Summit-ul UE din această săptămână a arătat deja că forța de influență a cancelarului german (încă) Angela Merkel slăbește și că, în absența ei, indiferent cine va fi succesor, divizarea UE va căpăta o nouă dimensiune pe măsură ce problemele de rezolvat se vor acutiza.
Cea mai recentă sesiune a Consiliului European a fost „un summit de tranziție” și, deși Angela Merkel „a fost în continuare vizibilă (…) ne vor lipsi abilitățile și capacitatea ei de a găsi o punte între poziții diferite”, a comentat un diplomat UE de rang înalt, citat de Politico.
O autoritate politică greu de egalat
Angela Merkel este mâna forte pe care mulți au contat atunci când lumea a trecut din criză în criză, de la cea a datoriilor suverane din zona euro, până la cea a declanșată de politica agresivă a fostului președinte Donald Trump și la pandemia coronavirus.
Angela Merkel a fost considerată de mulți adevăratul „lider al lumii libere”, când Donald Trump a câștigat Casa Albă. Acum, ea se pregătește să plece de pe scena politică, iar fisurile sunt tot mai adânci în Europa.
Mulți au așteptat acest moment
De luni de zile, mulți din lumea politică comunitară așteaptă momentul în care va începe să se estompeze proeminența și relevanța Angelei Merkel, care a devenit în 2005 nu numai cancelar al Germaniei, ci și cea mai puternică și mai constantă forță politică din Europa și una din puținele de anvergură din lume.
„Acest moment a sosit, pentru mai bine sau mai rău, și coincide cu schimbarea administrației SUA și instalarea lui Joe Biden la Casa Albă. Nu întâmplător, prima deplasare externă a lui Joe Biden a fost în Europa.
Între timp, ieșirea din scenă a Angelei Merkel a fost marcată de înfrângerea suferită la summitul UE, unde i-a fost blocată propunerea de organizare a unui „contact direct cu Rusia și Putin”. Propunerea susținută în tandem cu Emmanuel Macron ar fi trebui să facă parte dintr-o nouă abordare a Moscovei, dar a întîmpinat opoziția puternică a Poloniei și țărilor baltice, cele mai vocale opozante ale Rusiei.
Mark Rutte și Victor Orban au preluat avanscena la summit
Api, retragerea Merkel a părut mai iminentă mai oricând în toiul disputelor dintre liderii europeni (și mai ales premierul olandez Mark Rutte) și premierul maghiar Viktor Orban din cauza legii anti-LGBTQ promovate de Parlamentul Ungariei.
Protagoniștii Mark Rutte și Viktor Orban sunt, întâmplător sau nu, următorii doi cei mai longevivi lideri din Consiliul European. Amândoi aflați la putere din 2010, notează Politico.
Cei doi s-au înfruntat aprig până noaptea târziu pe tema drepturilor LGBTQ, iar înfruntarea a luat o întorsătură dură: Mark Rutte l-a întrebat direct pe Viktor Orban de ce nu părăsește UE dacă nu intenționează să respecte valorile fundamentale ale acesteia și a făcut o referire explicită la articolul 50 al Tratatului UE care a permis ieșirea Regatului Unit din clubul european.
Ce urmează? Mai mult incertitudini
Mark Rutte este un social-liberal progresist, iar Viktor Orban s-a auto-proclamat campionul democrației creștine iliberale. Ei doi au deschis frontul valorilor culturale europene pe care se vor concentra multe din următoarele lupte interne comunitare.
O întrebare majoră a erei post-Merkel este ce forță va mai avea președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost discipol al lui Merkel și ministru de trei ori în cabinetul de la Berlin.
O alta ține de Consiliului European, care ia principalele decizii și care este tot mai fragmentat, tablou care „reflectă cumva o lume mai polarizată” la nivel global, crede un alt diplomat citat de Politico.
Premierul portughez António Costa s-a făcut auzit în cursul dezbaterii Rutte – Orban, dar și pentru că Portugalia deține prețedenția rotativă a Consiliului UE. Situația politică complicată din Belgia produce deseori prim-miniștri care știu să construiască punți politice, iar premierul belgian De Croo ar putea fi unul dintre aceștia.
Premierul Italiei Mario Draghi, fost președinte al Băncii Central Europene și un respectat veteran al vieții politice europene „este admirat, dar este un general fără armată”, potrivit unui alt diplomat,care face aluzie la statutul lui Mario Draghji de tehnocrat fără partid politic.
Iar Emmanuel Macron, numele cel mai la îndemână pentru preluarea ștafetei de lider al Europei de la Merkel, nu își va putea asuma acest rol.
Președintele francez are de trecut testul alegerilor prezidențiale de anul viitor, în plus, nu are același background ca Merkel și este privit de unii liderii din est ca un politician care mai mult divide, mai ales după ce a iritat cu afiurmația că ”NATO este în moarte cerebrală”. Estul UE contează pe alianța nord-atlantică pentru a se apăra de Moscova.
Una din ultimele provocări?
În concluzie, diplomații prezenți la summitul UE au plecat de acolo mai mult încurcați decât lămuriți. Mai întâi, ce i-a venit unui politician abil, echilibrat și calculat să tulbure apele cu propunerea sa privind Rusia?
Știind, cel mai probabil, că propunerea va polariza reuniunea Consiliului și va stârni opoziția statelor care au așteptat ani la rând să intre în UE, pentru a se elibera definitiv de influența fostei Uniunii Sovietice.
Va fi fost vorba despre o chestiune de comerț? s-au întrebat unii? Comerțul este mereu o chestiune esențială pentru politica externă a Germaniei, a comentat un oficial UE.
Alții au speculat că ar fi fost vorba de a juca o carte de aceeași putere cu cea a președintelui SUA Joe Biden care a avut un summit cu Putin, la Geneva, chiar săptămâna trecută .
(Citiți și: „Declarație oficială: ”Contactul direct” cu Rusia se amână – Polonia și Balticele au blocat propunerea Merkel – Macron”)
„O fi fost chestiune de moștenire?”, s-a întrebat încă un diplomat de la summitul UE.
