În urmă cu câteva zile aș fi început altfel, cu speranța că un sâmbure de rațiune se mai agață de argumente, cazuistică și principiile care animă, îndeobște, un stat funcțional. Cu exemplul Verfassungsgericht.
Nu doar Germania, ci și liderii europeni tremură atunci când deschide gura Curtea Constituțională a Germaniei – într-un moment în care Angela Merkel, aflată în plină criză a Europei și a altora, și în plin slalom printre reacțiile ”piețelor”, are nevoie de decizii rapide și surprinzătoare.
Câte hotărâri ale Curții din Karlsruhe nu au lăsat-o pe cancelarul aflat în plin război al globalizării fără măsurile eficiente cu care ar fi rezolvat o problemă sau alta – nu doar a Germaniei, ci chiar a eurozonei?
Și totuși, nu se aude, din fundul Bundestagului, vreo voce spartă și țâfnoasă – ca a dlui Crin Antonescu, de pildă : ”Dă-i afară, doamnă, oamenii ăștia sunt o rușine, nu înțeleg nimic din economie, se substituie Bundestagului și nu ne lasă să guvernăm!”.
Dar azi nu mai dezvolt acest subiect, pentru că ce se petrece de vreo câteva zile încoace n-are absolut nimic de-a face cu atare subtilități : desființarea raportului dintre stat și propria lui Constituție și așezarea autorităților deasupra legii fundamentale.
Peisajul e sinistru – iar domnii Crin Antonescu și Victor Ponta (mai rezervat, n-are rost să se expună, căci reduta de la Cotroceni trebuie să și-o cucerească singură alianța PNL-PC, în această diviziune a muncii din cadrul USL) se aseamănă cu doi nebuni care, ca să scoată un câine de sub pat dau foc la casă.
Iată de ce:
1.- În primul rând, suspendarea lui Băsescu nu e decât partea soft a poveștii – am mai avut o suspendare, făcută – atunci – după prevederile Constituției, și uite că nu s-a rupt țara. E vorba de faptul că, la ora la care vorbim, toate autoritățile României acționează, decid și produc consecinte într-un spațiu din care a fost suspendat nu un om, ci însăși Constituția.
Trei exemple scurte care desenează simplu acest mecanism care a abolit Constituția din organizarea instituțiilor fundamentale ale statului:
-, suspendarea președintelui țării se bazează pe intrarea în vigoare a unei Ordonanțe de Urgență neconstituționale. Ordonanța emisă miercuri, 4 iulie, de guvernul dlui. Victor Ponta, prin care Curtea Constituțională nu mai poate hotărâ constituționalitatea deciziei parlamentului încalcă un articol explicit al Constituției :
Art. 115, alineatul 6 : Ordonantele de Urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.
Or restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale ține de domeniul instituțiilor fundamentale – Curtea funcționează după o lege organică.
– nu are cine să sesizeze Curtea de lipsa de constituționalitate a acestei Ordonanțe : cu o zi înainte, pe 3 iulie, a fost schimbat Avocatul Poporului, singurul care poate ataca, sau nu, o Ordonanță neconstituțională la Curte.
– Monitorul Oficial a fost trecut la guvern cu o săptămâna înainte, pentru a fi manipulate datele (și, uneori, chiar orele) în care o decizie luată de o instituție fundamentală a statului intră (sau nu intră!) în vigoare.
Nu observă nimeni, dar decizia Curții Constituționale prin care la Consiliul European trebuia să meargă Traian Băsescu nu Victor Ponta încă Nu a apărut, la această oră, în Monitorul Oficial, la fix două săptămâni de la deliberare și anunțare.
Aceste trei mișcări au scos Constituția din raportul dintre instituțiile fundamentale ale statului și din acțiunile politice: din acest moment, totul e permis.
Și mai circulă, zilele astea o legendă, spusă pe toate canalele de liderii USL: Parlamentul este instituția supremă în țară, Curtea Constituțională n-are a se lega de ce se petrece acolo.
Ba are: Instituția supremă a țării e votul popular, care a votat o Constituție: parlamentul este obligat să respecte acea Constituție, iar ”produsele” parlamentului trebuie să fie constituționale.
Mai are rost să spun că la ora asta până și un guvern cu mandat limitat emite acte care produc consecințe, împotriva Constituției?
2. – În al doilea rând:
Ce va mai rămâne, din aceste instituții ale statului, după ce acest război politic se va fi încheiat?
Ce se va întâmpla cu Curtea Constituțională, ale cărei decizii nu vor mai fi respectate, așa cum Nu au fost respectate în acest război?
Ce va rămâne dintr-o decizie a parlamentului dacă ea nu va fi respectată pentru că, deși ar fi legală și legitimă, nu slujește majorității care nu are ea timp să se încurce cu legalitatea – că trebuie să se concentreze pe ”guvernare”, nu?
Ce va rămâne din instituțiile de mai jos de Constituție – vasele capilare ale legalității în societate – când pot fi desființare, strâmbate, reînființate abuziv – de vreme ce nici măcar Constituția nu e obligatorie pentru ”majoritate”?
(Chiar: cine mai verifică, la această oră, 5 iulie 2012, plagiatele în România și ce credibilitate mai are o asemenea instituție, spulberată pur și simplu pentru că plagiatorul a ajuns mare și a ajuns la butoane?)
La aceste întrebări să-și răspundă toți cei care se încăpățânează să privească la acest război ca la un meci, de pe poziție de chibiți, fără să bănuiască, măcar, că biletul le va veni, pe credit, cu poșta și că vor vinde din casă ca să-l plătească.
Mă întreb pentru ei, așa cum m-am întrebat și pentru ceilalți – când înșiram abuzurile Elenei Udrea în minister și în guvern, sau aberațiile pe care Emil Boc le emitea în sprijinul clientelei partidului său – și care tot așa judecau : doar n-o să ”ținem” cu ceilalți!
Acestea ar fi fondul real și deznodământul problemei. Să privim, însă, și la cele 2-3 direcții pe care se desfășoară intriga.
Mai întâi : USL avea, la data ajungerii la putere, toate datele pentru a pune mâna pe puterea totală: ura nestinsă față de guvernarea Boc-Udrea-Băsescu și 3-4 măsuri legale, constituționale și populare (era loc, după atâția ani de austeritate) le-ar fi garantat un scor lejer peste 50% la alegerile din toamnă, în fața unui PDL aflat în genunchi.
Chiar și în cazul unei presiuni din teritoriu a clientelei și a unei grabe excesive : Blaga și Anastase puteau fi înlocuiți în sesiunea ordinară – în urmă cu o săptămână-două – și nu prin încălcarea Constituției (Art. 66 spune că numai președinții Camerelor pot convoca o sesiune extraordinară) sau în prima zi din legislatura viitoare.
Dar nu – graba era și mai mare : în septembrie expira mandatele de la Parchetul general și DNA, e bine să ai și ministrul Justiției și președintele țării în acel moment – asaltul asupra pozițiilor cheie s-a declanșat îndată ce Dan Voiculescu a demisionat din Parlament pentru că se apropia funia de par în procesul de la Curtea Supremă de Justiție, iar singura formă de tergiversare era trimiterea dosarului pentru a fi luat de la capăt la tribunal.
Jurnaliștii pe Parlament care mai beau, la bufet, o cafea cu parlamentarii știu că asta nu e o speculație, se știa a doua zi după arestarea lui Năstase cum vor decurge lucrurile.
Încă un lucru, aici, apropo de constituționalitatea încălecării parlamentului și a Avocatului Poporului (care, culmea, e cel care e denunțat neconstituționalitatea calculării pensiilor de către guvernul Boc, acțiune terminată în favoarea pensionarilor) : dacă marți, 10 iulie, Curtea Constituțională îi dă dreptate lui Vasile Blaga în privința gestionării constituționalității cu care s-a întrunit Senatul când l-a demis? Ce se va întâmpla?
Al doilea lucru din această intrigă îi privește pe protagoniștii vizibili ai USL în acest război : Domnii Victor Ponta și Crin Antonescu.
Premierul : mi-e greu să-l văd născocind, ca copreședinte al USL, la milimetru, planul care tocmai se desfășoară sub ochii noștri.
Mai este el exponentul unei alte generații de stânga, având, acum, experiența unei crize globale care oferă stângii o excepțională posibilitate politică de a se reinventa?
Cine sunt sprijinitorii săi politici (hai să căutăm și alții decât ”tinerii promițători” Corlățean și Zgonea, mai bătrâni fiecare decât însuși Ion Iliescu, care măcar știe ce face) ; și de ce tocmai își compromite un viitor care-i stătea în față nu doar în România, ci și pe stânga europeană?
Dacă, atunci când toate acestea se vor sfârși, nu va mai rămâne din el decât un biet plagiator care a încălcat Constituția și a ignorat deciziile Curții Constituționale?
Domnul Crin Antonescu : îl vede cineva pritocind un asemenea plan? Și unde se grăbește? Curții Constituționale i se dă mai puțin de 24 de ore pentru a judeca 7 capete de acuzare și a se pronunța asupra cererii de suspendare – asta înseamnă că oamenii nici nu se mai formalizează, oricum nu le pasă de constituționalitate. Iar aceasta e poziția celui care vrea să fie președintele României și garantul respectării acestei Constituții.
În ce măsură mai seamănă Crin Antonescu cu promițătorul politician din campania pentru prezidențiale din 2009, când electriza dreapta cu acel ”Un alt fel de politică, un alt fel de politician”? E greu să-l mai vezi pe politicianul de atunci – transformat în arătarea furioasă de astăzi – la masa Consiliului European reprezentând România – e greu să-l vezi, după ce a încălcat Constituția, că este, la Cotroceni, garantul respectării Constituției – așa cum o prevede însăși Legea fundamentală.
Și unul, și celălalt au ajuns să semene, în numai două luni, cu umbrele din fundal : ale celor care nu mai au răbdare să se încurce cu legile și Constituția: atât că acestea nu sunt călcate în picioare de sforari, ci de acești ”politicieni noi” care se pregătesc să ne ofere, peste numai câteva luni, o nouă Românie.
Dar ”noua politică” nu se învață în ședințele care se convoacă la compania Grivco a lui Dan Voiculescu, înaintea marilor decizii din USL. Adică înaintea marilor decizii ale ”noii stângi”.
Și, în definitiv, pentru ce? Care e viziunea propusă – în cei trei ani jumate de opoziție (alta decât ”Jos Băsescu!” – de aia nici nu au reușit să alinieze o garnitură de miniștri pe care legea să nu o rărească din când în când) și în cele 2 luni de guvernare? Aici, pentru români, și afară – în Europa, unde ambasadorii de la București au transmis deja alte mesaje decât cele propagate pentru nepăsătorii români? Și unde un ministru ca domnul Marga este – așa cum a fost la ultimul Consiliu European – izolat și ignorat de cei pe care, la preluarea mandalui, i-a făcut incompetenți.
Cine are vreo îndoială în legătură cu miza acestei violențe împotriva a tot ce se opune preluării brutale și totale a puterii, să facă două exerciții de imaginație, din două direcții diferite, una politică și una personală :
,- ce s-ar fi întâmplat și cum ar fi reacționat fiecare, dacă toate acestea ar fi fost făcute de PRM și Corneliu Vadim Tudor? Am fi auzit cuvintele ”lovitură de stat” și de la PSD, și de la PNL, și de la UDMR și de la UNPR. Sau mă înșel?
,- să-și aleagă fiecare 9 persoane angrenate în acest război total – și de la USL și de la PDL – și să se pună pe el însuși al 10-lea. Și apoi să facă o evaluare: cine din acești 10 de pe lista sa câștigă ce, din mizeria politică la care asistăm?
Dincolo de încălcarea Constituției și de maltratarea unor instituții fundamentale, ne rămâne adevarul simplu, de dincolo de orice prevedere juridică – fie ea din Constituție sau din legi: politica și gestiunea din umbră a țării, făcută până acum de Traian Băsescu, este, la această oră, înlocuită cu politica și gestiunea din umbră făcută de Dan Voiculescu.
Iar nouă nu ne rămâne decât să updatăm acea vorbă cu care Băsescu a înclinat balanța în confruntarea finală cu Năstase din 2004: ”(A)D(ri)ane, ce nenorocire pe poporul ăsta ca, după 22 de ani de la Revoluție, să aibă de ales tot între doi ….. ”.
În locul punctelor de suspensie, să-și pună fiecare cuvântul pe care-l crede potrivit.
PS: Către prietenii mei – cei mai mulți de la stânga – care încă mai cred că ceea ce se petrece e doar păruială politică, ceva mai violentă, patru întrebări scurte:
-, câtă legitimitate are o putere cucerită prin abolirea Constituției din raportul dintre instituții și cum o vor folosi cei care au obținut-o așa?
-, dacă cei care pun mâna astfel pe putere o să-i dea de gust, iar Constituția va fi respectată numai de noi, ăștia, în vreme ce ei o vor încălca și vor ignora deciziile Curții Constituționale atunci când acestea nu le vor sluji intereselor? Cazul Ungariei nu ne spune nimic?
-, cum ar arăta România după un uninominal pur decis în lunile următoare cu încălcarea Constituției (pe care noua majoritate tocmai și-a făcut mâna), cu 80% din parlament, cu punctele cheie ale Justiției ocupate de jocul legal ministru de Justiție-președinte, cu o Curte Constituțională trimisă (prin lege organica!) la analizat amenzi de circulație, fără opoziție (20% înseamnă nimic) și cu posibilitatea de-a decide discreționar regulile următoarelor alegeri?
-, cum poți guverna cu o asemenea mentalitate?
46 de răspunsuri
Domnule Grosu chiar în acest moment nu am mai suportat minciunile care se spun despre preşedinte. Toni greblă este un individ cu mentaliţăţi comuniste care minte de îngheaţă apele. Preşedintele a spus că dacă nu avem condiţii în această ţară ca să ţinem medicii aici atunci pot să plece de aceea am avut o revoluţie pentru câştigarea libertăţii şi greblă spune că preşedintele a alungat din ţară medicii. Ce ne facem? Sper ca pînă la referendum oamenii cinstiţi din această ţară să se trezească dar slabe speranţe şi pe hitler tot poporul l-a ales.
măi omule, domniia voastră are măcar o vagă idee depre ce prevăd legile în vigoare, despre ceea ce înseamnă o constituţie sau cam ce presupune un parlament într’o ţară democratică? aţi auzit cumva de faptul că parlamentul este singurul for suprem ce reprezintă voinţa naţională? sau poate nu ştiaţi că însăşi ccr a dat ceva hotărâri pe baza cărora a fost posibilă schimbarea celor doi preşedinţi ai camerelor? dovada este însăşi lipsa de reacţie a curţii, cu toate că fusese convocată de urgenţă chiar în ziua respectivă.
ştiaţi că parlamentul, of, tot parlamentul, numeşte şi revocă avocatul poporului. şi asta prin lege domnul meu.
de asemeni ştiaţi că parlamentul (nu se poate) poate suspenda preşedintele româniei, apoi doar un referendum îl va putea demite. sau poate că este ilegitimă nedemocratică voinţa popoorului exprimată prin vot.
şi, de asemeni, ştiaţi că ultimele prevederi legislative ce reglementează funcţionarea acestei curţii, ce să vezi, au existat şi până în 2010 (ce nedemocratic, 20 de ani de lipsă de democraţie), ulterior fiind modificate. cam la fel şi cu legea referendumului, ce va fi schimbată conform unei decizii a ccr (bănuiesc că abuzivă şi nedemocratică, sau NU, este o decizie a organismului divin ce ne spune nouă ce şi cum să facem în ţara asta, cine sau nu pleacă la bruxelles, cine poate fi şi cine nu poate fi şef.. al statului, al parlamentului, al cui o mai fi).
în fine, pentru informarea dvs., eu ştiu că instituţia avocatului poporului nu se numeşte instituţia iancului poporului, sau distinsul domn iancu Nu este o epifanie a acestei intituţii. de asemeni ştiu că justiţia NU este garantată de un singur om, cum de altfel democraţia NU este garantată de o persoană, de trei persoane, de 10 persoane ci de INSTITUŢII.
pe final, vă rog să înţelegeţi că o luptă politică, fie şi în forţă, ca un blietzkrieg NU este o atingere la democraţie, ci doar o luptă politică, o luptă în care o majoritate zdrobitoare, PRI VOT, ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI, cum spuneam, singurul reprezentant al voinţei poporului, ia unei minorităţi absolute dreptul de a mai controla (abuziv sau nu) pârghiile acestui stat.
Recitiți textul
domnule grosu, pentru dumnezeu, suntem pe un teritoriu în care instituţiile incriminate, a căror activitate este afectată, nu reacţionează şi nici NU au de ce să o facă. dacă aţi fi observat, aşa pe fugă şi cu coada ochiului, până şi propaganda pedelistă a’ mai agresivă a renunţat la povestea cu ilegalitatea şi ilegimitatea demersului usl. de ce? simplu. pentru că ceea ce se face este LEGAL şi LEGITIM. evidenţa este strigătoare la orice om cu o minimă logică şi înţelege că o minoritate NU poate să acuze o majoritate evidentă că îi retrage anumite posturi de conducere (legate indisolubil de majoritatea constituită în acea cameră cum suna deciza ccr pregătită pentru pdl în scopul de a’l mazili pe geoană), cum, de asemeni, aceeaşi minoritate (adică 1 – unu- partid) NU poate pretinde că este vorba despre o dictatură sau ceva nefiresc când o majoritate (restul partidelor şi formaţiunilor politice) decid ceva. pare logic?
în altă ordine de idei, că tot ne dădeaţi citate din legea oug. ia să citim împreună: ” …nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului..”. la acest pasaj, desigur, vă refereaţi. vă daţi seama că numai printr’un abuz clar de interpretare se poate considera că aici se afectează regimul de funcţionare. nu i s’a schimbat structura, nici atribuţiile, nici scopul şi durata vizitei. dovada cea mai bună este lipsa totală de reacţie a instituţiilor abilitate să o facă. preşedinţia nu a atacat oug, grupul parlamentar al pdl nu a atacat. reacţiile vin doar din zona presei.
în fine, şocantă este doar graba în care decurg evenimentele NU legalitatea lor. aşa este. blietzkrieg. aceasta a fost stategia pentru a reuşi acest demers. aşa s’a făcut. cred că aveţi o problemă de obişnuinţă cu astfel de acţiuni. sunt opţiuni tactice într’un război POLITIC.
p.s. toate legile modificate, toate schimbările făcute NU sunt noutăţi legislative. TOATEA acestea au existat înainte de a fi modificate în timpul guvernării portocalii, în ultimii 2 ani. practic se poate imputa doar felul alert în care ele se revertesc la o versiune anterioară, perfect constituţională, perfect democratică şi cu 20 de ani de serviciu public. să fiţi sănătos.
Stiu ca nu poti sa gandesti de capul tau, fiind doar un postac.
Dar mie imi place sa aberez:
Ia presupune tu putin ca majoritatea aia cu care se bate USL in piept, formata din traseisti de la PDL, ar intoarce brusc armele (conform traditiei) si s-ar intoarce in barca PDL imediat ce Basescu va fi reconfirmat prin vot?
E o vorba veche care se aplica la toti „Cine ridica sabia, de sabie va pieri”.
PS: CTP scria azi „daca asta fac ca sa ajunga la putere ce or sa faca cand va trebui sa renunte la ea ? „
în fine. ca argumente vă redau poziţia asociaţiei „pro democraţia” (sper că nu îi contestaţi):
„Asociatia Pro Democratia considera ca viitorul regimului politic românesc nu poate fi improvizat pe fundalul unei crize politice puternic personalizate si invita toti actorii politici, civici sau sociali sa contribuie la contrarea unui proiect democratic coerent. Totodata, Asociatia Pro Democratia atrage atentia asupra faptului ca lupta politica actuala, dusa pe fundalul unei crize economice, care a afectat deja încrederea în democratie a unei parti a societatii românesti, risca sa compromita fundamentele institutionale ale democratiei, creste sansele populismului, adâncind starea conflictuala existenta în societate”
vă invit să citiţi şi poziţia facias şi a mai tuturor asociaţiilor cu acest profil. dacă ei mint, eu vă mint.
p.s. NU vă comentez defel afirmaţiile cu aspect politic pe care le formulaţi. aveţi părerea dvs. şi aş sta o viaţă să polemizăm. doar mă refer la aspectele legale şi, chipurile, atingătoare de democraţie şi justiţie şi fundamentele statului de drept.
Dle Bogdan B, ori ești fraier ori ne iei pe noi de fraieri: facias este fundatia lui Voiculescu, adică astia spun adevarul si sunt obiectivi ? Succes pe alte site-uri
posibil, de aceea am preluat doar comunicatul pro-democraţia, sper, dincolo de orice bănuială.
Votul Parlamentului nu este absolut. El trebuie sa fie constitutional. Constitutia si toate legile subsecvente, daca sunt respectate, ne ofera libertatea pe care o avem in prezent. Nerespectarea lor ne va transforma din nou in simpli sclavi cu un viitor luminos.
Cand seful partidului politic la putere va dicta sentintele CC si ale ICCJ libertatea personala din RO va fi un vis frumos. Concentrarea de putere spre seful partidului politic exact aici duce.
Puterile in stat (Parlament, Guvern, Presedinte, administratie, institutiile fundamentale) sunt intr-o pozitie de sah reciproc, tocmai ca niciuna sa nu preia controlul celeilalte si sa se poata purta abuziv. Tocmai din acest motiv asistam la o lovitura de stat in zilele acestea, una de catifea, fara violenta stradala.
Nu e nici-o lupta politica dle Bogdan. B., e o talharie la drumul mare: atunci cand nu respecti legea suprema, Constitutia, nu mai exista justitie, i.e. nu mai exista stat de drept. De fapt scopul e clar, justitia subordonata si infricosata, la lobectomizatii din Romania le servim la A3 discursuri cu democratie, lupta politica si grija fata de om.
Domnule Grosu, cred ca ce se petrece acum este o nebunie pe care nu o inteleg. Nu inteleg ritmul si metodele. Sunt ingrijorata.
Eu cred ca dl. Basescu a facut din Constitutie o unealta pentru extinderea propriei puteri. Ca nu a respectat litera si spiritul Constitutiei, ci s-a asigurat – asa cum face un negustor pus pe speculatie si pe imbogatire – doar ca nu o incalce prea tare. A „intins” de aceasta Constitutie pana la refuz in multe situatii care i-au convenit.
Dar nu sunt de acord nici cu felul in care se procedeaza acum. Nu inteleg deloc substraturile metodelor folosite.
Marturisesc o exaperare crancena fata de multe dintre hotararile CCR. Sunt cateva hotarari care au adaugat la Constitutie nepermis, altele sunt rusinoase de-a dreptul (va amintiti decizia de constitutionalitate a legii pensiilor care afecteaza toate categoriile de lucratori, dar din care „s-au scos” taman magistratii?).
In clar, eu nu mai respect aceasta CCR in forul meu interior. Ma dezgusta contorsiunile logice pe care le comit judecatorii nostri constitutionali pentru a decide „cum trebuie” in anumite imprejurari. Sunt insa obligata sa inghit excentricitatile lor deoarece asa spune Constitutia, asa spune legea. Eu sunt insa un simplu cetatean, fara responsabilitati politice in raport cu functionalitatea institutiilor publice si a autoritatilor.
Dar nu sunt de acord nici cu metodele de acum. Am un fel de alerta interioara ca partile nu spun totul, ca in umbra fiecareia dintre parti se afla ceva ascuns, poate sulfuros. Nu pot da dreptate niciuneia dintre parti. Nu o pot condamna exclusiv pe niciuna si nu o pot apara exclusiv pe niciuna.
Eu cred ca dl. Basescu trebuie ori sa intre in rolul constitutional clar, ori sa plece. Dar nu in contextul creat de evenimentele ultimelor zile. Pentru ca nu inteleg acest context.
Pentru viitor, poate ca ar fi cazul sa ne uitam mai bine, daca tot admiram Curtea de la Karlsruhe, la modul in care se compune, se organizeaza si lucreaza acesta curte constitutionala. Poate ca trebuie schimbate criteriile de eligibilitate a judecatorilor constitutionali si majoritatea de alegere (cu majoritate de 3/4 din voturi, pentru a avea acceptul larg al grupurilor politice asupra persoanei, sau cu legiferarea dreptului de veto al oricarui grup politic la propunerile altor grupuri)
M-am uitat un pic la CV-urile judecatorilor constitutionali germani si am vazut alta exigenta. Presedinte Curtii de la Karlsruhe are alt profil decat dl. Zegrean.
http://www.bundesverfassungsgericht.de/en/judges.html
Din pacate, acum sunt in situatia in care nu sunt de acord cu metodele niciuneia dintre parti.
Înțeleg – de aia am și încheiat articolul așa: avem de ales între 2 situații. Personal, mă înspăimânt privind înainte, mai ales că avem în jur exemple concrete. De neînțeles este de ce nu se face cu respectarea legilor: un președinte trebuie dat jos cu ceas mai mare acuratețe juridică. or aici lipsește nu doar acuratețea, ci însăși respectarea la nivel basic.
Din domnul Grosu,citez:”presedintele trebuie dat jos,cu respectarea legilor,cu cea mai mare acuratete juridica”.Dar cum sa faci asta de vreme ce majoritatea parlamentarilor au gauri mari in cultura lor generala,ca sa nu mai vorbesc de pregatirea lor de specialitate(vezi plagiatele).Astazi.06.07.2012 parlamentarii usl au convocat o sedinta(ora.13)si au hotarit fara sa tina seama de alte pareri(intemeiate,de altfel) sa fixeze ora 17 pentru suspendarea presedintelui fara sa cunoasca avizul CCR care este consultativ dar in acelasi timp obligatoriu de cunoscut ,nu de aplicat,inainte de a incepe procedura de suspendare. N-au fost in stare sa faca diferenta (poate,unii nici n-au vrut-o)intre consultativ,dar obligatoriu de cunoscut si facultativ(deci neobligatoriu)de aplicat.
servus casandra ,
ma regasesc intru totul in nelinistile si intrebarile tale ,dar si ale domnului Grosu, un domn pe care il respect foarte mult.Ca omn de stanga sunt amarata si dezamagita de cum decurg lucrurile 🙁
Servus, Loda. Imi pare bine sa te citesc. As fi dorit sa se desfasoare cum trebuie, ca la carte, aceasta scurta perioada de guvernare anteelectorala a USL. Dar vad ca nu se poate. Sunt extrem de incomodata de ritmul si tipul masurilor guvernamentale, dar inteleg ratiunile politice si practice.
Pe de alta, parte, ma uluieste si ipocrizia unora care nu au cracnit nimic despre trecutele derapaje vadit anticonstitutionale ale dlui Basescu, dar acum apar cu exigente maximale si principiale in fata guvernului. Imaculatii indiganti de azi sunt ipocriti. Dar ei cunosc bine tipologiasi psihologia intelectualului de stanga, intransigent in fond in ceea ce priveste principiile. Si speculeaza asta, evident, cu cinism.
Azi am recitit cele 514 pagini de insemnari pe care le-am facut zilnic despre „domnia” dlui Basescu. Ce de incalcari ale principiilor democratice, ale sensului constitutiei, ale normelor europene! Asta m-a mai linistit putin, m-a readus in realitate. Daca sustinatorii dreptei au inghitit pe nemestecate atatea derapaje, nu am de ce sa nu inghit si eu metodele guvernului. Doar o data.
O data e ca niciodata. Dupa aia o sa va obisnuiti.
Scuze pentru unele greseli de tastare.
Nu greselile de tastare sint dureroase, ci de logica.
Va foloseste la ceva util aceasta replica? Tine loc de Rudotel? Sau de tratamentul pe baza de Li?
Foarte interesanta concluzie si pasibila de multiple interpretari. Gestiunea „din umbra” a tarii este o supozitie pentru care pledeaza o asertiune-limita pe care am intalnit-o in presa conform careia la noi functioneaza de fapt „numai serviciile si coruptia „, si aici ne aducem aminte de fostul; premier Mihai Razvan Ungureanu care voia sa aduca in guvernarea „de dreapta”… „ experienta si eficienta obtinute in SIE ”.
Pe de alta parte, nu stim niciodata ce fac si daca fac ceva in umbra, dar este mai mult decat evident ce fac la lumina zilei si aici raman urme foarte adanci.
La lumina zilei ( sau mai exact in linistea noptii ) startul a fost dat cand un fost premier zgaraiat oficial la gat , a refuzat sa mai mearga in picioare ca sa stea numai in spital si sa ajunga cat mai tarziu in catuse si in fata judecatorilor.
De aici a inceput totul si exista un consens tacit asupra faptului ca aceasta lunga vara fierbite in care intr-un interval de cateva ore au fost practic confiscate institutiile fundamentele ale statului , nu era posibil sa fie generata numai de un „past, copy-paste” si de o floare de sera.
Pana la demonstrarea sau nu a „ gestiunii din umbra a tarii” facuta pana acum de catre Traian Basescu , este mult mai evidenta confiscarea la lumina zilei a institutiilor statului , cu o viteza si eficienta care daca nu da de gandit unor politicieni de aici , da sigur de gandit Uniunii Europene care se gandeste sa propuna inclusiv suspendarea Romaniei din UE !
Pe de alta parte , politica si gestiunea din umbra facuta de Dan Voiculescu intoarce Romania in 2012, exact de unde a plecat in 1989, iar cei care isi uita istoria sunt condamnati sa o repete.
In sfarsit, mai exista o situatie foarte interesanta pe care au remarcat-o bucurestenii . Pot participa la un miting USL in fata Teatrului National, la un miting PDL in Piata Victoriei unde apare si Mihai Razvan Ungureanu, sau la un miting impotriva tuturor partidelor in Piata Universitatii la Arhitectura. Alte optiuni nu exista ( ONG-urile isi reprezinta numai interesele membrilor lor) .
De acord cu puterea Curtii Constitutionale, atat timp cat ea este independenta de politic, ceea ce nu s-a prea intamplat. (legea pensiilor militare de ex.). Daca nu ar fi politizata, da, ar putea tremura de frica x si y in fata acesteia. Pacat ca, deocamdata e o unealta in mana unora sau altora. De aceasta, deciziile unei astfel de institutii nu dau garantia ca sunt drepte. Si, pleeease, comparam CC din Germania cu cea din Romania?
păi atunci haideți să modificăm, în spiritul constituției (ăsteia sau a unei Constituții revizuite) Legea Curții Constituționale.
dar să o facem în acord cu Constituția, prin lege organică, pe baza unei majorități parlamentare care face toate astea în mod constituțional.
nimeni nu pare să vadă că, la ora la care vorbim, guvernul livrează parlamentului legislație, prin ordonanțe de urgență care, potrivit Constituției, nu au voie să vizeze funcționarea instituțiilor constituționale. pe mine lucrul ăsta chiar mă sperie.
„Batranul Santiago e blestemat, de 84 de zile nu a mai prins nici un peste. Nimeni nu vrea sa intre in barca lui de teama sa nu se molipseasca de ghinionul sau. Pana si ucenicului sau, Manolito, care in iubeste si il respecta, i-a interzis tatal sa mai urce pe barca lui Santigo. A 85-a zi insa batranul iese in larg, singur, si prinde un marlin (peste spada) de dimensiuni uriase. Este captura vietii lui, iar batranul e hotarat sa nu-l lase sa-i scape. Două zile si două nopți durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord si Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată împotrivirea disperată a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul peștelui.”
🙂 Batranul si marea de Ernest Hemingway
daca astia sunt „Republica de la Grivco”, Basescu si ai sai cine sunt, Republica FSN-istilor sau ce?!
Ce bataie de joc. Merlinul di poveste … ar fi Romania. Vedeti sa nu ajungeti la mal doar un schelet !!!
Seara buna domnule Grosu .
– Ce se intimpla azi in Romania nu are echivalent in viata politica din nici una din celelalte 26 tari membre a UE .
– Indiferent care va fi verdictul referendumului privind demiterea presedintelui , finantarea straina a statului roman (atit de vitala pentru anumite plati) va inceta la dobinzi suportabile . Cum au incetat si rambursarile UE . Aceste „succesuri” vor duce la enorme probleme interne .
– Istoria e plina de exemple unde „victorile” de moment/persoana au creat probleme colosale de lunga durata . Fiecare invata pe propria piele . Romanii niciodata . Dau cu capul de zid mereu si mereu . Cica e perseverenta nu prostie crasa 🙁
@ Stefan A.
„Istoria e plina de exemple unde “victorile” de moment/persoana au creat probleme colosale de lunga durata . Fiecare invata pe propria piele . Romanii niciodata . Dau cu capul de zid mereu si mereu . Cica e perseverenta nu prostie crasa”
La care „romani” va referiti, domnule ? Inferenta de la „unii” la „toti” apartine dogmatismului , niciodata nu putem confunda o padure cu uscaturile ei .
Pe de alta parte, este adevarat, ceea ce se intampla la noi nu are echivalent in UE , dar acest lucru a fost inteles de mult in exterior ( de fapt, inca din iunie `90 ) . Ori pentru ceea ce se intampla acum, nu sunt vinovati „toti romanii” ci numai „unii romani”. Vi se pare corect ca pentru „unii” sa plateasca „toti” ?
Ma refer la imitatia aia de doctor numit Ponta si la cealalta imitatie de intelectual numit Antonescu . Reprezentanti straluciti a dorintei de parvenire si putere in oricare mod a unor romani.
Cu aceste precizari , lucrurile devin clare . In prima varianta : ” Fiecare invata pe propria piele . Romanii niciodata . Dau cu capul de zid mereu si mereu . Cica e perseverenta nu prostie crasa ” ,dusmanul de clasa de alta data putea sa creada ca va referiti la 22 mil. de romani :))
@Stefan, in articolul din Constitutie in care se proclama statul de drept, se proclama si statul social, drepturile si libertatile cetatenilor.
Nu stiu ce stat de drept crezi tu ca ar fi fost construit pe la noi, dar cunosc eu un imbecil – acompaniat de o haita de idioti – care a sapat la temelia statului social si a drepturilor constitutionale ale cetatenilor cu mare harnicie. In aplauzele unor maimute lacome si oarbe.
Statul de drept nu sta in picioare de unul singur. Nu a rezistat niciunde, in conditii democratice, de unul singur. Doar in regimuri autoritate. Statul de drept are nevoie de statul social pentru a dura. Pretutindeni. Se sprijina reciproc si se consolideaza reciproc.
Am o concluzie interesanta: experimentul romanesc al eliminarii statului social a esuat! Inainte ca niste mocofani sa se joace de-a autoritarismul pentru o perioada, una mica de vreo 3 ani.
Observatorii straini ai experimentului se pot retrage. Sa incerce la ei acasa daca-i tin curelele!
Altfel, in urmatoarele 6 luni toata lumea va avea multa treaba. Criza va matura banci, fonduri de investitii, fonduri private de pensii. Amicii nostri foarte didactici vor fi ocupati sa sprijine statul de drept pe la ei pe acasa, sa nu se prabuseasca.
Doamnă, urmaresc schimbul de replici și de argumente și mă amestec și eu, nu pentru a combate sau sustine pe cineva, ci doar cu niste observatii:
1. eu cred ca una din marile probleme este folosirea unor concepte și termeni asupra cărora nimeni nu sre interesul se se aplece și să le limezească accepțiunile:
ce e ”statul social”? ”ce e statul de drept”? ce e ”statul asistențial”?
întreb eu care am sărit ca ars atunci când vechea putere a proclamat ”moartea statului asistențial” / vedem bine adaptarea ideologică a a versiunii ”stat social” (a se citi aici: https://cursdeguvernare.ro/despre-prohodul-statului-asistential.html)
folosirea acestor concepte are un neajuns: câtă valabilitate au atributele care desenează accepțiunea acestor concepte, într-o perioadă de criză cum e cea pe care tocmai o traversăm?
dacă folosim aceste concepte pentru a justifica și a susține ideologic un program de guvernare, avem o mare problemă de raportare: la această oră nu se poate guverna ideologic – mai ales într-o țară ca România.
salariile vor fi crescute cu 8% prin devalorizarea leului (atți auzit ce a spus dl. Florin Georgescu – și cititi si analiza, aici: https://cursdeguvernare.ro/joaca-cresterea-salariilor-si-euro-un-exercitiu.html) – ca sa dau numai un exemplu.
problema e că acestor concepte le lipsește suportul economic, si orice guvernare trebuie de aici să plece, de la refacerea (la un nivel supraideologic) a acestui suport: pib, productivitate, deficite de orice fel, demografie, politici corecte de ultilizare a resurselor etc.
la acest punct (1) închei cu un exemplu de la celălalt capăt al firului: m auzit-o pe doamna ministru Câmpneau (de la muncă), într-una din serile trecute, dând niște exemple de-un populism rudimentar (există și populisme sofisticate): cel de la PDL au lăsat țara vraiște – iată un exemplu: alocația de hrană pentru un copil instituționalizat este de 6 lei pe zi, cu mult sub alocația zilnică a unui maidanez închis în centrele de adunare a maidanezilor.
Exemplul ministrului Muncii e adevărat, dar numai pentru că nu merge până la capăt: la fel de valabil era dacă spunea că alocația aia e mult sub cât costă un metru pătrat de panseluțe, sau un centimetru de bordură inutilă – pentru că vorbim de bani alocați de autoritățile locale și de aportul acestor autorități în ”politicile sociale” care țin de specificul social local. Și astfel ajungem la punctul 2:
2. Dincolo de aceste concepte folosite ideologic, sunt cele fundamentale, care nu mai au caracter partinic: folosirea legilor și logicii simple, la care se adaugă responsabilitatea și onestitatea politicianului care gestionează și guvernează.
Lagile și logica simplă: atunci când oricare din familiile noastre trece printr-o criză (de orice natură economică / unul dintre soți își pierde slujba, apar complicații la creditul de la bancă, vreo boală care dă peste cap bugetul gospodăriei crește brusc valuta etc, etc) se trece la soluții de criză: cheltuiești cât ai, iar dacă situația te împinge la un nou credit, nu-l mai faci ca ”în vremurile bune” – căci sunt alte dobânzi, alte posibilități de rambursare. Or asta poate afecta serios ”statutul ” gospodăriei. Or noi vorbim acum dintr-o astfel de situație – cu atât mai mult cu cât creșterea din 2006-2008 a fost una nesănătoasă, bazată pe consum făcut pe credit, și în afaraă de criză avem de suportat și scadențele creditelor cu care atunci ”creșteam”. (România nu va mai crește niciodată ca în acea perioadă, și e bine să fie așa – dar oamenii nu rețin din acea perioadă decât ”statutul”, nu și faptul că acest statut avea baze economice suspecte).
Da, aici mai intervine ceva – că de aia spuneam mai sus și ”responsabilitate”: guvernantul trebuie să aibă grijă ca criza și consecințele ei să fie distribuite n mod crect pe jucătorii societății. Le-ar fi tuturor mai ușor și așa ar fi și drept: nu unii (mai ales cei ”de jos”) să ducă tot greul, iar altora să le mergă bine pentru că au accest la împărțirea puținătății resurselor chiar pe timp de criză.
Ei, abia asta mă neliniștește pe mine:
nu văd, la actuala putere, soluții economice viabile și serioase (așa cum nu am văzut nici la ceilalți, decât tăieri sub disperarea momentului – citiți editorialele mele din timpul guvernării Boc), nu am auzit ne niciun fel de politici publice, într-un moment în care, un partid care judecă, cum e și firesc la ora asta, electoral, ar fi la fel de firesc să le fluture sub nasul tuturor.
Văd, numai cu ochii minții, firește, altceva: că în fața unor opțiuni economice reduse, tot ”cei de jos” vor duce și devalorizarea leului (care va spulbera cei 8% creștere de salarii – și deja a făcut-o) și lipsa unui proiect economic, și lipsa unor politici publice croite cu ochii în viitorul iminent și mediu. Și mai văd și prosperitatea unei noi clientele, care iese / aflată în plin sevraj / din criza în care a ținut-o starea de opoziție. Iar metodele prin care această clientelă trebuie să pună mâna pe pârghiile de control al resurselor și de a se proteja de tragerea la răspundere au legătură cu celălalt concept, ”statul de drept”.
în concluzie: nu cred că vorbim nici de ”stat social”,”nici de stat asistential”, nici de ”stat de drept”. Nu prea avem cu ce să deschidem discuția. Salvarea ar fi venit – ar putea fi venit – de la o altă clasă politică – logică, cu viziune, determinată și responsabilă (și astea sunt ingredientele cu care, peste ani, s-ar fi putut constitui și statul asistentia, și statul social, si statul de derpt etc, etc), indiferent dacă aceastăp clasă se formează la stânga sau la dreapta. de aceea am salutat cu – e drept, prudent, entuziasm apariția și a lui Ungureanu și a lui Ponta.
Mă tem, însă că mai trebuie să așteptă cine știe cât. Pentru că, mai ales în ce-l privește pe Victor Ponta – că el e acum la butoane – scandalul plagitului va fi suportat nu de Victor Ponta, ci tot de ”cei de jos”: el nu mai este șantajabil acum de către Traian Băsescu, cel care și-a spus în povestea asta cuvântul: premierul e acum șantajabil chiar de către ai săi: ”te lăsăm să-ți duci singur problema plagiatului, sau ne dăm de ceasul morții pentru tine să te apărăm până la capă și să te ținem în vârf. Ce oferi, Victore?”
Excelenta prezentare dincolo de lupta politica si de „problemele ideologice” ( sa speram ca va fi si receptata) ! . Tragedia sociala de la noi este aceea ca cetatenii judeca emotional, cand in realitate la noi datorita intereselor transpartinice si migratiei politice , nu mai exista de mult partide , ideologii si politicieni in sensul traditional .( Ce cauta …”liberalul” Antonescu langa…”umanistul „Voiculescu ?! Orice raspuns ar da fiecare de ochii lumii , stim cu totii ca de fapt este unul demagogic . De aceea comica intrebare a cetateanului turmentat ( „Eu cu cine votez?!” ) a devenit de-a dreptul tragica.
Statul social nu este un concept fluid. Definitia lui se regaseste in zeci de documente de la nivelul UE sau Consiliul Europei. Statul social nu se refera doar la redistribuire, ci si la servicii publice, la legislatia relatiilor d emunca si la politici macroeconomice. Acestia sunt cei 4 piloni ai statului social.
Pot accepta, ca orice fiinta rationala, ca resursele redistribuirii in timp de criza sunt mult mai mici. Dar nu pot accepta ca politicile austeritatii se se aplice doar claselor populare si clasei mijlocii emergente. Pretutindeni, politica de austeritate a vizat si clasele superioare (prin majorarea impozitelor pe veniturile mari, in principiu).
Dar la ce anume a folosit modificarea legislatiei muncii si a dialogului social in sensul reducerii drastice a drepturilor salariatilor si organizatiilor lor? La ce a folosit anularea prin lege a constractului colectiv d emunca la nivel national? La ce foloseste in criza dreptukl legala cordat anajatoruluid e a concedia fara motivare un salariat? S-au modificat drastic raporturile de forta intre partenerii sociali. Si asta este parte din proiectul de demolare a statului social.
Ma tem ca in aceasta toamana se vor epuiza toate mijloacele economice ortodoxe de actiune anticriza la nivel global. Vor urma cele de natura politica pura si s-ar putea sa nu ne convina niciunuia. Iar dupa un eventual esec al masurilor politice nu mai raman decat cele militare.
Dar, dincolo de politicile concrete anti-stat social decise de veghea putere, raman discursurile antistat social. ele demonstreaza o vointa dincolo de precaritatea mijloacelro momentului. Ideea ca poti demola statul social sub pretextul crizei, in doar cativa ani, este pura nebunie. Sa modifici regulile accesului la resurse, sa elimini resurse si servicii publice si sa redesenezi raporturi de putere intre grupurile sociale intr-un sens atat de partizan, inseamna mai mult decat guvernare in timp de criza. Inseamna un proiect prin care diminuezi statul in acceptiunea sa moderna.
Entitatile eocnomice au nevoie evidenta de stat de dreptp. De libertati economice. Si atat. Cetatenii au nevoie nu doar de stat de drept, ci si de stat social, de drepturi si libertati.
n-am spus ca e un concvept fluid / Doamne fereste să nu existe gandire si metoda de-a conceptualiza toate astea. am spus altceva
Da. Ati vorbit despre proiect/lipsa proiectului. Nu este chiar asa. Proiectul exista. El nu vizeaza cele cateva luni de guvernare de pana la alegerile parlamentare. Unii, in perspectiva unor interese, vor spune ca nu este viabil. Altii, din perspectiva altor interese, vor spune ca este sigur viabil.
Alta clasa politica? Mie nu-mi place chiar conceptul de clasa politica. In sine, este toxica. Pentru ca accepta o o identita strict diferita a politicienilor in raport cu societatea si neaga chiar principiul reprezentarii. Si pentru ca presupune existenta si legitimitatea unor mecanisme de raportare si negociere in relatiile cu celelalte „clase”.
Nu ne place cum arata astazi lumea care populeaza decizia politica? Suntem responsabili, macar in parte.Criteriile de selectie si contraselectie in suprastructura partidelor noi, societatea, le-am indicat.
Prin 1992-1995 era la moda ideea ca nu pot gestiona bine treburile publice „sarantocii”, ca este nevoie de oameni care au probat initiativa economica si au afaceri. Azi, aproape toti au afaceri si au muuulta initiativa. Ne place?
Prin 1999 a aparut ideea unui schimb de generatii. Sa vina tinerii, ei nu sunt atinsi de comunism. Au venit. Ponderea tinerilor la palierele de decizie din partide si institutii publice este foarte mare. Este mai bine?
Un singur criteriu a fost intotdeauna respins, negat, cel ideologic. Si au inflorit traseistii. Persoane fizice si partide pe de-a intregul. In cateva ore, politicieni si partide au trecut de la stanga la dreapta fara greturi. si invers. Despre ce proiect de viitor ar fi putut fi vorba in acest fel?
O sa ne mai balacim in aceasta mocirla daca nu vom accepta clar ca politica inseamna ideologie si consistenta ideologica a actiunii politice. Am acceptat politica fara principii si am ajuns la cinismul mizer de azi. Am vrut pragmatism. Traim ultima consecinta a pragmatismului.
As zice ca, undeva in anii 70, „filozofii” au cedat „negustorilor” locul de far in cetatea Omului. Sa negustoresca drept si sa asigure belsugul pe masa cetatenilor. Si am ajuns aici, la acest impas.
Pana nu se intorc „filozofii” in cetate ne vom mai scalda in apa murdara. Ca e murdara nu doar la noi, ci la toti. ceea ce ne deosebeste pe noi este doar agitatia noastra incoerenta. Agitam apa murdara si se creaza mici vartejuri. Suntem mai vizibili si mai enervanti. Dar apa este murdara in toata cetatea Omului.
Eu cred ca situatia se va schimba in moduri nebanuite in urmatorii cativa ani.
– Doamne fereste sa nu fie ideologie, doamnă – nu asta am spus.
– da e vorba de ”clasă politica”, de vreme ce cai mai multi din cei ajunsi la decizie in particular si in politica in general nu au făcut-o după ce au invatat o meserie sau au avut succes corect in afaceri – exceptii confirma regula.
– referitor la cei care se pricep in afaceri si vin sa salveze ei economia: rog observati ca e invers: afacerile le merg struna aboa dupa ce intra in politica – am fost invitat acum cateva saptamani la o întrunire RBLS, erau in sala 171 de oameni de afaceri sau manageri de mari companii, insumate cifrele lor de afaceri reprezentau 12,5% din PIB: pentru toti, coruptia pe care o considerau cea de-a doua mare racilă mîmpotriva afacerilor consta in concurenta neloiala pe care u fac pe piete firmele cu legaturi politice. (prima mare problema inaintea coruptiei era dificultatea de-a gasi profesionisti, deprofesionalizarea țării, gradul superficial de calificare, timpul mare petrecut cu calificarea pe baza de performanta la locul de munca etc).
– traseismul politic, doamnă, nu are legatură cu ideologia sau disparitia ei 9rog observati, de pildă, că niciunul dintre traseiti nu spune despre el că e ticălos, sau lacom, sau trădător, sau … . fiecare invocă ideologia: ”nu mă mai regăsesc în principiile parrtidului”, ”doresc un adevărat partid de dreapta”, sau ”nevoiele oamenilor pe care-i reprezint nu mai sunt satisfăcute de acest partid populist care se declară de stânga”.
– există proiect, spuneti, care nu e vizibil după 2 luni. sigur că după 2 luni nu are cum să fie vizibil: dar în 4 ani nu am auzit absolut nimic despre proiect, despre vreo soluție, despre vreo versiune de rezolvare a unei probleme. vă reamintesc prestația penibilă în cazul modificării Codului Muncii, a stângii – singura contriuție la dezbatere fiind ”acesta e un cod sclavagist”. nu mai punem probleme mult mai complicate, cum sunt cele economice, si soluțiile lor, uneori de negăsit și care trebuie pur si simplu inventate. singrul lor proiect asumat concret a fost demiterea lui traian băasescu.
– apropo de proiect, să vă mai spun un lucru, ca să intelegeti si exasperarea mea, care nu e nici de cititor, nici de chibiț. vedeți câte o problemă ridicată pe cursdeguvernare.ro, și în care-și exprimă fie viziunea, fie un simplu punct de vedere reprezentanți (îi căutăm inclusiv după ideologie) din mai multe zone de expresie politică. ei bine: unde vedeți 3 păreri, să știți că am am vorbit cu 6-7 oameni. ceilalți 3-4, deși îi alegem după expertiză, competență și experiență, nu reușesc să îngaime nimic, nu reușesc să aibă o părere, să articuleze ceva argumentat. ceui mai mulți îmi vând sloganuri politice: ”ăia sunt niște boi”, ”ălora nu le pasă de popor” etc, etc, etc.
– consistenta idelogică de care ziceti nu se face folosind măsuri duble. in afaceri (clientelismul – uita-ți-vă la cum fac afaceri și cei care se proclamă de stânga, nu-i nicio deosebire față de ”exploatatorii” dreptei), in educație (mi s-ar părea normal acum ca, printyr-o ordonanțăp de urganță care nu ar încălca Constituția – așa cum a făcut-o ordonanta referitoare la Curtea constitutională) să se repună rapid în drepturi Comisia de Evaluare a titlurilor – chiar vreau să spun cu gura plină că premierul e un pagiator – eu, unul, i-am parcurs teza de doctorat și m-am informat și de uzantețele privind citarea surselor : da, e un plagiat sinistru, deși l-am privit cu curiozitate la început eu, unul, l-am șters de pe lista mea de oameni onorabili), in raportarea simplă la societatea inconjuratoare (detest elitismul cu care se împăunează o anume parte din ”dreapta”, dar aș fi avut alte așteptări de la ”stânga”, măcar pentru ce aud la nivel declarativ) – căci avem cetățeni de rangul 1 și noi, restul – adică ”pulimea” (”ce vor, bă?”), – și tot așa, până la ideologie, doamnă e cale lungă: când ajungi la ideologie trebuie deja să fi ajuns om.
Cred ca noi ne intelegem.
Mi-a placut asta:”când ajungi la ideologie trebuie deja să fi ajuns om.” E adevarata! Am vazut atat de multe coloane vertebrale deformate fie sub greutatea buzunarelor, fie sub greutatea „bagajului trecutului” purtat in spate.
Pot fi de acord cu cele mai multe dintre opiniile dumneavoastra. Dar din motive de relevanta si din motive practice eu as aborda problemele pe care le-ati expus intr-o maniera articulata. Deprofesionalizarea tarii are legatura cu problema plagiatului. Si, daca pornind de la o abordare generala a „problemei plagiatului” ajungem la o parte a solutiei la deprofesionalizarea tarii, eu cred ca putem fi chiar aliati. In clar: calitatea diplomelor si titlurilor academice in tara noastra este crunta. Nu sunt de acord sa inchidem „problema plagiatului” la o singura persoana. Pentru ca eu cred ca am irosi, cu ipocrizie, o sansa buna de a face ceva corect. Iar ceea ce vad eu in ultimele saptamani este o indiguire a problemei la cazul Ponta. Nici macar Kovesi nu este inclusa in acest prefabricat val de indignare. Si ar trebui sa cerem un intreg mecanism de verificare macar pentru ultimii 12 ani. Ar trebui sa cerem proceduri pentru viitor. Ar trebui sa imaginam proceduri de urmat in cazul invalidarii titlurilor si diplomelor. Ce motiv mai legitim am avea vreodata pentru a disloca din functii publice si demnitati oameni nepotriviti? Ce ocazie mai buna pentru a invita sa ocupe pozitii de decizie in sistem sutele si miile de tineri care chiar au diplome si titluri academice reale, in tara sau afara? Am cheltuit bani buni pentru programul acela de burse de studiu in strainatate finantat de guvern in urma cu 8 ani. S-au pierdut abnii si oamenii! Acum s-ar putea elibera obiectiv niste functii publice. De ce niciun indignat de „problema plagiatului” nu se gandeste la asta, ci prefera cantonarea problemei doar la un caz si-l instrumenteaza vadit politic?
da, o problemă cum e cea cu plagiatul e, din păcate, blocată în cheia politică. dar pe lângă acest ”din păcate” există și un ”din fericire”: din fericire, lumea (măcar aia care-și pune probleme) consideră că a ajunge la butoane cu o diplomă sau cu un doctorat false e o anomalie. pentru că de acolo, de la vârf, de la politică trebuie început. asta înseamnă că există o exigență latentă împotriva acestui ” se aranjează”. se aranjează sus, o să aranjam și jos, nu?
am avăzut 2 cazuri – am fost implicat personal în ele:
am dat afară odată un om pentru incompetență. a intrat în politică – acum îl văd la televizor. culmea: atuncui m-ar fi sfâșiat, azi e fericit și bucuros cănd mă întâlnește: pentru el eu am fost mâna destinului: la ora aia de unde să știm și eu și el că vocația sa nu era munca și destinul său nu era priceperea?
apoi: am văzut un om care, pentru că altfel nu avea cum, a înființat o universitate particulară ca să obțină o diplomă de studii superioare. eu personal am găsit dovezi că omul nu avea bacalureatul luat și că mai întâi a absolvit facultatea (n-o să vă vină să credeti: de Drept!) – aia pe care o înființase – și că abia mai apoi s-a învârtit de diploma de bacalaureat – și am publicat. m-a târât prin tribunale 4 ani, ne-am judecat în 3 orașe din țară. am câștigat , arătând falsurile grosolane și parcurgând an cu an înapoi viața lui de șmecheraș (de stânga, doamnă!) de-a lungul căreia își bătuse joc, cu complexul tenace al prostului căruia banii și funcția nu-i rezolvă problemele existențiale – de oricine avea o diplomă universitară valabilă. ei: numai faptul că omul a făcut oleacă de pușcărie l-a împiedicat să nu pună mâna și pe un doctorat – dar să știți că are vreme: instanța mi-a dat dreptate și m-a trimis acasă, dar omul și-a păstrat diploma falsă.
asta-i: vreau să văd dovedit plagiatul. iar dacă premierul ar avea un fir de respect pentru toți doctorii și doctoranzii, ar clarifica scurt și rapid această poveste. mă tem că acest lucru se va face numai sub presiune, căci bunul simț în politica românească nu se se ivește decât sub presiune. așa cum am presat de-a lungul anilor indiferent cine a fost la putere, am să o fac și acum și în viitor. de aia și suntem cam singuri.
Statul social la noi a insemnat in esenta : concetateni de-ai nostri care cersesc in Anglia si vin la noi sa-si ridice cu Mercedesul ajutoarele sociale de care au nevoie sa traiasca in vilele construite fara autorizatie si despre care nimeni nu-i intreba nimic, vile “prima casa “ construite de ANL dar pentru …fiii potentatilor , energie electrica cumparata de cetateni de la stat care o cumpara scump de la Dan Voiculescu ( Grivco ) dar care o cumpara preferential de la Rovinari (http://www.evz.ro/detalii/stiri/statul-cumpara-curent-de-la-dan-voiculescu-990744.html ) , fonduri europene trimise de 20 de ani catre Romania dar care daca nu ajung in buzunarele cui trebuie, mai bine raman neabsorbite,…
Filozofii au stat bine-mersi in cetate , nu i-a dislocata nimeni nici atunci si nici acum , si stau cam tot acolo unde au fost. Problema este ce au facut sau ce n-au facut.
Domnul Liiceanu a implorat acum 22 de ani constiinta lichelelor ca sa plece lichelele , si acestea impreuna cu constiinta lor cu tot , inca se mai gandesc ce sa faca si ce sa raspunda. Domnul Plesu , in `90 , impreuna cu domnul Petre Roman si ceilalti ministri din acel guvern a validat toate actiunile guvernului , inclusiv mineriada din iunie `90 . Nu voi uita niciodata cum a aparut la televizor in prim-plan , cu mana dreapta pe un birou privind fix in camera TV adica drept in ochi cetatenilor , dar fara sa spuna nimic . Dupa 22 de ani , acesti distinsi domni vor acum , fiecare in felul lui , si exact cum cerea ziarul “Adevarul”in `90, “liniste” , sa fie lasati sa lucreze (http://www.contributors.ro/cultura/caraghioslic-bizdic-balamuc/) ; ( http://www.contributors.ro/editorial/lasa%C8%9Bi-ne-sa-jucam-domnilor-arbitri/)
Nu de stat social , populism si demagogie avem nevoie , ci de stat de drept si de capitalism autentic , nu de capitalismul “baietilor destepti”.
Nu, nu acesta este statul social. Vorbim vorbe fara cunoasterea continutului.
http://regulation.revues.org/2523
Si va pot spune ca nu poate exista stat de drept, durabil, fara stat social.
Capitalismul, inca de la inceputurile lui, s-a dezvoltat cu forme incipiente de stat social. Primele prestatii pentru somaj au aparut in cateva orase de pe teritorul de astazi al Belgiei si Olandei inca inainte de 1600. Prima legislatie pentru asistenta saracilor a aparut in Regatul Marii Britanii in 1601.
Capitalismul nu poate exista, nu poate rezista fara stat social.
A existat o tentativa a capitlistilor de a elimina elementele de stat social existente la inceputul sec. XIX. Sub aceeasi idee primitiva care se raspandeste azi printre „capitalistii” romani: doar puturosi sunt saraci.
In 1834 au fost inasprite legile impotriva saracilor si somerilor in UK. Au urmat si alte state aceasta politica. Discursul oficial impotriva saracilor, somerilor a fost ofensator si violent. In 1848 a aparut Manifestul Partidului Comunist. Apoi s-au consolidat miscarile anarhiste si s-au inmultit atentatele. Iar restul istoriei sper ca-l cunoasteti.
Capitalismul s-a consolidat doar dupa aparitia si devoltarea principalelor elemente ale statului social: legi ale muncii corecte fata de salariati si asigurarile sociale (pensii, somaj, sanatate). Si singura perioada in care crizele bancare sistemice aproape ca au disparut a fost aceea a infloririi statului social in tarile dezvoltate (1945-1980). Spre deosebire de perioadele 1910-1944 si 1980-2010, cand numarul crizelor bancare sistemice a fost mai mare de 40 de fiecare data, in perioada 1945-1980 nu au fost decat 3 nici crize bancare, rapid resorbite.
Statul social reduce inegalitatile flagrante si protejeaza chair economia. Cititi tot studiul Atkinson sau, macar, pagina 13.
http://isites.harvard.edu/fs/docs/icb.topic457678.files/ATKINSON%20paper.pdf
Nu va faceti iluzii! Capitalismul, in orice forma l-am concepe, nu va rezista nici macar 10 ani dupa distrugerea statului social. Si nici statul de drept nu va rezista.
” Nu, nu acesta este statul social. Vorbim vorbe fara cunoasterea continutului.
http://regulation.revues.org/2523„.
Nu, dvs vorbiti vorbe si vindeti castraveti gradinarilor, nu discutam despre democratiile europene consolidate ( daca vreti , putem vorbim despre Germania unde exista si una si alta , dar acolo si nazistii si comunistii sunt tinuti sub control si nu au scapat din lesa ).
Vorbim despre faptele sociale ,cum ar spune Durkheim, de la noi. Vorbim despre realitatea romaneasca halucinanta pe care din care motive care va privesc, nu reusiti sa o vedeti deoarece sunteti calata probabil numai pe statul social „asa, in general”.
Daca doriti sa tineti neaparat prelegeri de istorie, puteti sa mergeti la anul I de la orice facultate doriti ( Istorie, Sociologie, Comunicare si Relatii Publice, Drept , etc. ) , acolo aveti sigur succes.
Suntem in 2012, a avut loc deja o lovitura de stat mascata de tip securist care a speriat si UE si SUA , dar pe care dvs nu reusiti sa o vedeti oricate eforturi faceti , probabil pentru ca iese cu totul din grila dvs de analiza si interpretare. Mai mult , ne tineti deja prelegeri despre aparitia Manifestului Partidului Comunist ( ati incurcat si auditoriul, si epoca… ) iar pe deasupra faceti prognoze astrologice pe 10 ani mai abitir ca tautologica Neti de la ProTV , sau ca inspaimantatoarea Urania de la EvZ.
In fond, si ca sa fim onesti, tema articolului era cu totul alta ( „Republica de la Grivco”), dar fugiti de ea ca dracu`de tamaie , aruncand tot felul de fumigene din arsenalul pe care il aveti in dotare dar stocul , in mod eviodent, este insuficient pentru complexitatea temei. Mai incercati… :)).
” Nu, nu acesta este statul social. Vorbim vorbe fara cunoasterea continutului.
http://regulation.revues.org/2523„.
Nu, dvs vorbiti vorbe si vindeti castraveti gradinarilor, nu discutam despre democratiile europene consolidate ( daca vreti , putem vorbim despre Germania unde exista si una si alta , dar acolo si nazistii si comunistii sunt tinuti sub control si nu au scapat din lesa ).
Vorbim despre faptele sociale ,cum ar spune Durkheim, de la noi. Vorbim despre realitatea romaneasca halucinanta pe care din care motive care va privesc, nu reusiti sa o vedeti deoarece sunteti calata probabil numai pe statul social „asa, in general”.
Daca doriti sa tineti neaparat prelegeri de istorie, puteti sa mergeti la anul I de la orice facultate doriti ( Istorie, Sociologie, Comunicare si Relatii Publice, Drept , etc. ) , acolo aveti sigur succes.
Suntem in 2012, a avut loc deja o lovitura de stat mascata de tip securist care a speriat si UE si SUA , dar pe care dvs nu reusiti sa o vedeti oricate eforturi faceti , probabil pentru ca iese cu totul din grila dvs de analiza si interpretare. Mai mult , ne tineti deja prelegeri despre aparitia Manifestului Partidului Comunist ( ati incurcat si auditoriul, si epoca… ) iar pe deasupra faceti prognoze astrologice pe 10 ani mai abitir ca tautologica Neti de la ProTV , sau ca inspaimantatoarea Urania de la EvZ.
In fond, si ca sa fim onesti, tema articolului era cu totul alta ( „Republica de la Grivco”), dar fugiti de ea ca dracu`de tamaie , aruncand tot felul de fumigene din arsenalul pe care il aveti in dotare dar stocul , in mod eviodent, este insuficient pentru complexitatea temei. Mai cautati :)).
o spun cu regret: citesc acest text, apoi tot ce s-a comentat pe marginea lui, recte a situatiei existente in romania la ora actuala – cu patru zile intarziere. ca om care nu doar comenteaza ceea ce se scrie despre tot ce se petrece in romania de mai multa vreme, dar citeste si comentariile pe marginea textelor scrise si imi exprim de la inceput uluirea ca nu am vazut niciun comentarii care sa aiba ceva cu jignirea celor care spun altceva decat ce gandeste respectivul si nu credeam ca exista asa ceva in romania. este un semn bun, picat insa intr-o situatie cat se poate de ne-buna. promit sa ma mai var in vorba, sa vedem cat imi permite si timpul. felicit autorul, comentatorii, dar si locul unde a aparut asa ceva.
multumim de aprecieri – standardul comentariilor și bunul simt al comentatorilor o sa ne preocupe mereu. bun venit si va mai asteptam:)