, aflată la 2400 de kilometri de Noua Zeelandă. El a fost asociat în aceste companii cu personaje controversate între care și sindicalistul Liviu Luca, partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu, trimis în judecată pentru constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.

Ovidiu Semenescu are afaceri în imobiliare, jocuri de noroc, HORECA, turism, media și advertising. A înființat în 2009, cu ajutorul Mossack Fonseca, firma Fimaco Group Investments din Seychelles.

Este cunoscut de când a fost finanțatorul canalului de business Money.ro TV, dar și pentru afacerile cu panotaj stradal pe care le-a derulat prin firma Euromedia.

Semenescu a fost reținut în 2015 în dosarul Apa Nova, alături de fostul consilier a lui Sorin Oprescu, Costin Berevoianu, și fostul trezorier PNL, Vlad Moisescu. Semenescu reprezenta neoficial, spun procurorii, interesele unui grup de firme din care face parte și Apa Nova care lucra pentru majorarea tarifului de alimentare cu apă, respectiv de canalizare în București. Dintre cele 23 de companii pe care le-a înființat în România, aproape jumătate au fost radiate, majoritatea neavând niciun bilanț depus conform legii.

Vasile Frank Timiș, inițiatorul afacerii Roșia Montană, Sorin Ovidiu Vântu, Cristi Borcea, dar și moldovenii Olga și Alexandru Repede, acuzați de procurori că au dorit falimentarea uzinei Uztel Ploiești, au apelat la aceiași avocați din Panama City pentru înfiinţarea de companii paravan și structuri offshore care să ascundă adevărații beneficiarii și bunurile lor.

Străini celebri în România

Numele magnatului israelian Beni Steinmetz, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Planetei, apare în “Panama Papers”, documentele firmei Mossack Fonseca ajunse în posesia “International Consortium of Investigative Journalism”. Omul de afaceri este anchetat în România în dosarul retrocedărilor ilegale în care sunt implicaţi Paul de România şi Remus Truică.  Jurnaliştii de la Rise Project (partenerul  pentru România al proiectului de investigație global #PanamaPapers) scriu că Beni Steinmetz – stabilit în Elveţia – ar fi folosit firmele înfiinţate de Mossack Fonseca pentru a controla afaceri în ţara noastră.

Al doilea zăcământ aurifer din România, după Roșia Montană, a intrat în malaxorul unui miliardar elvețian controversat- Jean Claude Gandur. Afacerea e derulată printr-o firmă offshore din Caraibe, care a obținut anul trecut licența de exploatare minieră la Rovina, județul Hunedoara.

RISE Project a descoperit acum că Jean Claude Gandur a fost cel care a înființat-o prin avocații panamezi de la Mossack Fonseca. În periplul său românesc, Jean Claude Gandur a avut un tovarăș de drum în persoana lui Alexandru Nicolici, fost director de explorare la minele din Congo pe care miliardarul le-a înlocuit cu cele din România. Încă de la înființarea Samax România Limited în Insulele Virgine, Alexandru Nicolici devine unul dintre directorii firmei offshore.

Elvețianul Jean Claude Gandur s-a îmbogățit tranzacționând resurse naturale prin cele mai vulnerabile zone ale planetei, în țări precum Nigeria, Congo, Gabon, Costa de Fildeș sau Irak, afectate grav de războaie și corupție.

Tall Silbertstein (47 de ani), om de afaceri și consultant politic, apare și el în Panama Papers. A ajuns în România în 2002, angajat de Traian Băsescu. L-a consiliat apoi pe Adrian Năstase în campania electorala din 2004 și mai apoi pe Călin Popescu Tăriceanu în perioada în care era premier. În România i-a avut parteneri pe Arthur Finkelstein, Dan Andronic, Simon Sheves, după cum declara într-un interviu publicat în Jurnalul Național. A devenit acționar al Multimedia Political Communication alături de Dan Andronic.

Un document din arhiva Mossack Fonseca arată că din 2015 Tall Silbertstein este unic acționar al Riverside Real Estate Corp Ltd, cea care deține prin Reciplia Ltd mai multe terenuri în Băneasa și Snagov. Tall Silbertstein este și el investigat de DNA și pe numele său a fost emis un mandat de arestare în lipsă.

Constantin Iavorski, fost ministru al Energiei din Republica Moldova, face afaceri în România de peste două decenii. Acesta deține, alături de familie, holdingul Unicom, prin care derulează o gamă largă de operațiuni, în diferite sectoare de interes ca energia sau imobiliarele.

Prima afacere importantă a fostului politician moldovean a fost legată de livrările de cărbune pentru termocentralele românești.

Iavorski apare în arhiva Mossack Fonseca drept secretar și mai apoi director al offshore-ului Consimed Oil Limited, înregistrat în Insulele Britanice Virgine în 1997.

Panama Papers, despre legalitate și moralitate

Documente secrete „Panama Papers” au fost transmise presei de ”John Doe”, persoană care a accesat serverele avocaților din Panama. „Astfel, am înțeles mai bine legăturile din România dintre Țiriac și Klaus Mangold, important om de afaceri german, Remus Truică și Beny Steinmetz, unul dintre cei mai importanti afaceriști israelieni din lume, Elan Schwartzenberg și magnatul media Rupert Murdoch, Jean Claude Gandur și unul dintre cele mai importante zăcăminte de aur din România”, arată jurnaliștii de la Rise Project.

”Bineînțeles, nu este ilegal să îți înființezi o firmă în jurisdicții offshore opace ca Belize, Insulele Virgine Britanice, Gibraltar, Samoa sau Isle of Man, iar ăsta e motivul pentru care dezbaterea din jurul scandalului #PanamaPapers s-a purtat mai mult pe câmpul eticii, decât cel al dimensiunii sumelor ascunse cu ajutorul consultanților Mossack Fonseca.

Ca să apreciem dimensiunea fenomenului, cercetătorii Fondului Monetar Internațional susțin că mai ales țările în curs de dezvoltare sunt afectate de operațiunile din paradisurile fiscale, impactul în cazul lor fiind deseori calculat la aproape doi la sută din produsul intern brut. Adică, pierderi anuale de miliarde de dolari. Și asta pentru că marile corporații internaționale, unele cu bugete mai mari decât ale statelor respective, își exportă profiturile în astfel de jurisdicții offshore, unde fiscalitatea este mai relaxată.

Este sau nu moral să îți transferi banii într-un paradis fiscal netransparent? Dezbaterea rămâne deschisă, însă, după cum spune și John Doe: „Acum e timpul pentru acțiuni concrete, iar asta începe prin a pune întrebări.”, scrie Rise Project.

Documentele care fac obiectul acestor dezvăluiri – și care au fost analizate de peste 370 de jurnaliști din 78 de țări – aparțin Mossack Fonseca, o puternică firmă de avocatură și de servicii juridice, cu sediul central în Panama și cu filiale în peste 35 de țări. Casa de avocatură este unul dintre cei mai mari creatori de companii paravan și structuri offshore care ascund adevărații beneficiarii și bunurile lor. Astfel de companii sunt principalele instrumente folosite pentru spălare de bani, evaziune fiscală, mită și multe alte inginerii financiare.